Poți pune un preț pe pierderea biodiversității? Aceasta este întrebarea pusă de economiștii de la Wageningen Economic Research, deoarece încearcă să înțeleagă și să comunice impactul total pe care pierderea biodiversității îl va avea asupra capacității noastre de a produce alimente în viitor.
Biodiversitatea este esențială pentru procesele, care susțin toate ființele vii, inclusiv oamenii. Fără o gamă largă de animale, plante și microorganisme, nu am avea ecosistemele pe care ne bazăm pentru a ne oferi aerul pe care îl respirăm și hrana pe care o mâncăm. Și, după cum subliniază instituția științifică și The Royal Society, „oamenii prețuiesc și natura lor”.
„Polenizatorii precum albinele sunt esențiali pentru 35% din producția vegetală”, de exemplu.
Având în vedere acest lucru, economiștii de la Wageningen Economic Research încearcă să înțeleagă cu adevărat și să transmită altora importanța pierderii biodiversității la nivel global și, pentru că sunt economiști, au făcut acest lucru punând un preț pe aceasta. Ei sunt, de asemenea, conștienți de faptul că oamenii vor gândi adesea cu portofelul și, dacă firmele vor să investească în tehnologie ecologică și practici ecologice, atunci tehnologia și practicile trebuie să fie benefice din punct de vedere financiar pentru ei.
„Dacă dorim ca investitorii să ia în serios aceste riscuri, le poate fi de ajutor să le pună un preț”, spune Haki Pamuk, cercetător principal la Wageningen Economic Research.
Studiul intitulat „Îndreptarea curbei pentru pierderea biodiversității și economie” a pus următoarele întrebări:
- Cum influențează investițiile financiare biodiversitatea?
- Cum poate influența pierderea biodiversității portofoliul de asigurări și investiții al companiilor din sectorul financiar?
- Câte investiții private și publice ar trebui investite în măsuri de biodiversitate pentru a ajunge la o economie cu pierderi zero de biodiversitate?
Cu toate acestea, efectuarea unei estimări financiare a pierderii biodiversității este un concept nou și, prin urmare, extrem de complex.
„În primul rând, există o lipsă de indicatori specifici pentru a măsura progresul biodiversităţii. În al doilea rând, mulți factori locali afectează biodiversitatea. În plus, este dificil de măsurat riscurile de biodiversitate prezentate de legăturile lanțului de aprovizionare. Sectoarele precum industria agroalimentară, ospitalitatea și turismul sunt deosebit de vulnerabile la pierderea biodiversității, din cauza dependenței lor puternice de resursele naturale.
În timp ce există noi cadre și metodologii pentru a evalua impactul monetar al pierderii biodiversității, există cunoștințe limitate despre costurile și beneficiile măsurilor de restabilire a biodiversității și înțelegerea oportunităților de investiții pentru sectorul financiar”, explică un reprezentant al studiului de la Wageningen Economic Research.
Raportul a constatat că, pentru instituțiile financiare, riscurile de pierdere a biodiversității se încadrează în general în trei categorii: materiale, tranzitorii și sistemice.
Riscurile materiale implică o serie de costuri directe, cum ar fi o recoltă care nu s-a făcut și în urma căreia agricultorul înregistrează pierderi.
Riscurile tranzitorii se referă la răspunsurile societății, deoarece clienții pot prefera din ce în ce mai mult produsele pozitive pentru biodiversitate, ceea ce înseamnă că pot evita produsele mai puțin progresiste. În plus, guvernele ar putea impune reglementări costisitoare asupra anumitor practici de producție dacă nu sunt considerate a fi ecologice.
Riscurile sistemice, care sunt probabil cele mai importante și cele mai dificil de determinat, devin evidente atunci când întregi ecosisteme se prăbușesc din cauza pierderii biodiversității, ducând la dispariția unor servicii ecosistemice semnificative. Riscurile sistemice au puterea de a afecta economiile și sistemele financiare.
Puterea polenizatorilor în producție
Folosind rapoartele de dependență de polenizare ale culturilor, echipa a estimat impactul pierderii polenizării asupra producției agricole a mai multor țări. Oamenii de știință și-au aplicat apoi modelul macroeconomic pentru a analiza modul în care producția agricolă redusă influențează alte sectoare și economia în ansamblu. Privind în special Țările de Jos, studiul a estimat că pierderea polenizării la ferme ar avea ca rezultat pierderi anuale de 1,4 miliarde de euro din sectorul agricol. Ei au continuat clarificând că impactul asupra produsului intern brut va fi și mai semnificativ.
Ce este gunoiul verde?
Îngrășământul verde este o cultură special cultivată pentru a fi încorporată în sol în timp ce este încă verde. Biomasa gunoiului verde este încorporată în sol pentru a-l îmbogăți cu materie organică. Îngrășământul verde este adesea folosit cu culturile de leguminoase pentru a adăuga azot în sol. Îngrășământul verde este folosit în special în agricultura ecologică, dar este folosit și în agricultura convențională.
Cercetătorii au evaluat, de asemenea, eficiența costurilor investiției în măsuri de management al fermelor pentru a contracara pierderea de polenizatori, cum ar fi rotația mai largă a culturilor sau utilizarea gunoiului de grajd verde. Ei au făcut această analiză pentru Franța, Germania, Italia, Țările de Jos și Marea Britanie. Rezultatele au constatat că doar în Țările de Jos și Italia acele măsuri au fost viabile din punct de vedere economic.
Potrivit Forumului Economic Mondial, „polenizatorii precum albinele sunt esențiali pentru 35% din producția culturilor”. Culturi precum cafeaua, merele, migdalele, roșiile și cacao, toate depind de aceștia.
Ce putem face pentru a susține biodiversitatea?
Biodiversitatea este esențială pentru producția de alimente. Pe măsură ce populația globală continuă să crească, va trebui să producem mai multe, nu mai puține alimente. Prin urmare, este imperativ să sprijinim biodiversitatea pentru a sprijini producția de alimente viitoare.
„Sănătatea naturii Europei este în pericol”, explică Agenția Europeană de Mediu (EEA). „Multe specii, habitate și ecosisteme din Europa, toate vitale pentru bunăstarea noastră, sunt amenințate de extinderea urbană, de agricultura și silvicultură nesustenabile și de poluare. Cea mai recentă evaluare a noastră arată că biodiversitatea Europei continuă să scadă într-un ritm alarmant, majoritatea speciilor și habitatelor protejate neavând o stare bună de conservare. Este nevoie de un efort mai mare pentru a inversa tendințele actuale și pentru a asigura o natură rezistentă și sănătoasă.”
„Evaluarea noastră arată că protejarea sănătății și rezilienței naturii Europei și a bunăstării oamenilor necesită schimbări fundamentale în modul în care producem și consumăm alimente, gestionăm și folosim pădurile și construim orașe”, adaugă Hans Bruyninckx, director executiv al SEE.
„Aceste eforturi trebuie să fie cuplate cu o mai bună implementare și aplicare a politicilor de conservare, un accent pe refacerea naturii, precum și o acțiune climatică din ce în ce mai ambițioasă, în special în sectorul transporturilor și al energiei.”
