În Franța, definiția nanomaterialelor fabricate a fost stabilită, la 5 mai 2017, printr-un decret, informează Process Alimentaire. Acesta include prevederile Regulamentului Inco (Reg. UE 1169/2011).
Incertitudinile în legătură cu impactul nanomaterialelor asupra sănătății rămân. Suspiciunile au fost intensificate ca urmare a rezultatelor studiului INRA care arată un efect cancerigen la șobolani după expunerea orală la nanoparticulele cu dioxid de titan (E 171). Prin urmare e nevoie de transparență față de consumatori. Ordinul din 5 mai 2017 stabilește condițiile pentru etichetarea nanomaterialelor fabricate, prezente în produsele alimentare.
Se precizează că “toate ingredientele produselor alimentare sub formă de nanomateriale fabricate trebuie să fie clar marcate pe etichetă. În practică, numele ingredientului este urmat de cuvântul nano, care este scris în paranteze.”
Textul se referă din nou la definiția „nanomaterialelor fabricate”: „orice material produs în mod intenționat având una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin sau alcătuit din părți funcționale distincte, fie interne, fie de suprafață, dintre care multe au una sau mai multe dimensiuni de ordinul a 100 nm sau mai puțin, inclusiv structuri, aglomerate sau agregate care pot fi mai mari de 100 nm, dar care păstrează proprietățile tipice la nano-scale”. Ca o reamintire, nanomaterialele sunt un subiect de interes pentru efectele lor multiple și pentru proprietățile lor fizico-chimice specifice (modificarea culorii, a proprietăților termice etc.).
Cerințe identice cu Regulamentul Inco
Totuși, aceste dispoziții sunt departe de a fi noi, deoarece acestea sunt deja stipulate în capitolul 1 al Regulamentului privind informarea consumatorilor (UE 1169/2011), care a intrat în vigoare în 2014, precum și în cel care pune în aplicare definiția Regulamentului privind alimentele noi (UE 2283/2015). În măsura în care nu este furnizat nimic nou, relevanța acestui nou decret este serios pusă la îndoială. Mai mult, noua reglementare nu a reușit să răspundă la reacțiile unor asociații, cum ar fi Acțiune pentru mediu. Asociația pentru mobilizarea cetățenilor care militează pentru interzicerea diseminării nanoparticulelor în alimente se îndoiesște de „utilitatea acestui decret”.
O definiție europeană armonizată așteptată pentru 2017
În prezent, definiția nanomaterialelor este încă dezbătută, deoarece reglementările sunt supuse unor interpretări diferite. Ca dovadă, recomandarea europeană de definire 2011/696 /UE include un prag în ceea ce privește numărul de particule mai mici de 100 nm, indiferent de originea lor (naturală, neintenționată sau fabricată), în timp ce regulamentul Inco se referă numai la producători fără menționarea vreunui prag. O definiție europeană armonizată este așteptată pentru 2017.
