Presedintele asociatiei cultivatorilor de legume din Romania vorbeste deschis despre principala cauza care au dus, in viziunea sa, la decapitalizarea micului producator si au impins pe marginea prapastiei sectorul de legume si fructe. In analiza sa, Vlad Gheorghe spune ca salvarea sectorului sta in legea ce va impune marilor retele comerciale sa aiba pe rafturile magazinelor cel putin 51% produse alimentare autohtone.
Rares Habeanu: Se pune tot mai mult accent pe aducerea produsului romanesc si a micilor producatori in supermarketuri. Sectorul de legume si fructe, se pare ca, este cel mai dezorganizat. Sunt discutii si la nivelul comisie de resort din Camera Deputatilor? Care au fost concluziile, putem spera la mai multe produse autohtone la raft?
Vlad Gheorghe: Fata de aspectul discutiei din Camera Deputatilor lucrurile sunt pozitive. Vrem sa facem o lege functionala impreuna cu marketurile. Numai ca ele sunt in inferioritate din cauza echipelor de achizitii neprofesioniste pe care le au. Fata de legea 321, obiectivul principal pe care-l sustin si pe care mi l-am impus, a fost masura de sanatate publica privind imbunatatirea si stabilirea statului micului producator prezent cu produsul proaspat la raft. Pentru ca noi avem o mare problema vizavi de consumator. La randul nostru si noi suntem tot cosumatori deoarece nu producem intreaga gama de alimente. Comerciantul nu a inteles un lucru pentru a putea avea o relatie normala cu producatorii: incaseaza atunci cand si producatorul isi valorifica marfa. Cu cat consumatorul este mai multumit devine fidel acelui market, unde gaseste produse proaspete si de calitate, iar castigul se imparte in 3: consumator, comerciant si producator. Structurarea vechii legi 321 /2009 a fost facuta pe genunchi, iar acum nu vrem sa ne grabim pentru a nu scapa vreun aspect si apoi sa zicem ca nu am facut-o asa cum trebuie. Dar in general, v-am spus, am avut in prim plan consumatorul. Ca producator am sustinut aceasta cauza, din motivul sanatatii. Vedeti ce se intampla cu alimentatia proasta, copilasii care au suferit, se da vina pe anumite produse. Si nu vrem o interpretare a produsului romanesc. Am mai avut episoade de gripa aviara, carne de cal, infestare cu antibiotic, limba albastra. Nu vrem ca toate oalele sa se sparga in capul producatorului roman.
RH: Cand va iesi aceasta lege? Inteleg ca discutiile sunt inaintate. Exista un calendar?
VG: Legea nu are multe articole. Sunt vreo 13 articole, noi suntem undeva pe la articolul 6. Nu avem foarte multe modificari. Cel mai aprig s-a discutat pe loialitatea fata de producator si pe pretentiile marilor magazine fata de produse. Insa din discutii si din lege s-a constatat ca se poate face un contract si ne-am impus punctele de vedere pentru standarde de marketing, comercializare si cost. Astfel ca nimeni sa nu piarda pe lant: nici comerciantul, nici consumatorul, nici producatorul. In toate programele europene tinta este asigurarea cantitatii alimentare la un pret acceptabil fata de consumator. Dar producatorul sau fermierul, cum vrem sa-l definim, va trebui sa reziste vizavi de provocarile climatice pe care nu le putem stapani.
RH: Aceste standarde ii vor ajuta pe producatori sa nu mai sufere acea presiune din partea supermarketurilor? Se va micsora marja de profit a supermarketurilor in favoarea producatorului si in acelasi timp se mentine si un pret la raft pe care sa si-l poata permite consumatorul roman?
VG: Exact, ati punctat cum trebuie! Producatorul era incarcat de taxe la raft, taxe de mediu, etc. Acum va avea clar definit, adaos comercial +tva. Deci, la consumator vor fi doua componente: adaosul commercial si TVA-ul. Iar pentru producator vor fi eliminate restul taxelor. Cred ca preturile vor cobori. Sper ca acum legea sa nu mai treaca asa usor, ca o masura facila pentru comerciant. Pentru ca, daca observam mai bine, hipermarketul nu este un comerciant. Mai degraba este un prestator de servicii care utilizeaza produsele inchiriate. Serviciul de facturare il are inchiriat, logistica, depozitele, sunt inchiriate. Si atunci am zis clar sa se defineasca, ori sunt prestatori de servicii, ori comercianti. Iar aspectele astea nu tin de noi pentru ca avem codul fiscal si el reglementeaza aceste prevederi.
RH:Care ar fi diferenta dintre un prestator si un comerciant? Care ar fi avantajele pentru supermarketuri si daca exista dezavantaje pentru client si producator in aceasta ambiguitate?
