Sectorul alimentar autohton, unul dintre cele mai putin performante la nivel european

Raport BNR: surse ale deficitului comercial cu produse alimentare –sectorul alimentar autohton, unul dintre cele mai puțin performante la nivel european.

„Observam importuri foarte mari la fructe, dar nu numai la citrice, ci si la produse pe care le putem obtine aici, in romania. Indicii de competitivitate ai industriei alimentare sunt redusi, randamentele sunt scazute si capacitatile de productie sunt subutilizate in industria alimentara”, declara guvernatorul BNR la conferinta de prezentare a unui nou raport asupra inflatiei.

Raportul asupra inflatiei din februarie 2018 contine un intreg capitol referitor la industria alimentara si la problemele cu care aceasta se confrunta.

„Deficitul comercial ne preocupa foarte mult. A crescut acolo unde am crede ca avem potential – la alimente si produse agroalimentare. Ce m-a frapat este ca Romania importa foarte multe mere. Avem 14% din suprafata pe care se cultiva mere in Uniunea Europeana, dar livram doar 3% din productie. Asta inseamna, desigur, si imbatranirea livezilor, dar si o competitivitate foarte scazuta a preturilor”, a spus guvernatorul BNR Mugur Isarescu la conferinta de prezentare a unui nou Raport asupra inflatiei.

Deficitul comertului intenational cu produse alimentare s-a adancit continuu in ultimii ani, pana la 2,8 miliarde euro in anul 2016 si 2,6 miliarde euro in primele 10 luni ale anului 2017, explicand in prezent mai mult de un sfert din deficitul total de bunuri, se arata in raportul mentionat.

„Avansul recent al consumului intern de produse alimentare, care a beneficiat atat de stimulente generale (precum cresterile de venituri), cat si de stimuli specifici (extinderea cotei reduse a TVA la nivelul tuturor bunurilor alimentare), s-a oglindit intr-o masura relativ redusa in activitatea industriei alimentare, astfel incat surplusul de cerere a fost acoperit in cea mai mare parte din importuri. Aceasta evolutie a readus in prim-plan situatia din sectorul alimentar autohton, domeniu pe care si alti indicatori de competitivitate (cota de piata la export, avantajul comercial, productivitatea) il releva a fi unul dintre cele mai putin performante la nivel european, in pofida potentialului agricol ridicat al Romaniei”, arata autorii studiului.

Analiza pe categorii de produse
Principalele dezechilibre identificate in raport „vizeaza patru categorii de produse: legume si fructe, cafea si cacao, lapte si produse lactate, respectiv carne si preparate din carne”.

„Desi exista situatii (fructe exotice, cafea, cacao) in care contributiile la deficitul comercial pot fi privite ca avand un caracter fiesc, explicabil pe seama conditiilor climaterice ale tarii noastre, in majoritatea cazurilor deficitele ascund pobleme de competitivitate de natura structurala, care afecteaza lantul de productie, in special in amonte.”

Astfel, in cazul grupei de fructe si legume (care explica o treime din deficitul comercial generat de marfurile alimentare) este surprinzatoare contributia dominanta a produselor cu traditie pe plan local, precum mere, struguri, tomate, cartofi.

Concluziile raportului pledeaza pentru o mai mare eficienta si productivitate a sectorului agroalimentar:

„Facand abstractie de influenta factorului sezonier, la toate aceste culturi, productia din ultimii 10-20 de ani a stagnat sau chiar a scazut, fenomen asociat, in primul rand, absentei unor castiguri in planul randamentelor, la care se adauga restrangerea, in general, a suprafetelor cultivate, inclusiv a suprafetei serelor. De exemplu, oricat de neasteptat ar fi din pespectiva potentialului si a traditiei locale, printre sursele importante ale deficitului comercial asociat fructelor se regasesc merele, in conditiile in care Romania detinea in 2016 peste 10 la suta din totalul suprafetei cultivate cu meri la nivel european, dar numai 3,6 la suta din totalul productiei. Diferenta dintre randamentele obtinute pe plan local si cel mediu la nivel comunitar este chiar mai accentuata in cazul tomatelor, unde Romania detine 9,1 la suta din suprafata cultivata si doar 2,4 la suta din totalul productiei”, explica raportul BNR.

