95% din valoarea ambalajelor din plastic este pierdută din economie la prima utilizare

În ultimii 50 de ani, rolul și importanța materialelor plastice în economia noastră au crescut în mod constant. Producția globală de materiale plastice a crescut de două ori față de anii 1960, ajungând la 322 milioane de tone în 2015. Se așteaptă o dublare din nou în următorii 20 de ani.

În UE, sectorul materialelor plastice are 1,5 milioane de angajați și a generat o cifră de afaceri de 340 miliarde EUR în 2015. Deși producția de plastic în UE a fost stabilă în ultimii ani, cota UE pe piața mondială este în scădere pe măsura creșterii producției în alte părți a lumii.

În UE, potențialul de reciclare a deșeurilor din plastic rămâne în mare parte neexploatat. Reutilizarea și reciclarea materialelor plastice la sfârșitul duratei de viață este foarte scăzută, în special în comparație cu alte materiale cum ar fi hârtia, sticla sau metalele.
Aproximativ 25,8 milioane tone de deșeuri de plastic sunt generate în fiecare an în Europa. Mai puțin de 30% din aceste deșeuri sunt colectate pentru reciclare. Din această proporție, o cotă semnificativă este lăsată de UE să fie tratată în țări terțe, unde se pot aplica standarde de mediu diferite.

În același timp, ratele de depozitare și incinerare a deșeurilor din plastic rămân ridicate la 31% și respectiv 39%, în timp ce depozitele de deșeuri au scăzut în ultimul deceniu, incinerarea a crescut. Potrivit estimărilor, 95% din valoarea materialului de ambalare din plastic, adică între 70 și 105 miliarde de euro anual, este pierdută din economie după un ciclu foarte scurt, respectiv după prima utilizare.

Cererea de materiale plastice reciclate reprezintă astăzi doar aproximativ 6% din cererea de materiale plastice din Europa. În ultimii ani, sectorul UE de reciclare a materialelor plastice a suferit din cauza scăderii prețurilor materiilor prime și a incertitudinilor legate de piețele de desfacere. Investițiile în noi capacități de reciclare a plasticului au fost reduse, urmare a perspectivelor sectorului de rentabilitate redusă.

S-a estimat că producția de materiale plastice și incinerarea deșeurilor din plastic dă naștere la nivel global la aproximativ 400 milioane tone de CO2 pe an.

Utilizarea mai multor materiale plastice reciclate poate reduce dependența de extracția combustibililor fosili pentru producția de materiale plastice și poate reduce emisiile de CO2. Potrivit estimărilor, economiile potențiale anuale de energie care ar putea fi obținute din reciclarea tuturor deșeurilor de plastic la nivel mondial sunt echivalente cu 3,5 miliarde de barili de petrol pe an.

Se dezvoltă, de asemenea, tipuri alternative de materii prime (de exemplu, materiale plastice pe bază de biomasă sau materiale plastice produse din dioxid de carbon sau metan), care oferă aceleași funcționalități ale materialelor plastice tradiționale cu impact potențial asupra mediului, dar care sunt mai prietenoase cu mediul. Ele reprezintă însă, în prezent o cotă foarte mică din piață. Creșterea asimilării de către piață a acestor soluțiide materiale de ambalare alternative care, conform dovezilor solide, sunt mai durabile, pot contribui, de asemenea, la scăderea dependenței de combustibilii fosili.

Cantități foarte mari de deșeuri de plastic ajung să se scurgă în mediul înconjurător din surse ce provin atât de pe uscat cât și de pe mare, generând daune economice și de mediu semnificative. La nivel global, 5 – 13 milioane de tone de materiale plastice – între 1,5 și 4% din producția globală de materiale plastice – ajung în ocean în fiecare an. Se estimează că plasticul reprezintă peste 80% din gunoiul marin. Deșeurile din material plastic sunt apoi transportate prin curenți marini, uneori pe distanțe foarte lungi. Deșeurile din plastic se pot degrada, transformându-se în microplastic sau formeaza zone dense de gunoi marin care sunt prinse în cadrul curenților marini și sunt purtate pe distanțe lungi în ocean. UNEP estimează că daunele aduse mediilor marine sunt de cel puțin 8 miliarde USD pe an la nivel global.

