Proiectul de lege privind suplimentele alimentare | Concluziile seminarului SAPS, organizat de revista RO.aliment

Noua lege a suplimentelor alimentare, dacă va fi aprobată în forma actuală, vine să reglementeze o serie de activități în beneficiul operatorilor din această industrie, dar aduce la iveală și incoerențe scoase în evidență de specialiști la seminarul Suplimente Alimentare și Produse ale Stupului (SAPS) care a avut loc pe 6 iulie 2017, la București.

Organizat de revista RO.aliment în parteneriat cu IBA, PRISA și RASCI, SAPS a fost o întâlnire de tip 360 și a implicat sesiuni de Q & A, pe baza întrebărilor trimise în prealabil de participanți.

Scopul și obiectivele declarate al proiectului de lege privind suplimentele alimentare, aflat în prezent în dezbaterea Senatului, după adoptarea sa prin procedura tacită de către Camera Deputaților este acela al construirii unui cadru legal unitar pentru suplimentele alimentare „comercializate ca produse alimentare şi prezentate ca atare”, implementarea unor articole ale Directivei 2002/46, precum și realizarea cadrului juridic necesar pentru punerea în aplicare a Reg. (CE) 1925/2006 și Reg (CE) 1161/2011.

Proiectul, intrat în dezbaterea Parlamentului în 2012, a fost considerat de Comisia de agricultură din Parlament ca fiind depășit de evenimentele și modificările legislative din anii care s-au scurs de la momentul inițierii sale, propunând retragerea sa de pe agenda Parlamentului, în vreme ce Comisia de sănătate a insistat în continuarea parcursului său legislativ.

alimentareÎn fapt, proiectul exclude din lege suplimentele alimentare pe bază de plante medicinale si aromatice (obiectul Legii 491/2003, republicată, care constituie mai mult de jumătate din piața de suplimente alimentare din România) precum și orice alte autorități care au atribuții limitate, dar complementare în domeniul supravegherii și controlului acestor produse (ANSVSA, ANPC, SNPMAPS/MADR, ANAD, ANAF, Autoritatea Vamală), Ministerul Sănătății devenind singura autoritate competentă în domeniu.

De asemenea, proiectul de lege își propune implementarea unei directive care se aplică încă din anul 2007 (Ord. MS 1069/2007) și urmărește „realizarea” cadrului juridic necesar pentru punerea în aplicare a unor regulamente care oricum se aplică direct în toate statele membre, inclusiv în România.

În plus, documentul propune o clasificare a suplimentelor alimentare în funcție de compoziție care nu face decât să determine și mai mari confuzii: vitamine și minerale, amestecuri de vitamine si minerale; substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, altele decât vitaminele şi mineralele; amestecuri de vitamine și/sau minerale cu substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic, altele decât vitamine și minerale; amestecuri de vitamine și/sau minerale cu extracte vegetale și/sau animale; amestecuri de vitamine și/sau minerale cu extracte vegetale și/sau animale, cu substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic, cu plante și/sau produse ale stupului. Dar definiția „alte substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic decât vitamine si minerale” – include plantele și extractele vegetale, precum și extractele animale. Indiferent dacă sunt ingrediente unice sau combinate, plantele și extractele obținute din acestea au aceleași caracteristici botanice, biochimice și pun aceleași probleme de siguranță alimentară. Totodată, plantele și produsele stupului constituie obiectul Legii 491/2003, domeniu în care MADR este autoritate competentă, domeniu căruia nu i se aplică dispozițiile prezentei legi.

suplimenteMai mult decât atât, nutrienţii sunt definiți ca proteine, glucide, grăsimi, fibre, sodiu, vitamine și minerale precum și substanțele care aparțin sau fac parte din oricare dintre respectivele categorii (preluare din Reg. 1169/2011), deși proiectul implementează Directiva 2002/46, unde definiția include doar vitamine, minerale și alte substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic.

De asemenea, proiectul de lege indică produsele stupului care pot fi ingrediente în suplimentele alimentare – polenul, propolisul, mierea şi lăptişorul de matcă – definite potrivit art. 1  alin. (2) lit. h) din Legea nr. 491/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dar căreia nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii suplimentelor. Plantele sunt definite ca fiind cele ce se regăsesc în catalogul şi nomenclatorul naţional al plantelor medicinale şi aromatice din cultura şi flora spontană sau din catalogul oficial comunitar ori al unui stat membru al Uniunii Europene (catalogul și nomenclatorul național sunt elaborate de MADR, ca documente de evidență și sunt într-o continuă evoluție) și din „catalogul oficial comunitar sau al unor state membre”. Acest  „catalog oficial comunitar sau al unor state membre” NU există, statele membre UE lucrând cu liste pozitive (plante ce pot fi utilizate) și negative de plante (care sunt interzise), singura armonizare fiind lista BELFRIT.

Notificarea suplimentelor alimentare se face în funcție de compoziție și țara de origine a produselor, astfel: vitaminele și mineralele și amestecurile de vitamine și minerale la autoritatea competentă (formular de notificare + model etichetă) și structura de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății (MS), emite certificatul de notificare. În organigrama MS nu figurează o astfel de  «structură», pe care operatorii ar trebui să o cunoască (denumire, localizare). Substanţele cu efect nutriţional sau fiziologic, altele decât vitamine şi minerale; amestecurile de vitamine și/sau minerale cu substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic, altele decât vitamine și minerale; amestecurile de vitamine și/sau minerale cu extracte vegetale și/sau animale; amestecurile de vitamine și/sau minerale cu extracte vegetale și/sau animale, cu substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic, cu plante și/sau produse ale stupului trebuie notificate la autoritatea competentă prin instituțiile sale din subordine (dosar de notificare).

Suplimentele alimentare notificate în alt stat membru din Uniunea Europeană şi/sau Spaţiul Economic European se notifică la autoritatea competentă (model etichetă + documente care să ateste că este legal pus pe piaţă  într-un stat membru din Uniunea Europeană şi/sau Spaţiul Economic European) – se aplica Regulamentul (CE) nr. 764/2008  (recunoaștere mutuală) și NU li se eliberează certificat de notificare. Sunt însă state membre ale UE unde suplimentele alimentare nu se notifică: Austria, Olanda, Suedia, Marea Britanie. Cu ce vor atesta comercializarea legală cei care introduc pe piața românească produse din aceste țări? Cum se aplică recunoașterea mutuală la plante, câtă vreme listele sunt diferite în țările UE? Discriminăm producătorii români cărora le cerem avize peste avize și-i favorizăm pe ceilalți? Sau recunoaștem în România toate listele permise? Sunt doar câteva dintre problemele ridicate în cadrul seminarului SAPS.

Pentru suplimentele alimentare provenite din ţări terţe producătorii, importatorii sau persoana responsabilă cu punerea pe piaţă a suplimentelor alimentare vor solicita certificat de notificare de la autoritatea competentă, în conformitate cu normele tehnice ce vor fi  elaborate potrivit art. 17.