Ziua mondiala a apei este marcata anual la 22 martie. Este o zi in care sarbatorim apa si in care se atrage atentia, la nivel mondial, asupra accesului tot mai greu la resurse de apa curata si precum si asupra poluarii.
Contrar convingerilor populare, Romania sta foarte prost la capitolul resurse de apa, situandu-se pe locul 29 din 36 de tari europene, dupa Bulgaria si Macedonia. In plus, aceste resurse sunt distribuite neuniform in teritoriu si timp. Teoretic, totalul resurselor de apa (ape de suprafata + ape subterane) este de 134, 6 miliarde de metri cubi, din care utilizabila mai putin de 40 de miliarde de metri cubi (30%).
Cea mai mare parte de resurse de ape de suprafata provine din surse exogene, fluviul Dunarea si cursurile de apa din bazinul Siretului superior (90%), de unde rezulta ca Romania este dependenta de ape ce provin din tari situate in amonte pe aceste cursuri de apa. Aceste resurse sunt situate limitrof facand greu accesul la apa pentru zonele indepartate. Pentru asigurarea necesarului de apa pentru diferitele categorii de consumatori se impun efectuare de constructii hidrotehnice pentru captarea si distributia eficienta a apei.
Sunt trei categorii importante de consumatori de apa – populatia (15,8%), agricultura (17,14%), industrie (67, 02%). Consumul de apa pentru toate aceste sectoare a scazut drastic din 1990, scaderile cele mai mari fiind inregistrate in sectorul agricol.
Poluarea apelor de suprafata si subterane
In urma utilizarii apei in diferitele activitati economice si casnice, rezulta ape uzate mai mult sau mai putin poluante. Conform unui raport din 2012, din totalul de 3,5 miliarde de ape evacuate, doar 10 % sunt epurate eficient. In realitate lucrurile stau mult mai rau, nu se stie exact cat, dar procentul ar fi undeva la 2%. Apele uzate neepurate contamineaza resursele de suprafata si cele subterane, in cazul celor din urma fenomenul este aproape ireversibil.
Din analiza evolutiei calitatii apei din ultimi cincizeci de ani (in masura in care inainte de 90, datele erau corecte), rezulta ca in anul 2030 populatia va plati de 4-5 ori mai mult pentru un metru cub de apa, iar zone, insumund aproximativ 40% din arealul total va avea probleme in a-si asigura resursele de apa.
Solutiile exista si de multe ori sunt costisitoare, dar nu la fel ca pretul pe care il vor plati generatiile viitoare. Acestea sunt: modernizarea si eficientizare proceselor industriale, modernizarea sistemelor de irigatii, aducerea in parametri a statiilor de epurare nefunctionale, constructia de statii de epurare moderne.
Avand in vedere nivelul de educatie a unei parti importante din populatia generala si din antreprenori, singura solutie fezabila este constrangerea si verificarea riguroasa.
Epurarea moderna a apelor uzate
Preocuparea pentru imbunatatirea calitatii apelor deversate a inceput la sfarsitul secolului XIX in tarile dezvoltate, fiind dezvoltate si imbunatatite diferite sisteme de epurare.
Chiar daca pentru apele uzate menajere provenite din aglomerarile urbane, tehnologia este stiuta, disponibila in carti de specialitate, predata in scoli de profil, din anumite motive la noi in tara un procent relativ mic de statii de epurare nou construite urmaresc aceste tehnologii.
La statiile de epurare industriale situatia este dezastruoasa. Aceasta situatia apare in special datorita numeroaselor tipuri de procese industriale, care genereaza ape poluante cu specificatii diferite. Lipsa expertilor si aparitia oportunistilor contribuie crucial la aceasta situatie.
O statie de epurare moderna, menita sa respecte rigorile normativelor de deversare, va include intotdeauna una sau mai multe trepte de epurare, descrise sumar:
TREAPTA MECANICA
– Tehnologii si echipamente pentru eliminarea materialului grosier pentru asigurarea calitatii necesare treptelor succesive
TREAPTA FIZICA SI CHIMICA
– Utilizand procese chimice si fizice este eliminata o mare parte din poluanti (grasimi, uleiuri, materii in suspensie) conducand la o reducere de pana la 97-98% a unor elemente. Echipamentele si know-how-ul este disponibil unui numar restrans de furnizori de solutii din acest domeniu.
TREAPTA BIOLOGICA
– Cunoscuta ca si treapta secundara, utilizeaza namolul activ pentru eliminarea nutrientilor din apele uzate. Namolul activ este format din familii de bacterii aerobe si anaerobe, care degradeaza poluantii.
TREAPTA TERTIARA
– Include tehnici precum osmoza inversa, schimbul de ioni, clorinarea, sterilizarea. Aceasta treapta se aplica mai rar si numai la anumite tipuri de apa
GESTIONAREA NAMOLULUI
– In scopul reducerii volumului de namol primar si/sau secundar provenit de la o statie de epurare se utilizeaza diferite echipamente in acest scop(decantoare, prese, uscatoare, incineratoare). Namolul rezultat dupa deshidratare, uscare si mineralizare poate fi de cele mai multe ori utilizat pentru fertilizarea terenurilor agricole.
Mai multe informatii despre epurarea apelor uzate, gasiti aici
Autor: Ing. Paul-Mihai Chezan
