Soia, nucă de cocos sau ulei de măsline? Diversitatea este cea mai bună pentru sănătate

Cercetătorii care investighează beneficiile pentru sănătate ale consumului de uleiului de soia Plenish, al companiei DuPont, versus alte uleiuri vegetale, au descoperit că uleiul de nucă de cocos ar putea fi cea mai bună variantă, atunci când ne gândim la sănătatea consumatorului – el „bate”, în această privință chiar și uleiul de măsline.

Dar cel mai bine este să ai o dietă diversă cu ulei din mai multe surse, spun ei, potrivit Food Navigator.

Plenish este un ulei de soia comercializat de DuPont, care a fost proiectat genetic pentru a avea un profil mai sănătos (și o durată de utilizare mai lungă, atunci când este folosit pentru prăjit) comparativ cu uleiul convențional de soia. Are cu 20% mai puțină grăsime saturată decât uleiul tipic de soia și cu 75% mai puțin decât uleiul de palmier. Are un conținut oleic mai mare cu 75%, față de uleiul convențional de soia, nivel care este similar cu uleiul de măsline, în timp ce conținutul de linolenic este mai mic de 3% – comparativ cu 7% pentru uleiul de soia de obișnuit – ceea ce înseamnă că are o stabilitate mai mare din punctul de vedere al carcteristicilor sale, potrivit companiei.

Dar, conform unui articol ce poate fi accesat liber, online și publicat în cadrul Scientific Reports ale revistei Nature Journal, cercetătorii americani sugerează că pretențiile sale cu privire la faptul că ar putea fi mai sănătos pot fi ca o sabie cu două tăișuri. Astfel, aceștia arată că, în timp ce uleiul de soia Plenish induce în gadrul experimenetelor efectuate pe șoareci, un grad mai mic al obezității și rezistență la insulină comparativ cu uleiul de soia convențional, el produce și efecte negative asupra funcției hepatice, la fel ca și uleiul de măsline, a declarat Frances Sladek, profesor de biologie celulară și toxicologie de la Universitatea din California, care a condus proiectul de cercetare.

Uleiul de cocos, care este bogat în grăsimi saturate, a dus la cea mai mică creștere în greutate, comparativ cu toate dietele testate, bogate în grăsimi.

Co-autorul studiului Poonamjot Deol a declarat că rezultatele ar putea fi o surpriză. „În experimentele noastre pe șoareci, uleiul de măsline a produs în esență efecte identice cu uleiul Plenish – un grad mai mare al obezității în populație testată, decât uleiul de nucă de cocos, deși mai mic decât cel determinat de consumul de ulei convențional de soia – și un ficat foarte gras, ceea ce a fost surprinzător, deoarece uleiul de măsline este considerat cel mai sărac în grăsimi, comparativ cu toate uleiurile vegetale. Plenish, care are o compoziție de acizi grași asemănătoare cu cea a uleiului de măsline, a determinat apariția unor cazuri de hepatomegalie (sau ficat mărit) și disfuncții hepatice, la fel ca uleiul de măsline.”

Constatările nu se referă neapărat la alte produse din soia, cum ar fi sosul de soia, tofu sau laptele de soia.

„Aceste produse fac parte în mare măsură din segmentul produselor din soia solubile în apă; uleiul de soia, pe de altă parte, este din segmentul produselor din soia solubile în grăsimi”, a declarat Sladek, deși a precizat că ar fi necesare mai multe cercetări pentru a determina cantitatea de acid linoleic din aceste produse.

Studiul pretinde a fi primul care a comparat efectele metabolice pe termen lung ale uleiului de soia convențional cu cele ale uleiului Plenish, ale uliului de nucă de cocos și ale uleiul de măsline.

„Am descoperit că toate cele trei uleiuri au crescut nivelul colesterolului în ficat și sânge, combătând astfel mitul popular care spunea că uleiul de soia reduce nivelul de colesterol”, a spus Sladek. „Rezultatele cercetărilor noastre arată ,de asemenea, implicarea, diferiților metaboliți omega-6, precum și omega-3 oxilipinici ai acidului alfa-linolenic și acidului linoleic în obezitate, deși rămâne să fie determinat dacă aceștia acționează într-un mod cauzal.”

Uleiul de soia este alcătuit din acizi grași polinesaturați, în special acid linoleic, un acid gras omega-6 care reprezintă aproximativ 55% din întregul conținut al uleiului de soia. Cantitatea optimă de derivați ai acidului linoleic în dietă este de aproximativ de 1 până la 2% din aportul zilnic de hrană, dar media americană este de aproximativ 8 până la 10% acid linoleic, urmare a nivelurilor ridicate de soia din produsele alimentare. Mai puțin frecvent folosit în Europa decât în SUA, uleiul de soia înregistrează, totuși, o utilizare în creștere la nivel global. Acesta reprezintă mai mult de 60% dintre toate uleiurile vegetale comestibile utilizate în SUA, în special ca ulei de gătit acasă și în alimentele procesate.

Importanța unei diete diverse

Frances Sladek a spus că rezultatele cercetărilor au determinat-o să-și schimbe obiceiurile dietetice. Un avantaj al Plenish este că generează mai puține grăsimi trans decât uleiul de soia convențional.

„Dar având în vedere efectele sale asupra ficatului, Plenish nu ar mai fi prima mea alegere în ceea ce privește uleiul de gătit.”

Sladek, opinează că ar trebui să ne asigurăm că avem o dietă diversă, care include o gamă largă de uleiuri.

„Eu obișnuiam să folosesc exclusiv ulei de măsline în casa mea, dar acum eu înlocuiesc o parte din acesta cu ulei de nucă de cocos. Dintre toate uleiurile pe care le-am testat până acum, uleiul de cocos produce cele mai puține efecte metabolice negative, chiar dacă este constituit aproape în întregime din grăsimi saturate. Uleiul de nucă de cocos crește nivelurile de colesterol, dar nu mai mult decât uleiul de soia convențional sau de uleiul Plenish.”

Cu toate acestea, Sladek a remarcat limitările cercetării, care nu a examinat impactul asupra sănătății cardiovasculare de exemplu, al uleiului de nucă de cocos.

„Nu știm dacă aportul crescut de ulei de nucă de cocos este de evitat. Mesajul studiului este acela că este mai bine să nu depindem de o singură sursă de ulei. Diferitele uleiuri dietetice au efecte profunde și complexe asupra metabolismului care necesită investigație suplimentară.”

Cercetătorii au primit subvenții de la diverse instituții medicale precum Departamentul Agriculturii al SUA și United Soybean Board. Aceștia declară că, în timp ce DuPont a furnizat ulei Plenish pentru studiu, einu a jucat niciun rol în proiectarea experimentelor sau în pregătirea manuscrisului și nu a avut cunoștință de rezultate înainte de publicare.