„De altfel, productia de legume si fructe, in general, se plaseaza mult sub potential, activitatea investitionala precara a fermierilor reflectandu-se negativ pe multiple paliere: mecanizarea lucrarilor, realizarea irigatiilor, tratarea terenurilor cu ingrasaminte, constructia de sere, reconversia terenurilor, inlocuirea plantatiilor pomicole si viticole imbatranite cu plantatii noi cu specii performante, insuficienta spatiilor de depozitare etc. In consecinta, de multe ori, este mai avantajos pentru operatorii comerciali sa se aprovizioneze de la furnizori externi, capabili sa asigure fluxuri stabile in parametri cantitativi si calitativi corespunzatori.”

„Deficitul comercial a crescut acolo unde am crede ca avem potential – la alimente si produse agroalimentare. Ce m-a frapat este ca romania importa foarte multe mere. Avem 14% din suprafata pe care se cultiva mere in uniunea europeana, dar livram doar 3% din productie.” Guvernatorul BNR Mugur Isarescu

Segmentul procesatorilor de lapte este foarte concentrat
In ceea ce priveste alimentele de origine animala, in principal reprezentate de categoriile „carne si produse din carne”, respectiv „lapte si produse lactate” (cu contributii la deficitul total de 13 la suta si, respectiv, 11 la suta), raportul BNR remarca, pe langa reducerea continua a efectivelor, gradul excesiv de fragmentare a fermelor zootehnice.

„Situatia se rasfrange asupra capacitatii investitionale a fermierilor, deci a randamentelor obtinute, productia sectoriala fiind, in plus, afectata de spatii insuficiente de colectare, depozitare si transport. Astfel, incapacitatea de a livra catre verigile superioare ale lantului de productie marfa in conformitate cu cerintele de ordin cantitativ si calitativ ale acestora caracterizeaza nu doar segmentul vegetal, ci si domeniul zootehnic.”

BNR identifica faptul ca sectorul de crestere a bovinelor „este cel mai expus fenomenului fragmentarii, exploatatiile agricole individuale concentrand 90 la suta din efective in cazul vacilor pentru lapte, astfel incat fermierii reusesc sa furnizeze procesatorilor doar un sfert din productia locala de lapte (la nivelul anului 2016), procent mult inferior mediei europene (circa 90 la suta). Prin urmare, chiar daca materia prima utilizata in procesare este preponderent de provenienta locala, companiile industriale de profil au nevoie de importuri de completare (care reprezinta circa jumatate din achizitiile din exterior de lapte si produse lactate), situatie care persista de altfel de ani buni. In acelasi timp, segmentul procesatorilor de lapte este foarte concentrat (primii cinci jucatori detin aproape jumatate din piata), cele mai importante companii fiind de talie internationala. Acestea desfasoara operatiuni in mai multe state, de-a lungul intregului lant de productie, iar decizia cu privire la ce, cat si unde sa produca are la baza exclusiv criteriul optimizarii costurilor.”

BNR constata ca extinderea retelelor internationale pe teritoriul Romaniei vizeaza astfel nu doar segmentul de desfacere, dominat de marii operatori comerciali, ci, intr-o anumita masura, si categoria procesatorilor, in timp ce la baza lantului de productie fenomenul este inca intr-o faza incipienta.

Desi prezenta acestor entitati reprezinta o oportunitate pentru sectorul agroalimentar autohton, avand in vedere beneficiile asociate (cerere stabila, acces la know-how), deficientele structurale evidentiate, precum si starea actuala generala precara a capitalului productiv (din punctul de vedere al gradului de tehnologizare) erodeaza atractivitatea economiei locale pentru noi investitii.

Astfel, competitivitatea scazuta s-a concretizat in optiunea multor companii (comercianti, dar si procesatori) de a livra catre consumul final poduse fabricate in exterior, importurile de acest tip explicand practic deteriorarea balantei comerciale pe segmentul alimentar in ultimii ani, in conditiile in care progresele realizate de exporturi, desi exista, sunt inca foarte timide.

