Careul de asi-producator, procesator, comerciant si consumator- este analizat de presedintele Uniunii Crescatorilor de Pasari, iar concluizia este una sumbra: in loc de colaboare avem razboi. Un razboi al profitul castigat net de procesator si comerciant care a dus la falimentul producatorului si la un cos zilnic mai scump si mai sarac pentru consumator. Speranta profesorului Ilie Van sta in prospata modificata lege 321, pe care o vede fundamentul eliminarii concurentei neloiale, a etichetarii corecte si a promovarii produselor romanesti in marile retele comerciale.
Rares Habeanu: Cum arata o scurta radiografie a sectorului avicol din Romania. In majoritatea sectoarelor zootehnice lucrurile nu stau deloc bine, din contra, am putea spune. Reprezentantii lor spun de multe ori ca sunt aproape de faliment.
Ilie Van: Depinde din ce punct de vedere analizam lucrurile. Privim din punct de vedere al cantitatilor realizate, al performanelor de productie realizate sau din punct de vedere financiar? Daca privim din punct de vedere financiar si sectorul avicol este in mare suferinta. Pentru ca pretul la poarta fermei a tot coborat de mai bine de un an si, evident, ca toate acestea au facut ca fermierii sa aiba probleme. Unii sa fie chiar in pragul insolventei, in timp ce cateva firme au intrat deja in insolventa. Insa, in general sectorul pot sa spun ca a evoluat destul de bine. Si anul acesta in primele 3 luni de zile avem o usoara crestere a productiei totale de carne de pasare de 4-5%, iar la oua o crestere de 10%. Performantele de productie sunt de exceptie, pentru ca m-am uitat recent pe cifre, si n-am avut niciodata in ultimii 5 ani asemenea performante de productie. Ma refer la sporul de crestere, conversia furajului si rata mortalitatii care sunt foarte bune. Toate duc la un indice economic european foarte bun. Pot sa spun ca sunt performante de top european. Cred ca nu gasesti in Europa prea multe tari care sa aiba asemenea performante. Dar, asa cum spuneam, din cauza pietei care a fost super ofertata in aceasta perioada care coincide cu embargoul din Rusia, pretul a coborat foarte mult si fermierii au probleme din punct de vedere financiar. Cum s-au reflectat aceste probleme financiare? S-au reflectat prin faptul ca s-au redus foarte mult investitiile in sector. Deci fermierii care n-au mai avut potenta financiara si-au redus investitiile si, bineinteles, ca au facut mai multe datorii pe creditele comerciale. Ori daca nu faci investitii nu poti sa pretinzi intr-o perioada imediat urmatoare ca poti sa faci fata competitiei. Investitia este esentiala intr-un sector ca acesta pentru a fi competitivi pe piata europeana. Dar, cred ca este un lucru care poate fi redresat intr-o persepectiva a redresarii pietei. In general, sectorul inca este pe linia de plutire.
VAN: Eliminarea taxelor din hipermarket va duce la disparitia competitiei neloiale
R.H: Aceasta redresare a pietei o vedeti viabila prin legea 321?
I. Van: Legea 321 este o lege foarte bine venita dar ea a operat si pana acum. Numai ca asa cum a operat pana acum nu a rezolvat problema de fond. Legea 321 ar trebui privita din perspectiva celor 3 obiective ale ei, care sunt de fapt si stipulate in corpul legii.
Primul obiectiv ar fi sa combata practicele comerciale neloiale. Si asta s-ar traduce prin eliminarea taxelor care se platesc de catre producatorii, furnizorii de produse agroalimentare retelelor comerciale moderne. Atat timp cat aceste taxe sunt percepute de marea distributie de la furnizori, dar restul retelei comerciale nu precepe aceste taxe este clar ca este o practica comerciala neloiala. Pentru ca aceste taxe percepute de marea distributie influenteaza piata produsului pe intregul teritoriu al tarii. Deci, eliminarea acestor taxe ar duce la eliminarea unor practici comerciale neloiale. De altfel, legea 321 este citata in raportul Comisiei catre Parlamentul European si Consiliul Europei. Romania este citata doar cu aceasta lege 321, care vine de fapt sa reglementeze relatiile intre furnizor si comert . Desi practici comerciale neloiale se pot intalni pe toata filiera pana la producatorul primar. Deocamdata, cele mai mari probleme sunt in aceasta zona.