VG: Prestatorul de servicii poate genera mai multe servicii si costuri mai mari. Dar atata timp cat a incasat si pe prestari servicii pe care scrie „logistica” ca si comerciant are pret de achizitii, are pret de promotie, are „n” preturi. Pret de sponsorizare, bonus de sponsorizare, multe care se includeau. Acum acestea s-au limitat strict ca la un comerciant: cerere si oferta. Adaos commercial si tva. Acele taxe care erau enumerate, le-am abrogat, am sustinut sa fie eliminate. De acum incolo pe eticheta va fi trecut adaosul comercial+tva-ul+pretul de la producator, trei componente. Pentru ca sub aceasta caciula, dau un exemplu, spanacul pleaca cu un leu de la producator si in raft ajunge la 4 lei. Este inexplicabil! Si consumatorul meu, membru al asociatiei, ma intreaba de ce pretul este atat de mare. Prima oara nu am stiut ce sa-i raspund, i-am raspuns ca sunt taxe. Dar cate taxe sa fie? Este de neelucidat acest aspect, este in curtea lor. Sa si-l rezolve!
RH: Spuneti ca dupa aceasta lege o sa gasim la raft eticheta cu cele trei componente: pretul, tva si adaosul comercial?
VG: Da, sunt trei componente: pretul la producator, TVA-ul si adaosul comercial. Exact cum scrie la un produs: 17% acid, 10 % zahar, 5 grasimi.
RH: Astfel incat consumatorul sa stie care este exact adaosul comercial pe care si l-a pus magazinul?
VG: Exact. Pentru ca noi eram bagati in aceeasi oala cu hipermarketul. Comerciantul arunca cioara moarta la noi. Nu aveam credibilitate in fata consumatorului. Atata timp cat structuram etichetarea, structuram pozitia producatorului. Noi nu ne-am dorit decat negociere echitabila si sa fim tratati ca si un partener. Nu ne-am dorit altceva, nu ne-am dorit nimic in plus. Marfa sa fie receptionata, dupa ce a fost receptionata sa fie platita, nu returnata la 48 de ore. Acum dansii sunt putin constransi, pentru ca nu s-a aplicat legea. Legea nu a fost respectata. Sper ca ambiguitatile sa fie rezolvate, suntem in luna martie si sper ca la sfarsitul lunii sa treaca de camerele reunite dupa care sa-si faca efectul.
RH: Practic spuneti ca producatorul va castiga pentru ca nu vor mai exista acele refacturari, acele stornari?
VG: Initiativa noastra este sa le eliminam si odata marfa intrata in depozitul de frig, daca s-a facut receptia calitativa, sa fie si platita. In general marfa receptionata va fi platita. Nu mai incape discutie ca peste 24 de ore sa fie data retur. Nu, un comereciant isi asuma riscuri ca si mine producator. Ce, la mine daca vine grindina si nu reusesc sa duc din 50 de tone decat 20 din cauza factorilor climatici, pot sa salt din umeri? Nu. Trebuie sa aduc marfa cat mai aproape de cantitatea din contract. Ori fac alta comercializare, ori fac alta productie. Sunt posibilitati si de comun accord, ele se rezolva. Insa sunt si situatii critice in care sunt acceptate compromisuri din ambele parti. Nu ne mai dorim sa fim tratati ca si cum n-am fi cetateni romani la noi in tara.
RH: Vorbim despre legea aceea in care 51% din alimentele din marile magazine trebuie sa fie marfa autohtone. Este foarte posibil sa avem peste acest procent in supermarketuri, incepand de anul acesta?
VG: Categoric, la unele produse putem sustine piata 100%. Si aici va dau exemplu clar. laptele si branzeturile le avem permanente, nu sunt expuse schimbarilor climatice. Avem cartoful, ceapa si radacinoasele . Varza alba, varza rosie, gama inteaga de muraturi, nu mai vorbim de dulceturi si compoturi. Intr-adevar, iarna nu putem sa avem rosii, vinete si castraveti proaspeti. Sunt anumite culturi care se preteaza la caldura. Noi, garantat putem acoperi 70% din alimente cu produsele noastre pentru ca avem o paleta foarte larga.
RH: Cum vedeti legea etichetarii? Faptul ca un procesator va trebuie sa scrie pe eticheta cat % este materie prima autohtona si cat % este materie din import? Aici ati iscat o discutie, o polemica, cu industria alimentara care acuza ca sunt costuri foarte mari, daca vor trebui sa schimbe etichetele de fiecare data cand raman in pana de materie prima romaneasca.
VG: Aspectul etichetarii nu este atat de costisitor. Pentru ca marfa reetichetata, spre exemplu, daca s-a gresit la tipografie, poti sa faci o aplicatie. Toata lumea foloseste IT-ul, internetul, facebook si multa alta tehnologie noua, moderna. Nu asta este problema. In standurile marketurilor am cerut sa fie separat produsul 100% romanesc natural, in care indiferent ca este vorba de fructe, legume, lapte sau carne, materia prima sa provina din pamantul romanesc. Celelalte standuri, langa ele sa fie cu produse autohtone in care avem un adaos de alt element care este din comunitatea europeana. N-as putea acum sa-l definim, dar ele vor avea standuri separate. Sa fie liber consumatorul sa aleaga, decizia sa fie a lui.
