Îndulcitorii artificiali pot interfera în comunicarea dintre speciile bacteriene care alcătuiesc microbiomul intestinal, spun cercetătorii, care consideră că acest lucru ar putea duce la afecțiuni digestive și disconfort.
Testul efectuat de echipa de la Universitatea Ben-Gurion din Negev, Israel asupra îndulcitorilor artificiali conținuți în suplimentele pentru sportivi a constatat că pot afecta echilibrul microbiomei intestinale.
„Noi, prin urmare, deducem un efect al acestor îndulcitori artificiali în numeroase evenimente moleculare care stau la baza funcției microbiene intestinale, și prin extensie asupra metabolismului gazdă“ , scrie echipa de cercetători în International Journal of Molecular Sciences.
Constatările sunt infirmate de Asociația Internațională a Îndulcitorilor (ISA), care a subliniat că rezultatele studiului sunt influențate de modele „in vitro” care au „o relevanță biologică redusă datorită limitărilor legate de extrapolarea concentrațiilor testate in vitro la nivelurile de expunere umană din dietă”.
De fapt, concentrațiile arătate ca au un anumit efect in vitro nu ar fi atinse niciodata în intestinul uman, continuă purtatorul de cuvânt al ISA.
„In vitro condițiile de testare pot favoriza reacții care nu ar putea să apară în condițiile de expunere reale la om, și, astfel, acest studiu nu poate fi predictiv a ceea ce s-ar întâmpla în viața reală atunci când ingerăm un îndulcitor.“
Metoda de studiu
Echipa a început să cerceteze Quorum Sensing (QS), un proces pe care microorganismele îl folosesc pentru a comunica în cadrul comunității lor și pentru a regla comportamentele de grup.
Folosind teste cu biosenzori și metode de caracterizare a proteinelor, printre alte tehnici, echipa a căutat să identifice rolul aspartamului, sucralozei și zaharinei în inhibarea acțiunilor sistemului de comunicare pe bază de bacterii Gram-negative N-acil homoserină lactonă (AHL).
Deși au descoperit că îndulcitorii nu au ucis bacteriile, analizele ulterioare au arătat că aceștia s-au legat de buzunarul proteinelor care leagă ligandul, eventual interferând cu carcasa corespunzătoare a ligandului nativ și astfel împiedicând acțiunea proteinelor.
„Împreună cu constatările raportate în studiu, este ușor să speculăm că acești îndulcitori artificiali ar putea interfera cu homeostazia microbiomei intestinale, promovând astfel progresia bolilor digestive” , scrie echipa.
„Studiile indică faptul că IBD este asociat cu disbioza intestinului și cu o scădere marcată în grupuri taxonomice specifice , inclusiv Firmicutes și Bacteroidetes.
„Acești rezidenți ai intestinelor sunt cunoscuți a fi implicați în reglarea sistemului imunitar, producerea de vitamine, facilitarea digestiei substraturilor dietetice, și reprimarea expansiunii agenților patogeni.“
ISA arată cu degetul și spre metodologia studiului, subliniind că modul său de realizare ignoră căile bine înțelese ale metabolismului îndulcitorilor cu conținut scăzut / fără calorii, în intestin.
„Nici aspartamul, nici metaboliții săi nu ajung vreodată colon pentru interacțiune directă cu microbiota“ , adaugă purtătorul de cuvânt de la organizația non-profit cu sediul la Bruxelles.
„Sucraloza este în mare parte neabsorbită, dar nu este digerată în intestin, deci nu este un substrat pentru microbiota intestinală. Zaharina este absorbit rapid și excretată nemodificată în urină”.
Utilizarea îndulcitorilor ar putea fi reevaluată?
Îndulcitorii artificiali sunt utilizați în mod obișnuit în multe tipuri de alimente și băuturi și sunt recomandați pentru reducerea greutății corporale, precum și persoanelor care au diabet zaharat de tip 2 și intoleranță la glucoză.
În timp ce agențiile de reglementare au aprobat utilizarea aspartamului, zaharinei, sucralozei, acesulfamului de potasiu (Ace-K), advantameului și neotameului, nu există încă un consens în comunitatea științifică cu privire la starea de siguranță pe care o conferă consumul acestor îndulcitori artificiali asupra organismului.
În timp ce studiile randomizate controlate (RCT) la om sugerează beneficii în privința greutății corporale prin consumul de îndulcitori artificiali, există încă doar date limitate despre alte modificări metabolice, inclusiv modificarea microbiotei intestinale într-un mod care ar putea spori bolile metabolice pe care altfel, acest consum își propune să le reducă incidența.
„Există o etichetare destul de imprecisă a îndulcitorilor artificiali pe produse, ceea ce face dificilă cunoașterea conținutului fiecărui produs”, adaugă profesorul Ariel Kushmaro, șeful Laboratorului de biotehnologie de mediu de la Universitatea Ben-Gurion. „Cercetările noastre ar trebui să determine industria alimentară să reevalueze utilizarea îndulcitorilor artificiali.“
Sursa: Int. J. Mol. Sci., publicat on – line: doi.org/10.3390/ijms22189863, „Efectele inhibitoare ale îndulcitorilor artificiali asupra Quorum Sensing bacteriene“, autori: Victor Markus și colab.
