Noul regulament european cu privire la protecția mărcilor

Acesta abrogă Regulamentul (CE) nr. 207/2009 cu privire la mărcile comunitare și va intra în vigoare la 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial.

94

Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene a apărut în Jurnalul Oficial al UE din data de 16 iunie 2017. Aplicarea sa se va face însă de la 1 octombrie 2017.

„Pentru a urmări obiectivele Uniunii în domeniul mărcilor și al proprietății intelectuale era necesar să se prevadă un regim al mărcilor al Uniunii care să confere întreprinderilor dreptul de a dobândi, conform unei proceduri unice, mărci UE care să se bucure de o protecție uniformă și să producă efecte pe întreg teritoriul Uniunii”, se arată în preambulul acestui act normativ.

Principiul caracterului unitar al mărcii UE, astfel exprimat, ar trebui să se aplice cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament.

Apropierea legislațiilor statelor membre nu permite înlăturarea obstacolului teritorialității drepturilor pe care legislațiile statelor membre le conferă titularilor de mărci. Pentru a permite întreprinderilor să exercite fără nici o piedică o activitatea economică în cadrul întregii piețe interne, ar trebui sa fie posibilă înregistrarea mărcilor reglementate de un drept uniform al Uniunii, care să se aplice direct în toate statele membre.

Experiența dobândită de la instituirea sistemului mărcilor comunitare a arătat că întreprinderile din Uniune și din țările terțe au acceptat sistemul, acesta devenind o completare și o alternativă viabilă și de succes la protecția mărcilor asigurată la nivelul statelor membre.

Cu toate acestea, dreptul Uniunii privind mărcile nu se substituie legislațiilor statelor membre referitoare la mărci. Într-adevăr, nu apare ca fiind justificat să se impună întreprinderilor să solicite înregistrarea mărcilor lor ca mărci UE.

Mărcile naționale sunt în continuare necesare pentru întreprinderile care nu doresc ca protecția mărcilor lor să fie asigurată la nivelul Uniunii sau care nu sunt în măsură să obțină protecție la nivelul întregii Uniuni, în timp ce obținerea protecției naționale nu ridică nicio problemă. Fiecare persoană care dorește să obțină protecția unei mărci ar trebui să poată decide dacă optează pentru protejarea acesteia doar ca marcă națională în unul sau în mai multe state membre sau doar ca marcă UE sau pentru ambele tipuri de protecție.

Conform acestui nou regulament, dreptul asupra mărcii UE nu ar trebui să fie dobândit numai prin înregistrare, iar aceasta ar trebui refuzată în special dacă marca este lipsită de caracter distinctiv, dacă este ilicită sau dacă se opun drepturi anterioare.

Ar trebui să se autorizeze ca un semn să fie reprezentat în orice formă corespunzătoare cu ajutorul tehnologiei general disponibile, deci nu neapărat prin mijloace grafice, atât timp cât reprezentarea este clară, precisă, autonomă, ușor accesibilă, inteligibilă, durabilă și obiectivă.

Protecția conferită de marca UE, al cărei scop este în special garantarea funcției mărcii de indicare a originii va  fi absolută în caz de identitate între marcă și semn și între produse sau servicii. Protecția va exista de asemenea în caz de similitudine între marcă și semn și între produse sau servicii. Este oportun să se interpreteze noțiunea de similitudine în relație cu riscul de confuzie. Riscul de confuzie, a cărui apreciere depinde de numeroși factori și în special de cunoașterea mărcii pe piață, de asocierea care poate fi făcută între aceasta și semnul folosit sau înregistrat, de gradul de asemănare între marcă și semn și între produsele sau serviciile desemnate, ar trebui să constituie condiția specifică a protecției.

brand_10Marca europeană

Mărcile de produse sau de servicii înregistrate în condițiile și conform normelor prevăzute de Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 sunt denumite „mărci ale Uniunii Europene («mărci UE»)”. Marca UE are un caracter unitar. Aceasta produce aceleași efecte în întreaga Uniune: nu poate fi înregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunțări, al unei decizii de decădere din drepturi a titularului sau de nulitate și, respectiv, utilizarea sa nu poate fi interzisă, decât cu efect în întreaga Uniune. Acest principiu se aplică cu excepția cazului în care se prevede altfel prin prezentul regulament.

denuntare unilateralaPoate constitui o marcă UE orice semn, în special cuvinte, inclusiv numele de persoane, sau desene, litere, cifre, culori, forma produsului sau a ambalajului său ori sunete, cu condiția ca astfel de semne să fie în măsură: (a) să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi; și (b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor Uniunii Europene (denumit în continuare „registrul”), într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului respectivei mărci.

Drepturile conferite de o marcă UE nu devin opozabile terților decât de la data publicării înregistrării mărcii. Poate fi solicitată o compensație rezonabilă cu privire la acțiuni efectuate după data publicării cererii de înregistrare a unei mărci UE, în cazurile în care, după publicarea înregistrării mărcii, acțiunile respective ar fi interzise în temeiul acestei publicări. O instanța sesizată într-o cauză nu se poate pronunța asupra fondului unei cauze până la publicarea înregistrării.

Dacă, în termen de cinci ani de la data înregistrării, marca UE nu a făcut obiectul unei utilizări efective în Uniune pentru produsele sau serviciile pentru care este înregistrată sau dacă această utilizare a fost suspendată pentru un termen neîntrerupt de cinci ani, marca UE face obiectul sancțiunilor prevăzute de prezentul regulament, cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat pentru a nu fi utilizată.

Oficiu al Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Regulamentul instituie și un Oficiu al Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.

baruri_7
contrabilitate, taxe, impozite, cod fiscal

Cererile de înregistrare a mărcii UE se depun într-una din limbile oficiale ale Uniunii. Limbile Oficiului sunt: engleza, franceza, germana, italiana și spaniola. Solicitantul indică o a doua limbă, dintre limbile Oficiului, care să fie acceptată pentru utilizarea ca limbă alternativă de procedură pentru procedurile de opoziție, de decădere și în anulare.

Regulamentul instituie o serie de taxe precum: 1. Taxă de bază pentru cererea de înregistrare a unei mărci UE individuale [articolul 31 alineatul (2)]: 1 000 EUR; 2. Taxă de bază pentru cererea electronică de înregistrare a unei mărci UE individuale [articolul 31 alineatul (2)]: 850 EUR; 3. Taxă pentru a doua clasă de produse și servicii pentru o marcă UE individuală [articolul 31 alineatul (2)]: 50 EUR; 4. Taxă pentru fiecare clasă de produse și servicii care urmează celei de a doua clase, pentru o marcă UE individuală [articolul 31 alineatul (2)]: 150 EUR; 10. Taxă de opoziție [articolul 46 alineatul (3)]: 320 EUR etc.