RH: Cat de receptivi au fost cei reprezentantii supermarketurilor si politicieni? Pentru ca de multe ori s-a spus ca marile retele de magazine au bani si un lobby foarte puternic si reusesc sa intoarca decizia. Chiar spuneau unii producatori ca in aceste zile supermarketurile baga bani in publicitatea din mass- media pentru a a scapa de acest produs romensesc
VG: Daca observati de cand s-a produs efectul cu Bradetul se tot arunca vina pe produsele romanesti. Nu sunt date concrete. Intr-adevar, este un razboi media pe care ei isi permit sa il faca, noi momentan, producatorii, suntem decapitalizati. Insa arma noastra sunt calitatea si garantia produsului sanatos. Consumatorul a inteles ca ei se opun ideii de produs romanesc permanent, pentru ca produsul adus de afara este un produs de categorie industriala. Daca i-ar da consumatorului pretul corect pentru un produs industrial si nu l-ar incarca la buzunar ca si cum ar fi un produs de categorie extra, n-ar fi nici o problema. Pentru ca produsele care sunt expuse la raft nu indeplinesc standardele de calitate. In afara de aspectul pe care il aducem acum este un razboi permanent intre noi producatorii autohtoni si marile retele de cand s-au infiintat. Pentru ca nu au respectat termenii legali de constructie a magazinelor in afara oraselor. Au inceput sa ne deranjeze pentru ca ne-au sufocat. Au ajuns inclusiv in scara blocului. Daca ati observat micile magazine de proximitate au disparut si in locul lor au aparut sucursale de cartier ale marilor lanturi comerciale. Erau familii care traiau din acele venituri ale magazinelor de la parterul blocului.
RH: Putem sa mai scoatem supermarketurile din interiorul orasului? Macar cele de cartieri?
VG: Se vor autoelimina, daca prezenta produsului autohton in anumite retele va fi mai mare si in unele mai mica. Concurenta comerciala o face produsul. Daca stii sa faci comert trebuie sa imbraci forma de prezentare a produsului. Daca ai produs romanesc si acesta este trendul, asa cum grecii boicoteaza LIDL sau fermerii francezi se lupta cu supermarketurile pentru ca ii trateaz la fel ca pe noi, atunci nu alta varianta. Exista un consens european si mondial al fermierilor in lupta cu marile magazine. Desi suntem decapitalizati vom produce in continuare.
RH: Va ajutat in acest demers declaratia ministrului Irimescu care a spus ca mare parte din legumele si fructele din import pe care noi le consumam din supermarketuri sunt de calitate slaba?
VG: Dansul a facut o afirmatie corecta pentru ca sunt date si din acestea a vazut impedimentele pe care le au produsele din supermarketuri. Si mai ales cele care vin din afara. La produsul romanesc, nefiind atat de prezent ca procentaj in raft nu a avut mare pondere in analiza, dar atata timp cat 90% din produse sunt din import, ele au facut obiectul controlului. Alimentele din comertul intracomunitar imbraca forma nereala a unui pret incorect. Este o lipsa de respect fata de consummator, pentru ca el plateste.
RH: Ministrul agriculturii spune mereu ca noi vindem materie prima si importam produs finit. In cazul nostru, industria de conserve cat la % foloseste materie prima romaneasca?
VG: Industria de conserve nu foloseste nici 20% materie prima romaneasca. Pentru ca ei nu au practicat niste preturi corecte fata de producator. Si am avut probleme la tomate, care aveam un sprijin pentru tomata la procesare. Daca aveam prêt 60 de bani acordat de catre stat, ei ne ofereau 60 de bani si nu 50, ca sa vina la 1 leu si 10 bani. Aici ii invinovatesc pentru aspectul de necolaborarea cu producatorii autohtoni privind raportul de cost al productiei, un cost corect si transparent. Am zis ca trebuie sa avem o marja de profit cum au si dansii. Mai ales ca ei folosesc si 6 kg de tomate, ma raportez la ea pentru un kg de pasta, mai adauga o apa, un acid, pentru ca stim foarte bine ca adaosurile ca si la paine ca si la alte elemente, orice adaos este un profit. La noi, producatorul nu da decat produsul finit la cantitate neta cu calitatile pe care ni le-au cerut. Industria alimentara ar fi trebuit sa faca parteneriate directe daca vroia marfa si sa aiba un pret corect fata de costuri noastre. Putem sa convientuim impreuna si cu dansii. Dar v-am spus, supermarketurile si industria alimentara sunt principalele probleme ale producatorului autohton.