Pe plan local si cel mediu la nivel comunitar, in cazul tomatelor Romania detine 9,1% din suprafata cultivata si doar 2,4% din totalul productiei.

In ceea ce priveste productia de carne si produse derivate, cu toate ca segmentele zootehnice relevante prin prisma structurii consumului – cresterea porcilor si a pasarilor – sunt afectate de un grad mai scazut de fragmentare (ponderea efectivelor crescute in exploatatii individuale coborand la circa 60 la suta), problemele identificate sunt asemanatoare, in linii mari, celor specifice sectorului de productie a laptelui, astfel incat procesatorii recurg, la randul lor, la achizitii de materie prima in completarea celei procurate din surse interne (din totalul importurilor de carne, cele efectuate de companiile industriale de profil insumeaza circa 40 la suta).

Desi in magazine produsele de provenienta locala sunt ceva mai bine reprezentate comparativ cu produsele lactate, indeosebi in cazul preparatelor, atomizarea sectorului de procesare – mai ales daca avem in vedere segmentul carnii de porc – limiteaza capacitatea celor mai multi procesatori de a accede in magazinele moderne, ceea ce influenteaza deficitul comercial asociat.

Competitivitatea sectorului – cateva coordonate
Din perspectiva partenerilor comerciali, o proportie semnificativa a deficitului Romaniei pe segmentul alimentar revine relatiilor cu alte state din grupul noilor membri comunitari, respectiv Ungaria si Polonia (pondere cumulata de 30 la suta in primele 10 luni ale anului 2017), tari care, de altfel, au printre cele mai favorabile pozitii externe din Uniunea Europeana pe acest segment de activitate, arata raportul BNR.

„Deficite comerciale s-au inregistrat cu cele doua tari inca din anii ‘90, la largirea treptata a acestora contribuind si asimetriile existente in termenii acordurilor comerciale incheiate in perioada respectiva (Acordul de asociere la UE, CEFTA), respectiv decalajul dintre momentele aderarii la UE, care au oferit producatorilor vest-europeni oportunitatea de a accesa piata interna, in conditii mai favorabile, inainte ca Romania sa acceada propriu-zis la uniunea vamala. BNR atrage atentia ca semnalul dat de dimensiunea soldului negativ al balantei este intarit si de alti indicatori de competitivitate, precum cota de piata la export si avantajul comercial (revealed trade advantage) – indicator al masurii in care specializarea exporturilor pe o anumita categorie de produse domina importanta importurilor din aceeasi categorie.

Astfel, Romania ocupa o pozitie competitiva modesta pe plan european (situatie prevalenta la nivelul celor patru categorii de produse analizate), mult inferioara celei detinute de economiile emergente cu care este asociat deficitul comecial. Se remarca totusi o usoara imbunatatire in ultimii ani la nivel agregat, generata insa aproape exclusiv de segmentul «carne si preparate din carne», un aport revenind relaxarii treptate, incepand cu anul 2012, a restrictiilor sanitar-veterinare aplicate exporturilor de carne de porc incepand cu anul 2006, ulterior identificarii unor focare de pesta porcina.”

Desi Romania dispune de un potential agricol ridicat in raport cu majoritatea statelor europene, valorificarea acestuia ramane printre cele mai scazute, randamentele obtinute de fermierii locali (calculate ca raport intre productia obtinuta si suprafetele cultivate / efectivele de animale sacrificate) fiind printre cele mai reduse din UE, sub cele ale Poloniei si Ungariei.

O explicatie este data de nivelul foarte scazut al investitiilor directe orientate catre cultivarea legumelor si a fructelor, respectiv cresterea animalelor, in contrast, de pilda, cu influxurile care au vizat cultura cerealelor si a plantelor oleaginoase, domenii care, de altfel, au o contributie pozitiva la soldul comercial extern.

Mai departe, desi receptoare a unor fluxuri de capital in crestere, industria alimentara este caracterizata in continuare de un nivel de productivitate aflat mult sub media europeana, rezultat al gradului scazut de tehnologizare a capacitatilor de productie existente, astfel incat optiunea pentru importuri sau relocarea unor segmente de activitate in alte tari europene se profileaza ca fiind de multe ori mai entabila. Ca atare, expansiunea cererii de consum interne a fost insotita, in mod neobisnuit, de o sub-utilizare a capacitatilor de productie.

