Tot mai pregnant în ultimii ani, au apărut dovezi că prin cercetare și inovații pot fi găsite soluții pentru ca producătorii români să se delimiteze de concurență și să se diferențieze cu produsele la raft. În acest sens, cunoștințele împărtășite de experții din cadrul Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare pot fi o gură de oxigen pentru jucătorii din industria agroalimentară din țara noastră.
Cum anume, ne-a explicat conf. dr. Nastasia Belc, Director General IBA București, speaker în cadrul expo-conferinței “Produsul Romanesc-realități și perspective în 2017, organizată în perioada 10-11 mai, la Clubul Diplomatic București”.
Vă prezentăm în cele ce urmează un interviu cu d-na Nastasia Belc – Director General IBA:
RO.aliment: Cum vine Institutul de Bioresurse Alimentare în sprijinul producătorilor români ce vor să livreze produse sănătoase în piață? Ce proiecte desfășurați la acest moment în acest scop?
Nastasia Belc: În majoritatea proiectelor de cercetare pe care le-am avut, industria românească a fost prezentă, ca partener. Mulți parteneri industriali și-au îmbogățit cunoștințele prin colaborarea cu institutul nostru și le-au utilizat, mai departe, pentru îmbunătățirea calității produselor alimentare pe care aceștia le produc. În momentul de față, avem în derulare proiectul Expertal, prin programul POC, prin care acest transfer de cunoștințe către procesatorii români, de alimente, poate fi făcut într-un cadru și mai organizat și cu eficacitate mai mare. Pentru cei interesați poate fi consultat site-ul proiectului www.iba-expertal.ro.
RO.a: În ce constau metodele inovative de conservare a alimentelor identificate de specialiștii din cadrul IBA?
N.B.: În primul rând, igiena menținută cu strictețe, în procesul de producție a alimentelor, crește termenul de valabilitate a alimentelor, atât a celor ambalate, cât și a celor neambalate. Pentru cele ambalate, atât proprietățile materialului de ambalare (grosime, permeabilitate la apă și gaze, transparență), cât și atmosfera din interiorul ambalajului, care poate fi modificată sau controlată, pot influența durata vieții alimentului pe raft.
Pe lângă refrigerare, congelare, sărare, uscare, pasteurizare și sterilizare, alte metode de conservare mai pot fi: utilizarea uleiurilor volatile din plante aromatice, a impulsurilor electrice sau luminoase, a plasmei reci pentru anumite alimente, tratarea Ohmică și ambalarea sub presiune sau în vid.
Pentru fiecare matrice alimentară se poate găsi soluția ideală de ambalare în funcție de microecologia existentă în produsul alimentar ambalat, prin studii de laborator, pe care institutul le poate realiza, la cerere (de exemplu, prin proiectul Expertal) și pentru care apoi, poate garanta un termen de valabilitate argumentat care știm că este în răspunderea producătorului.
RO.a: Alimentele funcționale: când a apărut pentru prima oară acest concept și cum a evoluat preocuparea consumatorilor pentru acest tip de produs în ultimii ani?
N.B.: Pe piața românească, din păcate, nu avem alimente funcționale. Calitatea de funcțional nu se poate obține decât cu avizul European Food Safety Authority (EFSA).
În 1993, jurnalul Nature, cu titlul de ziar „Japonia explorează legătura dintre alimentație și medicină” promova orezul hipoalergenic ca un exemplu de noi alimente obținute pe cale biotehnologică, având mai mult o conotație medicală. Atât terminologia cât și conceptul de aliment funcțional a apărut cu nouă ani mai devreme, în 1984, când un grup de cercetători japonezi a început un proiect de anvergură finanțat de Ministerul Educației, Științei și Culturii care avea ca scop explorarea interfeței dintre alimentație și științele medicale. Inițiativa cercetătorilor japonezi se baza pe vechea zicală antică chinezească „Medicina și alimentația se completează”.
Criteriile care definesc valoarea alimentară se pot împărți în trei categorii: funcția primară a alimentului dată de nutrienți și de efectul lor în organism; funcția secundară cu referire la proprietățile senzoriale (aromă, gust, miros, structură); funcția terțiară, nou introdusă, este funcția modulatoare a unor factori alimentari implicați direct sau indirect în prevenirea bolilor legate de stilul de viață. Factorii care au funcție terțiară se numesc factori alimentari funcționali fiziologic. Deseori sunt numiți componenți funcționali.
Proiectul japonez finanțat de Ministerul Cercetării (1984-1987) a propus termenul de aliment funcțional ca o nouă entitate care poate fi proiectată și produsă în acord cu concepul impus de funcția terțiară. Acest proiect a fost urmat de un altul (1988-1991) intitulat „Analiza funcției modulatorii a alimentelor asupra organismului”. Scurt timp după acesta au apărut în 1992 o serie de proiecte cu tema „Alimente funcționale”, concentrate pe analiza și proiectarea moleculară a alimentelor funcționale.
Pentru ca un aliment să fie definit ca funcțional el trebuie să îndeplinească niște criterii pe care EFSA le cere. Pe piața românească, un singur aliment a îndeplinit aceste criterii, un produs de panificație (o pâine).
RO.a: S-au schimbat obiceiurile de consum ale românilor în ultimii ani? În ce direcție? Ce categorie de produse alimentare a câștigat cel mai rapid avans în cota de piață?
N.B.: Acest lucru s-ar putea vedea ușor din structura vânzărilor de alimente de pe piață. Cred însă că, pentru anumite segmente de consumatori, în special, cei cu nivel de educație mai mare, comportamentul alimentar se schimbă în bine. Pe lângă educație, însă, mai avem o barieră – puterea de cumpărare. Poate primul aliment pe care ar trebui să îl alegem în cunoștință de cauză, după proprietăți nutriționale, ar fi pâinea.
RO.a: IBA dispune de trei stații pilot. Ce obiective v-ați stabilit pentru acestea?
N.B.: Stațiile pilot sunt folosite în cadrul proiectelor de cercetare, în timpul experimentelor de dezvoltare a noi matrici alimentare. Sunt, de asemenea, folosite și pentru pregătirea profesională a personalului din industrie sau a studenților. În stația pilot de procesare cereale și făinuri, de exemplu, producem, la scară mică, și produse fără gluten pentru persoanele care au intoleranță la acest component din făinurile unor cereale.
RO.a: Contaminarea alimentelor provoacă pagube considerabile pe întregul lanț de aprovizionare. Care sunt variantele optime pentru producătorii / procesatorii români pentru eliminarea sau reducerea riscului contaminării?
N.B.: Introducerea sistemelor de calitate și respectarea regulilor de igienă și bune practici de producție sunt singurele variante fezabile în a reduce riscul contaminării și a contaminării încrucișate.
RO.a: Unul dintre subiectele intens mediatizate în ultima vreme a fost securitatea nutrițională. Ce eforturi se fac în această direcție în România? Ce pot face producătorii sau procesatorii români?
N.B.: Nu cred că este încă conșientizat suficient, în România, acest concept. Ministerul Agriculturii ar trebui să intervină în schimbarea modului de abordare a calității alimentului, inclusiv a celei nutriționale. Calitatea alimetului depinde de calitatea politicilor, calitatea producătorilor de materii prime și de cea procesatorilor și mai depinde de know-how (cercetare-dezvoltare). Numai calitatea bună a produselor va face ca un procesator să reziste pe piața românească și să acceadă la cea europeană.
