Cu un continut de pana la de 13 ori mai mare in antioxidanti decat afinele obisnuite, fructele de afin siberian (cunoscute si sub denumirea, in engleza, de ”honeyberries”) ofera producatorilor un ingredient nou cu caracteristici de superaliment pentru sosuri dulci, gemuri sau sucuri, spune furnizorul acestui produs, compania britanica Soloberry.
Furnizorul de fructe de padure si fructe cu coaja lemnoasa din Marea Britanie Soloberry a primit saptamana trecuta aprobarea de la Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara (EFSA), pentru inregistrarea, ca aliment nou a fructelor de afin siberian, ceea ce inseamna ca va putea incepe de acum sa comercializeze acest produs in intreaga Uniune Europeana.
Fructele de afin siberian au un gust descris ca o combinatie intre afine, mure si zmeura si arata ca un fruct de afina dreptunghiular, cu o lungime de pana la 2 cm.
“Aroma unica le face ideale pentru prelucrare sub forma de sosuri dulci, gemuri sau sucuri, dar exista si potential pentru consumul lor in stare proaspata”, au aratat reprezentantii Soloberry.
“Includerea in lista de noi fructe ce pot fi comercializate pe piata a afinului siberian este rezultatul proprietatilor sale, caracterizat prin niveluri mai ridicate de antioxidanti decat afinele obisnuite, chiar si cele salbatice”, a spus compania. “In ceea ce ii priveste pe cultivatori acest afin este adecvat pentru climatele nordice, furnizand o cultura timpurie si oferirea unei culturi devreme intr-un sezon de crestere, precum si prestigiul de a se implica in ceva nou si sanatos pentru generatiile viitoare”.
Soloberry a solicitat un aviz pentru trei soiuri de afin siberian: Lonicera caerulea emphyllocalix, Lonicera caerulea kamtschatica si Lonicera caerulea edulis.
Dosarul sau pentru introducerea unui aliment nou s-a bazat pe traditia japoneza de cultivare a fructelor de afin siberian, in special pe insula Hokkaido, unde exista de peste 25 de ani o coperativa specializata in cultivarea acestui arbust. Fructele de afin siberian sunt, de asemenea, disponibile in comert in Canada, in timp ce o serie de programe de cercetare in cultivarea lor au fost efectuate in tarile din Europa de Est in anii `80 si `90.
Intr-un aviz publicat recent, oamenii de stiinta din cadrul EFSA au concluzionat:
Datele disponibile privind compozitia si istoricul utilizarii celor trei soiuri de L. caerulea nu ridica probleme de siguranta. Avand in vedere datele disponibile, EFSA nu ridica obiectii privind siguranta introducerii pe piata a fructelor solicitate, in cadrul Uniunii Europene .
Soloberry, care va furniza fructe de padure proaspete si congelate, estimeaza in dosarul sau ca aproximativ 100 de tone de fructe vor fi consumate anual in Marea Britanie.
Directorul de dezvoltare al Soloberry, Polonia Piotr Janus a declarat:
“Ne-a luat ceva timp pentru a intelege cu adevarat produsul si a stabili standarde si specificatii cu cultivatori profesionisti. In conformitate cu strategia de afaceri a Soloberry, de a colabora pe deplin cu cei mai buni producatori, am initiat contracte de aprovizionare pe termen lung si ne-am concentrat eforturile pentru a aduce acest produs pe piata “.
Avand sedii in Marea Britanie si Spania, Soloberry vinde deja fructe de afin siberian in afara Europei in tari precum Japonia, dar a spus ca cererea pentru cultivarea si achizitia de fructe de padure a crescut, in Europa.
Initial, a analizat posibilitatea vanzarii fructelor de padure in Europa, in 2015, dar a fost in asteptare de atunci, dupa “constatarea ca acest lucru ar fi mai dificil decat […] la o prima analiza” din cauza regulamentului UE privind alimentele noi.
Procesul UE de aprobare a produselor alimentare noi a fost simplificat recent, noile prevederi intrand in vigoare la 1 ianuarie a acestui an.
De atunci, o serie de solicitari pentru “alimente traditionale” au primit unda verde pentru comercializarea in Europa, cum ar fi o cereala bogata in proteine, fonio, originara din Africa (urmare a unui dosar transmis de firma italiana Oba) si a nucilor chuta mexicane prin furnizorul german JatroSolutions.