Al doilea obiectiv ar fi obligativitatea tuturor operatorilor din piata de a eticheta corect produsele. In principal legea prevede reguli stricte de etichetarea a carnii care sunt, bineinteles in concordanta cu legislatia europeana: cu tara de origine, cu locul unde a fost crescut animalul, cu locul unde a fost taiat, cu locul unde a fost transat s.a.m.d. Etichetarea corecta a produselor agroalimentare este obligatia tuturor operatorilor din piata fie ca sunt producatori, fie ca sunt comercianti. Pentru ca pot fi si producatori care nu eticheteaza corect, dar pot fi si comercianti. Insa, nu este permis, ca de exemplu, sa te duci intr-un supermarket sau in magazine obisnuite si sa vezi ca nu este etichetat corect un produs. Este de neacceptat si din partea producatorului ca a avansat si un astfel de produs fara etichetare corecta, dar si din partea comerciantului ca a acceptat. In aceasta ultima perioada noi am dat un exemplu cu ouale care provin din comertul intracomunitar. Atata timp cat producatorul roman marcheaza cu data durabilitatii minimale (DDM) fiecare ou, iar din afara vin oua nemarcate cu DDM, atunci nici un magazin nu ar trebui sa accepte oua pentru vanzare nemarcate cu DDM pentru ca producatorul roman marcheaza. Desi legislatia nu-l obliga, el a facut acest lucru pentru a informa mai bine consumatorul si pana la urma pentru a se apara de astfel de importuri sau de astfel de produse venite din spatiul intracomunitar. Nemarcarea acestor oua cu DDM care provin din tarile UE dau posibilitatea sa se marcheze pe aici prin tara, fara sa se mai stie data cand a fost produs oul respectiv. Ori legislatia prevede clar ca marcarea DDM-ului trebuie sa aiba in vedere perioada de la inceputul depunerii oului si pana la comercializare.
Al treilea obiectiv este legat de acel 51% procente de produse romanesti intr-un magazin. Acest 51% trebuie privit, dupa parerea mea, ca un instrument in mana legisluitorului de a-l face si pe comerciant sa se apropie de producatorul roman. Astazi daca privim cum se intampla lucrurile pentru un comerciant mare este cel mai simplu sa comande undeva in Europa un produs. Ii vine produsul, il ia la cel mai mic pret din Europa, il vinde, nu-i nici o problema. Producatorul roman fiind mai putin organizat, mai mic pentru ca agricultura Romaniei este mai faramitata, mai putin dotat cu spatii de depozitare care sa treaca de perioada de iarna este mai neglijat. Reteaua comerciala prefera sa se duca spre produse care vin in cantitati suficiente, iar producatorul roman nu poate asigura aceste cantitati. Trebuie sa faca un efort si retelele comerciale de a cunoaste mai bine zona de productie din Romania, de a intra in dialog, de a pune conditii care sa fie respectate de toata lumea. Trebuie sa cunoasca si ei producatorul, sa cunoasca potentialul, sa cunoasca ce cultiva, eventual sa-i solicite ce vrea si producatorul sa aiba timp sa se organizeze si sa produca ceea ce vrea reteaua comerciala. Ori relatia asta la noi acum este rupta. Fac fata acestei relatii cateva sectoare. De exemplu sectorul avicol face fata pentru ca noi oferim supermarketurilor si in general retelelor comerciale interne aproape de 100% din ceea ce se consuma, dar nu toate sectoarele pot sa ofere acest procent ridicat si atunci este o problema de recunoastere reciproca, de apropiere, de a face servicii unii altora evident in cadrul actului comercial care urmeaza sa se desfasoare.
R.H: In sectorul de avicultura exista o pondere insemnata a fermierilor de origine straina? Aici ma refer la cei din zona araba pentru ca sunt unele voci care spun ca avicultura la nivel mare nu este facuta de producatori romani.
