Indexarea salariilor fortei de munca cu rata inflaţiei se realizează în cele mai multe cazuri o dată pe an de către 54 la sută dintre companii.
Pentru companii, costurile asociate forţei de muncă cumulează puţin sub o treime din costurile totale ale acestora (în medie 29 la sută), iar cea mai ridicată presiune este resimţită de către companiile mici şi mijlocii, se arată într-un studiu al Băncii Naționale a României. Dacă este realizat un clasament la nivelul sectoarelor economice, reiese, după cum era de aşteptat, că forţa de muncă generează cea mai ridicată povară în totalul costurilor în sectorul serviciilor.
Sursa: BNR
De la ”blue la white collar”
Nivelul de instruire al angajaţilor este important pentru politica de costuri cu forţa de muncă deoarece de acesta depinde şi nivelul salarial, arată sstudiul BNR. Astfel, conform aşteptărilor, sectorul agricol şi cel al construcţiilor concentrează cei mai mulţi lucrători cu un nivel scăzut de pregătire (fiecare cu peste 20 la sută din totalul angajaţilor), în timp ce specificul activităţii în sectorul serviciilor şi comerţ implică şi angajarea mai multor persoane cu studii universitare sau postuniversitare.
Datele INS confirmă rezultatele sondajului – cel mai redus câştig salarial mediu brut aferent anului 2013 este înregistrat în agricultură (1 657 lei) şi construcţii (1 778 lei). În schimb, în comerţ, deşi există cea mai mare pondere a angajaţilor cu nivel mediu şi superior de instruire, salariile sunt reduse, astfel încât câştigul mediu brut este de numai 1 945 lei.
În medie, cel mai ridicat salariu a fost plătit în industria extractivă (4 227 lei), fiind de aproximativ două ori mai mare decât salariul din sectorul prelucrător (2 059 lei).
Sursa: BNR
Mecanismul de modificare a salariilor
Pe ansamblul economiei, 24 la sută dintre firme au afirmat că iau în calcul rata inflaţiei la stabilirea salariilor, dar numai 16 la sută utilizează un mecanism automat de indexare, rezultatul fiind similar la nivelul tuturor sectoarelor economice. Datele indică procente inferioare celor din 2005, diferenţa putând fi explicată, pe de o parte, de schimbarea condiţiilor pe piaţa muncii, în sensul în care poziţia ciclică a economiei este de natură să diminueze puterea de negociere a salariaţilor, iar pe de altă parte, de modificările aduse cadrului de negociere salarială prin intrarea în vigoare a noului Cod al Muncii începând cu luna mai 2011, prin care a fost desfiinţat contractul colectiv la nivel naţional. De exemplu, ponderea companiilor care indexează salariile cu rata inflației în perioada precriză era de 37 la sută. De asemenea, probabil că influenţei acestor factori i se adaugă valorile mai reduse înregistrate de rata inflaţiei ulterior anului 2005.
Cât de frecvent şi în ce perioadă se modifică salariile?
Comparativ cu preţurile, studiul arată că salariile sunt mai rigide în România. Companiilor li s-a solicitat să aprecieze frecvenţa modificărilor salariale în funcţie de motivaţia acestora: modificări determinate de indexarea cu rata inflaţiei şi modificări fundamentate pe alţi factori. Indexarea cu rata inflaţiei se realizează în cele mai multe cazuri o dată pe an de către 54 la sută dintre companii. În schimb, modificările salariale determinate de alte motive decât creşterea inflaţiei se implementează preponderent cu o frecvenţă mai redusă, de minimum doi ani, indicând astfel că renegocierile salariale sunt rare. Acest comportament se manifestă în cazul fiecăruia dintre sectoarele economice principale. Totuşi, în industria prelucrătoare au loc cele mai frecvente modificări ale salariilor, determinate atât de creşterea preţurilor, cât şi de alţi factori.
Pe de altă parte, sondajul nu relevă un comportament sezonier cert al modificărilor salariale, iar dacă totuşi acesta există, ianuarie este luna cu cea mai mare probabilitate pentru redimensionarea salariilor angajaţilor.
Sursa: BNR
Totuşi, o schimbare a mecanismului de modificare a salariilor a avut loc comparativ cu perioada precriză, când predominau creşterile salariale acordate mai des decât o dată pe an – Copaciu et al. (2010) găseşte că 28 la sută dintre firmele intervievate acordau creşteri salariale de mai multe ori în decursul unui an şi numai 14 la sută reevaluau şi modificau salariile o dată la doi ani sau mai rar.
De ce depinde modificarea salariilor?
Firmelor le-a fost solicitat să ordoneze în funcţie de importanţă factorii care influenţează decizia de creştere a salariilor. Pentru a testa dacă există asimetrie în procesul de ajustare a salariilor, aceeaşi întrebare a fost adresată şi pentru decizia de scădere a acestora.
Aceiaşi doi factori au fost identificaţi de companii ca fiind cei mai importanţi atât pentru creştere, cât şi pentru scădere, respectiv productivitatea salariaţilor şi profitabilitatea companiilor. O uşoară diferenţă se poate observa totuşi în comportamentul firmelor. Astfel, o creştere a salariului pare mai degrabă dictată de o îmbunătăţire a eforturilor individuale ale angajaţilor, în timp ce în cazul unei reduceri salariale pare să primeze situaţia economică a companiei.
De asemenea, peste 70 la sută dintre cei intervievaţi au considerat că o modificare legislativă de majorare a salariului minim brut pe economie constituie, de asemenea, un factor decisiv pentru o creştere a salariilor. Cele două etape de majorare a salariului minim brut implementate pe parcursul anului 2013, perioada de referinţă pentru care a fost realizat sondajul, au avut probabil o influenţă în formularea răspunsurilor.
Rezultatul obţinut se apropie de cel prezentat de Copaciu et al. (2010) numai în ceea ce priveşte importanţa ridicată a productivităţii. În acel studiu întrebarea este formulată la modul general, respectiv care sunt principalii factori care influenţează modificarea salariilor: productivitatea, taxele, cererea, rata inflaţiei. Cu toate acestea, autorii atrag atenţia că rezultatul trebuie privit cu prudenţă deoarece firmele ar fi putut asocia productivităţii şi alţi determinanţi care nu au fost menţionaţi explicit, de exemplu reducerea ofertei de forţă de muncă.
