Având în vedere recenta hotărâre privind dioxidul de titan, autoritățile franceze au extins avertismentul și au cerut prudență cu privire la utilizarea nanomaterialelor în alimente, precum și în produsele antibacteriene.
Într-un interviu recent, reprezentanta Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentară, a Mediului și Sănătății în Muncă (ANSES), Aurélie Niaudet, și-a reiterat poziția față de produsele care conțin nanomateriale din cauza necunoscutelor persistente.
„Este clar că există încă multe zone gri în ceea ce privește expunerea populației la nanomateriale și impactul potențial asupra sănătății și mediului”, spune Niaudet, care lucrează la unitatea de evaluare a riscurilor fizice, din cadrul agenției.
„În plus față de consolidarea cadrului de reglementare, este de asemenea important să se limiteze expunerea populației și a mediului ca o măsură de precauție, prin alegerea unor produse sigure, care sunt la fel de eficiente, dar fără nanomateriale.“
Comentariile lui Niaudet apar după ce agențiile europene de alimentație au decis că nanoforma dioxidului de titan nu este sigură pentru a fi utilizată, printre altele, pe post de colorant în suplimentele alimentare. Autoritățile care includ EFSA și Autoritatea olandeză pentru siguranța produselor alimentare și a consumatorilor (NVWA) au evidențiat legăturile genotoxice și efectele pe termen lung care rezultă din acumularea respectivei substanțe în organism.
Comisia Europeană și 27 de state membre ale UE s-au întâlnit luna trecută pentru a discuta consecințele avizului EFSA și planurile de retragere a E171 din lista de aditivi permisă în UE.
Este posibil ca orice interdicție iminentă să fie trimisă în luna septembrie, cu aplicarea așteptată spre sfârșitul anului 2021. Este probabilă și adoptarea unei perioade de tranziție în vederea unei introducerii unei interdicții totale până la sfârșitul anului 2022.
Orice interdicție așteptată ar afecta, de asemenea, utilizarea nanoparticulelor de argint în produse precum ambalajele produselor alimentare, textilele și produsele cosmetice și de igienă, precum periuțe de dinți, plăci de îndreptat părul și spray-uri dezinfectante.

Aviz ANSES
Ultima evaluare a acestei nanoparticule de către ANSES în 2014, a recomandat cercetări suplimentare privind caracterizarea fizico-chimică, evaluarea expunerii, toxicologie și ecotoxicologie, evaluarea eficacității antibacteriene și rezistența bacteriană.
Agenția a solicitat, de asemenea, îmbunătățiri ale trasabilității datelor și informații despre consumatori cu privire la produsele care conțin nanoparticule de argint. Agenția subliniază că această trasabilitate nu poate fi realizată numai prin intermediul raportării obligatorii în baza de date R-Nano.
„ANSES gestionează registrul„ R-Nano”, adaugă Niaudet. „Acest sistem de declarare obligatorie a fost înființat în 2013 pentru a îmbunătăți trasabilitatea substanțelor ce conțin nanoparticule, importate și distribuite în Franța.
„În 2020, o analiză a schemei evidențiat calitatea slabă a datelor raportate și ANSES au trebuit să emită recomandări pentru companiile și ministerele implicate pentru a consolida acest registru și de a crește utilitatea sa.“
În plus față de această activitate, ANSES lucrează, de asemenea, cu Programul Național de Cercetare pentru Sănătatea Mediului și a Muncii (PNR EST), pentru a finanța proiecte de cercetare cu privire la efectele și impactul de mediu a nanomaterialelor, precum și la monitorizarea expunerii populației.
Beneficiile nanomaterialelor
Dimensiunea foarte mică a nanoparticulelor conferă materialului proprietăți noi, cum ar fi rezistența, conductivitatea și capacitatea de a transporta alte substanțe.
Aceste proprietăți sunt foarte căutate și pot, de asemenea, să inducă tipuri specifice de comportament atunci când interacționează cu oamenii sau cu mediul.
„Știm că pot trece prin bariere fiziologice, cum ar fi pielea și căile respiratorii, în timp ce unele dintre ele au și tipuri specifice de toxicitate”, subliniază ANSES.
„Odată ce corpul uman a fost expus, există atunci problema distribuției și posibila acumulare a acestor nanomateriale în diferitele organe.“
„Astăzi nu există încă o definiție clară a nanomaterialelor”, conchide Niaudet. „În afară de dimensiunea lor, câțiva parametri fizico – chimici sunt luați în considerare în definiția propusă în prezent de Comisia Europeană. Deci, pentru a proteja oamenii, trebuie să fim pragmatici și să înțelegem mai presus de orice nanomaterialele la care suntem expuși cel mai mult.“