I.Van: Nu, nu este adevarat! Chiar daca sunt si investitori din lumea araba, mai ales din Liban, in sectorul avicol procentul nu este foarte ridicat. Desi, asta nu are mare importanta, dupa parerea mea. Nu este important cine este actionarul, important sa se creasca pasari in Romania. Daca exista actionar francez, german, italian sau libanez pentu noi nu asta trebuie sa fie important. Important este sa se produca, sa se creeze locuri de munca, sa se faca ferme in Romania si sa se modernizeze, sa se construiasca industria de procesare in tara. Procentul investitorilor straini este mult prea mic, ar trebui sa fie mult mai mare. Nu conteaza din ce tara provine, dar ar trebui sa fie mult mai mare, sa vina cu bani in sector ca sa ne dezvoltam. Acum vorbim la carne, de exemplu, 15 % daca este in sector de investitie straina, iar la oua, la fel, vreo 20%. Asteptam, de exemplu, investitori din tari UE care sa vina cu bani, cu know-how si sa ne invete lucruri pe care noi nu le-am facut pana acum. Sunt lucruri pe care le-am putea invata de la investitorii europeni, ca sa zic asa. Noi ii asteptam de mult timp sa vina sa faca parteneriate cu producatori. Astazi, cand vorbim de carne, de exemplu, cei mai multi sunt investitori romani. Primele 3 companii care produc carne in Romania sunt investitori romani.
VAN: Am vandut oul si cu 17 bani
R.H: Ma intorc la legea 321, exista un conflict intre producator si procesator? Au iesit in presa atat Romalimenta cat si APRIL care nu s-au aratat incantati de aceasta lege a etichetarii.
I.Van: Conflictul nu exista doar pe zona producatori- comercianti, conflictul exista pe tot lantul. Adica, conflictul poate sa existe intre crescatorul de animale-procesator si cel care ambaleaza animalul respectiv. Pot sa existe conflicte pentru ca este un lant, o filiera de produs, care, in mod normal, ar trebui sa-si imparta profitul echitabil. Ori daca ne uitam, astazi de exemplu, pe diferite lanturi de filiere de produs din agricultura Romaniei, vom observa ca cei care sufera cel mai mult sunt producatorii primari si consumatorii. Aceste doua verigi sunt cele mai slabe din tot lantul. Tot profitul se concentreaza pe zona de mijloc, adica de la procesare la comercializare, distributie pana la vanzare si consumator. Daca cineva ar avea curiozitatea sa analizeze care sunt preturile la poarta fermei la diferite produse si care sunt preturile la galantar va constata ca in timp ce pretul la poarta fermei s-a redus continuu, la galantar pretul a ramas acelasi, chiar daca s-a redus TVA-ul. Asta o spune statistica, nu o spun eu. Daca va uitati pe indicele pretului de consum la 2015 fata de 2014 preturile la toate produsele alimentare s-au redus doar cu 3.8%, in timp ce TVA-ul s-a redus cu 15% iar preturile la poarta fermei s-au redus si ele cu cate 10%. Deci ce constatam? Ca producatorul primar, ala care face munca cea mai grea, ca nu este foarte usor sa stai intr-un grajd de porci sau de vaci astazi, si consumatorul sunt cei care sufera cel mai mult. Aici trebuie facut ceva si d-aia spuneam ca legea asta a combaterii practicilor comerciale neloiale trebuie sa aiba in vedere si aceste verigi. Care este rolul unei astfel de legi? Rolul este de a ii face cat de cat compatibili pe diferiti producatori cu diferiti procesatori, iar profitul sa se distribuie cat de cat egal. Nu zic ca va fi egalitatea perfecta dar, niciodata sa nu lasi sa moara crescatorul de animale sau cultivatorul de pamant si consumatorul sa cumpere foarte scump pentru ca, la un moment dat, tot sistemul va fi in pericol. Si atunci sunt astfel de conflicte, legea vine sa repare doar segmentul dintre procesator si comerciant, dar cred ca ar fi foarte bine daca cineva s-ar gandi, asa cum se gandeste in toate tarile membre UE, sa faca ceva si pe lantul in amonte pana la producatorul final. Faptul ca acum se pune problema etichetarii, aici sunt doua lucruri: carnea si produsele proaspete transate din carne, obligatoriu trebuie marcate cu tara de origine, este o lege care a intrat in vigoare din aprilie 2015. In toate tarile membre UE se marcheaza cu tara de origine. Procesatele din carne, desi exista si aici un regulament care prevede,totusi a fost amanata aceasta marcare pentru ca se pare ca aduce costuri mari. Adica schimbarea etichetei, o noua eticheta, nu s-a gasit o noua formula care sa reglementeze aceasta etichetare cu tara de origine pentru diferite preparate. La modul de etichetare procentuala, poti sa faci un produs cu carne din mai multe tari si ar trebui sa scrii procentual cat la % reprezinta carnea din fiecare tara. Asta ar insemna sa schimbi etichetele frecvent, lucruri care sunt costisitoare. Dar macar sa-l informezi pe consumator ca ai facut produsul cu carnea din tara respectiva sau dintr-o tara anume este un lucru care ar putea fi facut. Cred ca legea mai vine cu niste precizari in sensul asta, nu au fost conflicte foarte mari, dar stiu ca au fost discutii pe tema asta in Comisia de Agricultura referitor la etichetarea produselor procesate din carne.
