Lipsa de cunostinte impiedica evaluarea completa a riscului adaugarii nano-pigmentilor (studiu)

pigmentilor, evaluarea

Agentia Europeana pentru Produse Chimice (ECHA) a identificat o serie de lacune in ceea ce priveste cunostintele stiintifice legate de evaluarea hazardului si a riscurilor asociate utilizarii pigmentilor de dimensiuni nanometrice pentru colorarea unor game de produse alimentare, inclusiv a suplimentelor alimentare.

Prezentand constatarile sale intr-un raport recent publicat, Agentia a stabilit ca nu s-ar putea trage concluzii clare privind dovezile referitoare la siguranta utilizarii nano-pigmentilor de acest tip, pe baza datelor prezentate.

“Evaluarea riscurilor este impiedicata de lipsa de informatii necesare privind aproape toti nano-pigmentii utilizati, incluzand aici lipsa informatiilor privind compozitia chimica a acestora, caracterizarea nanomaterialelor continute in vopsea, factorii de eliberare, aportul zilnic etc”, se arata in raport.

“Potentialul de expunere este considerat mediu, deoarece nanomaterialul este in suspensie intr-o matrice lichida. Nu a fost demonstrata nici eliberarea nanomaterialelor, nici expunerea la inhalare in timpul perioadei de uscare”, a adaugat acesta.

Studiul, care a identificat 81 de pigmenti de dimensiuni nanometrice utilizati in prezent pe piata UE, a constatat ca cele mai frecvente utilizari ale pigmentilor din produse au fost in suplimente alimentare, alimente (bomboane, dulciuri, guma de mestecat), produse cosmetice (de protectie solara) si cernelurile ambalajelor.

Un studiu “de inalta calitate”
Studiile clasificate ca relevante pentru evaluarea riscului au inclus numai unul considerat “de inalta calitate”. Acest studiu s-a axat pe evaluarea riscului utilizarii de nanoparticule cu dioxid de titan (TiO2) prin expunere orala, avand in vedere inclusiv considerente toxicocinetice. Aici, aportul de TiO2 s-a bazat pe ingerarea prin alimente, suplimente si pasta de dinti si pe nivelurile medii totale de Ti sau TiO2 masurate in astfel de produse, potrivit Studiului National Olandez de Consum pentru Alimente (DNFCS).

Studiul a constatat ca, intr-o prima abordare (bazata pe aport, adica doze externe), nu este de asteptat a se inregistra un risc pentru sanatatea umana in ceea ce priveste efectele asupra ficatului si a splinei, dar nu poate fi exclus un risc pentru sanatatea umana pentru efectele asupra ovarelor.

O a doua abordare, bazata pe concentratiile inregistrate la nivelul organelor interne prin includerea toxicocineticii TiO2, a identificat un risc potential pentru ficat, ovare si testicule.

“Riscul estimat in prezent poate fi influentat de factori cum ar fi absorbtia, forma sub care apare TiO2, fractiunea de particule, dimensiunea particulelor si proprietatile fizico-chimice in ceea ce priveste toxicitatea, printre altele”, au spus cercetatorii.

“Analiza concentratiilor reale ale particulelor in organele umane, precum si a concentratiilor si efectelor asupra ficatului si a sistemului reproducator dupa expunerea cronica la TiO2 bine documentata la animale, recomanda o viitoare rafinare a aceastor evaluari.”

Cateva recomandari
Raportul continua sa faca o serie de recomandari pentru continuarea activitatii, incluzand un accent mai mare pe evaluarea si controlul expunerii. Recomandarile suplimentare includ generarea de scenarii de expunere bine concepute si realiste privind nanomaterialele particulare cu acces facil si pentru compararea diferitelor masuri de siguranta.

Studiul a subliniat, de asemenea, necesitatea ca firmele sa o serie de date sensibile cu privire la productia si procesele care implica nanomateriale, necesare pentru construirea scenariilor de expunere, in lumea reala (ES).

S-a considerat, de asemenea, ca este de mare importanta sustinerea abordarilor armonizate in masurarea si strangerea cunostintelor privind expunerea (de exemplu, prin baza de date NECID – baza de date privind nanoexpunerea si contextualizarea, biblioteca MARINA / GUIDEnano privind scenariile de expunere etc.).

Nu in ultimul rand, ar trebui elaborata o harta a scenariilor de expunere ipotetica bazata pe studiul de evaluare a ciclului de viata al caiilor si a gradului de expunere umana pentru produsele disponibile pe piata care contin nanopigmenti. Echipa de cercetare considera ca acest lucru ar permite elaborarea unor judecati privind potentialul de expunere si ar permite astfel realizarea unor prime incercari privind prioritizarea riscului de sanatate.