Aproape sigur că veți fi auzit de inflație, poate că ați auzit de shrinkflation, dar ați auzit de heatflation?
Industria alimentară se confruntă cu o serie întreagă de provocări, de la creșterea prețurilor la energie până la impactul tulburărilor geopolitice asupra importurilor, dar cea mai mare provocare este, fără îndoială, cea legată de schimbările climatice.
Iar schimbările climatice în sine afectează industria alimentară în mai multe moduri, unul dintre acestea fiind „heatflation”.
Ce este heatflation?
Evenimentele meteorologice extreme de pe tot globul au afectat o întreagă gamă de culturi, inclusiv arahidele, cacaoa și cafeaua. În timp ce unele regiuni de cultură au fost afectate negativ de efectele precipitațiilor extreme, alte regiuni de cultură au fost afectate negativ de efectele temperaturilor extrem de ridicate și ale secetei.
Daunele aduse culturilor, rezultate din temperaturi extrem de ridicate și secetă, au dus la creșterea prețului acestor culturi pe piață. Această creștere a prețurilor a ajuns să fie denumită „heatflation” sau „inflație termică”. Și este probabil că acest termen își va găsi rapid drumul în limba comună, deoarece schimbările climatice cresc frecvența evenimentelor meteorologice extreme și impactul acestora asupra aprovizionării cu alimente.
Potrivit Forumului Economic Mondial (WEF), inflația termică este „o amenințare majoră la adresa securității alimentare, în special pentru cei mai vulnerabili oameni din lume”.
Cum afectează temperaturile extreme și seceta securitatea alimentară?
Căldura extremă și seceta pot deteriora culturile în mai multe moduri.
Căldura extremă provoacă stres plantelor, făcându-le mai susceptibile la dăunători și boli. De asemenea, poate afecta calitatea culturilor, făcând produsele mai puțin hrănitoare și mai susceptibile la deteriorare.
Seceta provoacă stres hidric asupra plantelor, ceea ce poate duce la recolte slabe. Secetele în mare parte din Europa în 2023 au condus la o scădere semnificativă a recoltelor. Cifrele Forumului Economic Mondial (WEF) arată că producția de porumb a scăzut cu 25%, iar producția de soia, folosită în mare parte pentru hrana animalelor, a scăzut cu 10%.
Iar unele țări s-au descurcat mai rău decât altele, Italia suferind o scădere cu 30% a producției de grâu și orez, în urma celei mai grave secete din ultimii 70 de ani.
Dar nu doar producătorii europeni de alimente se luptă cu această problemă. Țările de pe glob s-au confruntat cu secetă și temperaturi extrem de ridicate care au afectat culturile.
FoodNavigator a raportat recent despre deficitul actual de arahide, cauzat de schimbarea tiparelor meteorologice și de evenimentele meteorologice extreme în regiunile în creștere, care aprovizionează UE.
Majoritatea arahidelor furnizate UE provin din Argentina. Cu toate acestea, Argentina a fost afectată de secetă în timpul sezonului de vegetație 2022/23, firma de analiză de mediu Gro Intelligence numind-o „una dintre cele mai grave secete din ultimele două decenii”. Acest lucru a pus o presiune semnificativă asupra fermierilor care au produs randamente mai mici decât în mod normal. .
Cum afectează temperaturile extreme și seceta prețurile alimentelor?
Această presiune asupra securității alimentare globale duce în mod inevitabil la o creștere a prețurilor alimentelor sau la o inflație termică, deoarece cererea de alimente continuă să crească odată cu creșterea populației globale.
Mărfurile precum uleiul de măsline și zahărul au înregistrat o creștere vizibilă a prețului, în ultimele luni și ani, direct legată de temperaturile ridicate și condițiile de secetă din regiunile de cultură.
Vorbind despre inflația termică care afectează costul uleiului de măsline, managerul de marketing al brandului italian de ulei de măsline Filippo Berio, Lisa Mullins, a declarat pentru FoodNavigator, „creșterea a fost cauzată de condițiile de secetă, în special în sudul Spaniei, care este cea mai mare țară producătoare”. Acest lucru este deosebit de îngrijorător, deoarece unele părți ale Spaniei sunt deja raportate că se confruntă cu condiții de secetă în acest an, în ciuda faptului că este doar primăvară. Acest lucru pune la îndoială succesul culturilor viitoare.
Europa este continentul cu cea mai rapidă încălzire
Mai mult, un raport comun al Organizației Meteorologice Mondiale a ONU și al agenției pentru climă a Uniunii Europene, Copernicus, a spus că Europa este continentul cu cea mai rapidă încălzire de pe planetă, cu temperaturile crescând de aproximativ dublu față de media globală.
În mod similar, inflația termică a costului zahărului poate fi, de asemenea, urmărită direct până la seceta din Europa. UE este cel mai mare producător mondial de sfeclă de zahăr, producând aproximativ 50% din cantitatea totală realizată anual, astfel că întreruperea afectează oferta globală.
În plus, producția de trestie de zahăr din țările producătoare majore, cum ar fi Brazilia, a fost, de asemenea, afectată de condițiile meteorologice extreme care au determinat creșterea prețurilor. Costul global al zahărului a crescut la cel mai ridicat nivel din 2011, în urma îngrijorărilor cu privire la ratele de subproducție din țări precum Thailanda, care se confruntă cu o secetă severă.
În mod similar, India s-a confruntat cu situația în care prețurile zahărului au crescut cu peste 3% în două săptămâni, în septembrie 2023, atingând cel mai ridicat nivel din ultimii șase ani. Acest lucru a urmat unei perioade de precipitații scăzute în regiunile cheie de creștere din țară și a stârnit îngrijorări serioase legate de producție, pentru sezonul de vegetație viitor.
Ce se poate face pentru a proteja viitoarea securitate alimentară?
Pe măsură ce temperaturile extrem de ridicate și seceta continuă să aibă un impact negativ asupra producției de alimente, devine din ce în ce mai clar că trebuie luate măsuri pentru a crea sisteme alimentare mai rezistente și pentru a proteja viitoarea securitate alimentară. Având în vedere acest lucru, Forumul Economic Mondial (WEF) a detaliat o serie de modalități în care țările pot lucra pentru a atenua efectele și a combate inflația termică.
- Investiția în practici agricole mai rezistente, cum ar fi culturi rezistente la secetă și sisteme de irigare.
- Diversificarea producției alimentare, astfel încât să nu fim dependenți de câteva culturi de bază.
- Reducerea risipei alimentare, astfel încât să profităm la maximum de alimentele pe care le producem.
- Sprijinirea politicilor care promovează securitatea alimentară, cum ar fi subvențiile pentru fermieri și băncile alimentare.
