Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis că nu se poate refuza exercitarea dreptului de deducere a TVA aferente unor achiziții efectuate de la un contribuabil considerat inexistent, cu excepția cazului în care se stabilește că această persoană impozabilă care a efectuat achizițiile respective știa sau ar fi trebuit să știe că tranzacțiile respective făceau obiectul unor acte de natura fraudelor privind TVA.
”Decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) dată în cazul C-277/14 subliniază încă o dată importanța exercitării dreptului de deducere și poate constitui un argument foarte bun în susținerea faptului că prevederile legislatiei naționale cu privire la neacordarea dreptului de deducere a TVA aferente achizițiilor efectuate de la contribuabilii declarați inactivi sau al căror cod de TVA a fost anulat nu sunt conforme cu prevederile legislației europene”, se arată într-un comentariu al cunoscutei firme de consultanță KPMG, cu privire la hotărârea judecătorească menționată.
Cazul analizează exercitarea dreptului de deducere a TVA aferent achizițiilor efectuate de la un contribuabil considerat inexistent conform legislației specifice aplicabile în Statul Membru respectiv (Polonia). Astfel, conform legislației specifice aplicabile în Polonia, criteriile de calificare a unei persoane impozabile drept contribuabil inexistent au în vedere mai multe elemente, printre care neînregistrarea în scopuri de TVA și nedepunea de declarații fiscale. În acest caz, principala întrebare adresată CJUE a fost aceea dacă o persoană impozabilă care efectuează achiziții de la un contribuabil ce se califică drept inexistent conform criteriilor specifice prevăzute de legislația poloneză, poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a TVA aferente acestor achiziții.
CJUE a decis că, în conformitate cu prevederile Directivei Europene privind TVA, nu se poate refuza exercitarea dreptului de deducere a TVA aferente unor achiziții efectuate de la un contribuabil considerat inexistent în conformitate cu criteriile specific prevăzute de legislația poloneză, cu excepția cazului în care se stabilește, în raport cu elemente obiective și fără a se solicita din partea persoanei impozabile verificări a căror sarcină nu îi revine, că această persoană impozabilă care a efectuat achizițiile respective știa sau ar fi trebuit să știe că tranzacțiile respective făceau obiectul unor acte de natura fraudelor privind TVA.