In cazul grupei de fructe si legume (care explica o treime din deficitul comercial generat de marfurile alimentare) este surprinzatoare contributia dominanta a produselor cu traditie pe plan local, precum mere, struguri, tomate, cartofi.

Raportul BNR concluzioneaza ca „deteriorarea balantei comerciale pe segmentul alimentar reflecta in buna masura deficiente structurale, avand ca numitor comun fragmentarea excesiva a exploatatiilor agricole. In lipsa unor asocieri la nivelul fermierilor, este greu de conceput un reviriment investitional, conditie “sine qua non” pentru imbunatatirea randamentelor si a calitatii  produselor obtinute. Piedici suplimentare pentru adoptarea pe scara larga a unui model de business competitiv, care ar permite integrarea in retelele internationale (nu doar pe plan local, ci chiar prin livrari externe) de-a lungul lantului de productie, sunt reprezentate de penuria de personal cu o calificare adecvata, precum si de absenta unei viziuni de afaceri pe termen mediu si lung, potentata de dimensiunea redusa a procesatorului mediu. Astfel, pierderea constanta a cotei de piata a produselor de provenienta autohtona pe piata interna sugereaza, dincolo de problemele structurale evidentiate, ca operatorii economici locali se raporteaza doar la propria activitate, considerand acceptabile cresteri sub media pietei, fara a fi peocupati de fructificarea intregului potential existent, care le-ar permite consolidarea pozitiei relative fata de competitori.”

Minusul raportului BNR
Totusi, nu putem sa nu remarcam si unul dintre principalele minusuri ale raportului BNR cu privire la situatia industriei alimentare. Astfel, desi reprezentantii BNR identifica si recunosc ca principala problema investitiile scazute in sector, ei nu merg mai departe pentru a analiza si cauzele lipsei de investitii, respectiv lacunele sistemului financiar, care nu reuseste sa depaseasca un cerc vicios de tipul „fimele au rezultate financiare slabe pentru ca nu fac investitii in tehnologie, dar nu fac investitii pentru ca nu au acces la surse de finantare, dar nu au acces la surse de finantare, pentru ca bancile, spre exemplu, le solicita rezultate financiare mai bune”.


Fermierii reusesc sa furnizeze procesatorilor doar un sfert din productia locala de lapte (la nivelul anului 2016)

Accesul restrictiv la sursele de finantare a companiilor din domeniu se remarca in special la firmele de nivel mediu si mic. Din pacate, Romania, asa cum arata si raportul BNR, are companii medii si mici subcapitalizate si care se confrunta cu bariere importante de intrare pe piata, precum accesul dificil in marile retele ale retailului modern, care a patruns in centrele marilor orase si a facut sa se inchida un numar mare de magazine mici de cartier, operate de foarte multe ori de antreprenori locali.

Romania nu dispune de mecanisme viabile de incurajare a start-upurilor, in conditiile in care, pe plan mondial, din ce in ce mai multe multinationale incurajeaza start-upurile promitatoare, ce vin pe piata cu produse inovatoare acceptate de public si care ulterior sunt preluate de marile companii (fie podusul, fie forma cu totul).

Nu avem un astfel de mecanism, initiat de stat ori de marile companii din industrie. Avem unul dintre cele mai birocratice aparate de gestionare si acordare a fondurilor europene. Nu avem o prea buna colaborare intre industrie si cercetare, intre industrie si universitati.  Nu in ultimul rand ar trebui avuta in vedere si situatia infrastructurii, a transporturilor si a logisticii, care, de foarte multe ori, fac ca o marfa din Romania sa ajunga la costuri totale de transport si / sau logistica mai mari decat o marfa comparabila adusa din afara granitelor tarii.

O proportie semnificativa a deficitului Romaniei pe segmentul alimentar revine relatiilor cu alte state din grupul noilor membri comunitari, respectiv Ungaria si Polonia (pondere cumulata de 30 la suta in primele 10 luni ale anului 2017)