De ceva timp, spatiul comercial din cateva statii de metrou a devenit mai colorat, datorita unor chioscuri unde sunt vandute bomboane. Munti de bomboane cu invelis policrom iau ochii calatorilor. Sunt renumitele bomboane ”Bucuria”, produse in Republica Moldova.
Inainte de 1989, numai cine era vizitat de vreo ruda de peste Prut sau cine facea vreo excursie la Moscova cu autocarul ONT-ului ajungea sa deguste incantat unele dintre cele mai delicioase produse din lagarul socialist.
Bomboane si totalitarism
Cobor la metroul de la Victoriei. Afara sufla un vant rece, meteorologii au anuntat ninsoare. Chioscul ”Bucuria” e undeva in stanga scarilor rulante. Fata abia se vede dinapoia gramezilor de bomboane si biscuiti. E din Romania. A absolvit o facultate de Turism, dar nu e incantata sa lucreze in domeniu. Vinde bomboane de peste un an. Imi raspunde scurt, fara prea multe detalii. Cel mai probabil din cauza ca i-am spus ca sunt reporter. Imi notez scrupulos numele produselor. Cutii mari cu bomboane: ”Chisinaul de seara”, ”Moldova”, ”Folclor” si derutantul ”Lapte de pasare”.
Prune invelite in ciocolata, napolitane, desert de capsuni, biscuiti cu lapte. O sumedenie de produse menite, potrivit reclamei, sa faca viata mai dulce. In 1946, anul cand a fost infiintata fabrica de bomboane, viata in Republica Moldova nu era deloc dulce. Unii dintre locuitori erau tarati spre Siberia, altii mureau de foame. Nici in deceniile care au urmat, viata multor basarabeni nu s-a indulcit prea mult. Multe privatiuni, multe zbateri, plus prezenta ocupantului sovietic. Intr-o astfel de lume, presupun ca bomboanele chiar faceau viata mai dulce sau, poate, mai putin amara.
Scriitoarea Maria Pilchin isi aminteste pentru InfoPrut cum se vindeau bomboanele ”Bucuria” in comunism:
”Bomboanele, alaturi de vinuri si hora moldoveneasca, erau un brand al RSSM. Cu toate acestea, nu beneficiau de un marketing modern. Ambalajul era considerat ceva burghez. Prin urmare, bomboanele erau vandute in hartie gri sau, pur si simplu, in hartie de ziar, fiindca hartia gri, de cele mai multe ori, lipsea. Da, si pestele sarat era vandut la fel”.
Bomboane si libertate
De la Victoriei iau metroul pana la Romana. Chioscul cu bomboane iti sare in fata de cum iesi de la peron. Vanzatoarea e, de asemenea, din Romania. ”Din Moldova noastra” tine sa precizeze. O intreb despre vanzari, acum de sarbatori, dar ma expediaza la Unirii. Acolo, inteleg, voi gasi pe cineva sa imi povesteasca mai mult despre afacerea cu bomboane din Republica Moldova. Hai la Unirii 1. Fata de la chiosc imi intinde prompt un fluturas promotional unde se afla si un numar de telefon. Sun, dar nu-mi raspunde nimeni. Patronii ar putea reveni mai tarziu, dar vanzatoarea nu-i sigura. Pun capat aici incursiunii mele. Site-ul retelei de distributie e bine construit. Ofera informatii despre istoricul brandului, dar si despre preturi.
Este evocat inclusiv trenul ”Prietenia”, de pe ruta Chisinau – Bucuresti:
”Am redescoperit puterea “Bucuria” in vremea studentiei cand bagajele noastre si ale celorlalti calatori din vestitul tren Prietenia care uneste Chisinaul de Bucuresti erau pline de bomboane. La inceput, dulciurile erau aduse cu titlu de cadou, apoi la cerere, pentru ca fiecare din cunoscutii nostri avea deja preferinte clare.”
Basarabeni cu gustul afacerilor
Potrivit unui articol publicat pe siteul www.zf.ro, reteaua de magazine este detinuta de Victor Tasca si Sergiu Tuhari, doi tineri din Republica Moldova. Ei sunt distruibuitori autorizati si au deschis pana in prezent sapte magazine, din care sase in statiile de metrou din „inima“ capitalei – Piata Unirii 1, Piata Unirii 2, Piata Universitatii, Piata Romana, Piata Victoriei si Gara de Nord, iar un alt magazin a fost deschis recent in statia de metrou Nicolae Grigorescu, din cartierul Titan, unul dintre cele mai populate cartiere din Bucuresti. In 2014, Tuta Prima Invest, firma celor doi basarebeni, a avut o cifra de afaceri de 1,5 mil. lei, de aproape trei ori mai mare decat in anul anterior.