Capsule_de_cafea_biodegradabile
În UE, 150.000 până la 500.000 de tone de deșeuri de plastic intră în oceane în fiecare an. Aceasta reprezintă o mică parte a gunoiului marin global. Cu toate acestea, deșeurile de plastic din surse europene ajung în zone marine deosebit de vulnerabile, cum ar fi Marea Mediterană și părți ale Oceanului Arctic. Studiile recente arată că materialele plastice se acumulează în Marea Mediterană la o densitate comparabilă cu zonele cu cea mai mare acumulare de plastic din oceane. Poluarea afectează, de asemenea, regiuni marine din Zona Economică Exclusivă Europeană, regiunile ultraperiferice de-a lungul Mării Caraibelor, Oceanelor Indian, Pacific și Atlantic. Pe lângă deteriorarea mediului, gunoiul marin provoacă daune economice activităților precum turismul, pescuitul și transportul maritim. De exemplu, costul gunoiului pentru pescuitul în UE a fost estimat la aproximativ 1% din veniturile totale obținute din capturile flotei UE.

Acest fenomen este exacerbat de cantitatea tot mai mare de deșeuri din plastic produse în fiecare an și este alimentată și de consumul tot mai mare de materiale plastice “de unică folosință”, adică de ambalajele sau alte produse de consum care sunt aruncate după o scurtă utilizare, și care sunt rar reciclate, putând spune că sunt chiar predispuse la aruncare la gunoi după astfel de cicluri scurte de folosire. În această categorie sunt incluse ambalaje mici, pungile, paharele de unică folosință, capacele, tacâmurile, pentru care plasticul este utilizat pe scară largă datorită ușurinței sale, costului redus și caracteristicilor practice.

Noi surse de deșeuri de materiale plastice sunt, de asemenea, în plină ascensiune, constituind amenințări potențiale suplimentare atât pentru mediu, cât și pentru sănătatea umană. Microplasticul, spre exemplu, constituit de fragmente mici de plastic de sub 5mm, se acumulează în mare, mărimea lor foarte mică făcându-le foarte ușor de ingerat de către viețuitoarele marine. Microplasticul poate ajunge însă și în lanțul alimentar. Studii recente au descoperit de asemenea microplastic în aer, apa potabilă și alimente cum ar fi sarea sau mierea, iar impactul asupra sănătății umane este încă necunoscut.

În total, se estimează că sunt eliberate între 75.000 și 300.000 de tone de microplastic în mediul ambiant, în fiecare an în UE.

PET_4Deși o mare cantitate de microplastice rezultă prin fragmentarea în mai multe bucăți a deșeurilor mari din plastic, odată ajunse în mediul ambiant sub această formă ele sunt mai dificil de urmărit și prevenit.
Creșterea cotelor de piață ale materialelor plastice cu proprietăți biodegradabile aduce noi oportunități, precum și riscuri. În absența unei etichete sau a unui marcaj clar pentru consumatori și fără colectarea și tratarea adecvată a deșeurilor, scurgerile de materiale plastice în mediul ambiant s-ar putea agrava și ar crea și probleme de reciclare mecanică. Pe de altă parte, plasticul biodegradabil poate avea cu siguranță un rol în unele aplicații și eforturile de inovare în acest domeniu sunt binevenite.

Pe măsură ce lanțul valoric al ambalajelor din plasticare are o componentă transfrontalieră din ce în ce mai accentuată, problemele și oportunitățile asociate acestora ar trebui văzute în lumina evoluțiilor internaționale, inclusiv a deciziei recente a Chinei de a restricționa importurile anumitor tipuri de deșeuri din plastic. Există o conștientizare crescândă la nivel global cu privire la natura acestor provocări, după cum demonstrează inițiativele internaționale privind deșeurile marine, precum cele inițiate de ONU: Parteneriatul global privind gunoiul marin și planurile de acțiune prezentate de G7 și G20.

Poluarea cu plastic a fost, de asemenea, identificată ca fiind una dintre principalele presiuni asupra sănătății oceanelor la conferința internațională “Our Ocean Conference”, găzduită de UE în octombrie 2017. O rezoluție privind deșeurile marine și microplasticul a fost adoptată la Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu în decembrie 2017.