R.H: Cand se va deschide masura 14? Exista bani alocati pentru ea?
I.Van: Ar trebui sa se deschida pentru ca exista foarte multe ferme care s-au modernizat pe fonduri europene si care asteapta sa se inscrie in programul de bunastare. Ori, ei nu se pot inscrie pe masura 215 pentru ca este inchisa ca depunere de angajamente si trebuie sa se inscrie pe o noua sesiune, dar pe masura 14. Se promisese mai de mult, s-a amanat, au fost si niste motive serioase de amanare dar cred ca se amana mult prea mult si s-a produs o discriminare. Nu toti au aceeasi posibilitate de a accesa astfel de pachete de bunastare superioara si atunci s-a creat aceasta discriminare intre fermieri cu ferme vechi si cei cu ferme noi. Avem promisiunea ca se lucreaza la constructia fisei tehnice a masurii. Nu stiu in ce masura se va incheia anul acesta, ni se promisese in primavara, apoi in vara, acum vad ca se lanseaza in toamna sau poate chiar primavara viitoare. N-ar fi problema de bani. Problema este de negocierea cu Comisia Europeana si acceptarea de catre Comisie a constructiei acestei masuri si bineinteles punerea ei in vigoare.
R.H: Ce asteptari aveti de la noul presedinte al ANSVSA-ului?
I.Van: Dl Roatis, care a revenit la conducerea ANSVSA-ului, are o experienta vasta in acest domeniu. A mai fost in doua randuri, o data intr-o perioada mai lunga, iar una foarte scurta presedinte al ANSVSA. Noi am colaborat foarte bine cu domnia sa, cunoaste problemele. Am dori ca dialogul intre ANSVSA si producator sa fie un dialog permanent. Probleme apar in permanenta si necesita solutionari. Cu dl Butaru am inceput deja o colaborare, un consiliu consultativ si un grup de lucru pe agricultura. Pot sa spun ca in grupul de lucru pe agricultura am discutat niste probleme foarte importante si care si-au gasit rezolvarea. Dar acest dialog trebuie continuat si sunt sigur ca dl Roatis este un om cu care putem continua acest dialog si impreuna vom gasi solutiile cele mai potrivite pentru sector.
R.H: Cate oua s-au vandut anul acest de Pasti si la ce pret le gasim in magazine?
I.Van: In perioada sarbatorilor cresc vanzarile la oua, iar anul acest estimam ca s-au vandut in jur de 180 mil de oua. Cam cu 50% mai multe oua fata de cat se vinde intr-o luna obisnuita. Preturile sunt destul de bune, am vazut o oferta acum de oua in supermarket cu 7 lei cartonul. Un pret care incepe sa-i multumeasca pe producatori pentru ca ei au coborat foarte mult preturile la poarta fermei. Au scazut cu 40% fata de decembrie 2015 si cu 10% fata de aceasi perioada a anului trecut. Deci, preturile la poarta fermei sunt foarte coborate si era de asteptat sa vedem si in supermarket ceva preturi mai mici pentru consumatori. Noi tot timpul am sustinut ca atunci cand fermierii sau producatorii coboara preturile sa se reflecte si in preturile de la galantar. Mai greu, dar vad ca s-a reflectat. M-au sunat de la presa zilele astea si nu le venea sa creada ca au gasit oua intr-un magazin cu 26 de bani. Si mi-au spus: “este posibil”? Este posibil, pentru ca noi la vremea aia vindeam cu 14 bani.
