Produsul românesc are nevoie de promovare, cercetare și drumuri (partea III)

Este important ca producătorii să-și planifice oferta și să se adapteze mai bine la cererea pieței.

0
112

Crearea de lanțuri alimentare scurte, precum crearea și dezvoltarea de grupuri de producători, vor ajuta exploatațiile agricole să se integreze mai bine pe piețele naționale și europene.

Având în vedere tendința de concentrare a ofertei de produse agroalimentare la nivel UE, este important ca producătorii să-și planifice oferta și să se adapteze mai bine la cererea pieței (cantitate, calitate, ritmicitate și termene de livrare scurte, respectarea principiilor de trasabilitate etc.).

Industria alimentară are nevoie de o agricultură competitivă 

România este una dintre țările europene cu cele mai favorabile condiții pedo-climatice pentru obținerea de producții agricole de calitate și în cantități semnificative, care poate să acopere un segment important al cererii interne de produse agroalimentare.

În prezent, România este a cincea țară la nivelul UE ca suprafață agricolă cultivată și prima țară ca procent al populației ocupate în agricultură (aprox. 32% față de 5% media europeană).

Fără România, ponderea valorii adăugate a agriculturii UE în total mondial ar fi scăzut cu cca 0,5% în 2011. Și nu în ultimul rând, este important să evidențiem faptul că pe perioada crizei (2008-2011), spre deosebire de industrie, construcții și servicii de afaceri, agricultura UE și a României s-au menținut la o valoare adăugată reală relativ constantă (Comisia Europeană, 2012, EUROSTAT), chiar cu un ușor avantaj al României.

Totuși, creșterea ponderii agriculturii Românești în total UE pe perioada 2001-2011 se datorează în mare parte ajustării prețurilor relative. În 2011, 41% din producția sectorului agricol era absorbită pe piața internă de consumul gospodăriilor și numai 6,5% se exporta.

La 5,3%, ponderea agriculturii, silviculturii și pescuitului în VAB total este semnificativ mai mare decât în alte state membre ale Uniunii Europene (UE-27 = 1,8% în 2012). Totuși, în perioada 2000-2012, ponderea agriculturii în totalul valorii adăugate brute a scăzut de la un interval de 12-14% la 5%, în timp ce ponderea în totalul forței de muncă a scăzut de la peste 40% la circa 30%. Productivitatea muncii a rămas astfel în urmă în comparație cu alte sectoare din economia românească și este, de asemenea, mult în urma mediei UE. Productivitatea românească este de doar 4.719 euro pe echivalent normă întreagă comparativ cu o medie de 18.925 euro în UE-27 (2010-2012).