Analiza FP: Criza globala de mancare este aproape, un factor decisiv este risipa alimentara

Schimbarile climatice vor face ca sudul Europei si campia americana sa fie desert. Problema nu e deficitul, ci risipa de alimente. Confruntati cu problema schimbarilor climatice, majoritatea oamenilor vor enumera drept principale efecte si probleme evenimentele meteo extreme.

Desi vremea extrema reprezinta o amenintare reala la adresa societatilor umane, unul dintre cele mai ingrijoratoare aspecte ale schimbarilor climatice este ceva mai putin evident – e aproape invizibil. Un raport oficial al ONU arata ca schimbarile climatice sunt puternic influentate de unul dintre cele mai fundamentale aspecte ale civilizatiei umane – sistemul de productie a hranei si risipa alimentara, arata ForeignPolicy.com

Uragane distrugatoare, furtuni interminable, valuri de caldura mortale, inundatii si incendii de padure. Acest fapt este putin surprinzator, avand in vedere sistemul media centrat pe imagine (spectaculoasa). Vremea extrema ne ofera ceva concret despre care putem spune ca are legatura cu schimbarile climatice. O vedem in timp real, iar toti cei care privesc cu atentie in jurul lor observa ca fenomenele meteo extreme au inceput sa creasca in intensitate.

Un caz relevant este cel al ghetarilor montani din Himalaya. Cand ne gandim la ghetari care se topesc, ne intristam cu gandul la pierderea unor minuni ale naturii si ne ingrijoram cu gandul la cresterea nivelului marii. Insa acesti ghetari au un important rol in productia alimentara globala.

incalzire globala, risipaJumatate din populatia Asiei este dependenta de apa care curge din ghetarii himalayeni – nu doar ca sursa de apa potabila, ci si pentru agricultura. Timp de mii de ani, pierderea apei din ghetari a fost inlocuita in fiecare an de o noua crestere a ghetii in timpul iernii. Acum, insa, gheata se topeste mult prea repede pentru a mai fi inlocuita.

Pe traiectoria actuala, in care guvernele iresponsabile ale extremistilor refuza sa recunoasca problema si nu numai ca nu iau masuri pentru oprirea dezastrului, ci il alimenteaza de dragul intereselor sau ignorantei lor, acesti ghetari vor disparea in timpul echivalentului unei vieti de om. Acest fapt va distruge capacitatea regiunii de a mai produce alimente pentru populatia sa, lasand peste 800 de milioane de oameni in criza.

In Orientul Mijlociu, seceta si desertificarea vor lasa regiuni intregi infertile si incapabile de a mai produce hrana. Sudul Europei se va ofili si va deveni o extensie a Saharei.

Regiuni importante in lantul productiei alimentare mondiale, precum China si Statele Unite vor fi si ele lovite. Conform avertismentelor de la NASA, secetele intense ar putea transforma campia americana intr-un imens desert.

Problema nu e deficitul, ci risipa de alimente
In circumstante normale, deficitul de alimente intr-o regiune ar putea fi acoperit de surplusuri din alte locuri de pe planeta. Insa modelele realizate de cercetatori sugereaza ca exista un pericol palpabil ca criza alimentara sa apara pe mai multe continente. Conform raportului ONU, cresterea temperaturii cu 2 grade Celsius si risipa alimentara vor duce la perturbari sustinute ale productiei de hrana la nivel mondial.

risipa alimentarăProiectiile asupra schimbarilor climatice arata efecte devastatoare: cresterea foametei la nivel mondial, malnutritie si malformarea copiilor. Dar problema nu poate fi redusa doar la securitatea si risipa alimentara. Schimbarile climatice au implicatii serioase in ceea ce priveste stabilitatea politica globala. Regiunile afectate de deficite alimentare se vor confrunta cu depopulare. In fapt, fenomenul a inceput deja – in Guatemala si Somalia sunt oameni care pleaca tocmai pentru ca fermele si gospodariilor lor nu mai pot functiona.

Sistemele politice sunt deja afectate de criza refugiatilor. Miscari fasciste incep sa apara in mai multe tari, aliantele internationale incep sa colapseze. Odata cu pierderea a 40% din recoltele mondiale, e greu de prezis care vor fi rezultatele.

Desigur, problema nu e doar legata de agricultura in general, ci de un anumit tip specific de agricultura – modelul industrial care domina „filosofia” agricola de o jumatate de veac.

Aceasta abordare presupune defrisari agresive pentru a putea face loc culturilor, fapt ce genereaza 10% din emisia globala de gaze cu efect de sera. Aceasta tehnica e dependenta de folosirea constanta a fertilizatorilor chimici, care degradeaza si mai repede solul planetei si elibereaza dioxid de carbon in atmosfera. Aceasta ar putea parea o problema insurmontabila, in prima instanta. Pana la urma, populatia lumii trebuie hranita, iar agricultura intensiva pare sa fie cel mai eficient mod de a ajunge la acest obiectiv. Mai mult, ar spune unii, avand in vedere ca cel putin un miliard de oameni se confrunta cu deficite alimentare ar trebui chiar sa sporim productia prin aceasta metoda.

Lucrurile nu stau asa, insa. Conform unui raport precedent al ONU, bazat pe risipa alimentara, in jur de 25-30% din alimentele produse nu sunt niciodata consumate, in timp ce peste 800 de milioane de oameni sunt subnutriti. In plus, va fi imposibil sa luam masuri concrete impotriva schimbarilor climatice si sa pastram, in acelasi timp, acelasi mod de a face agricultura.

Oprirea irosirii de hrana este pasul crucial care trebuie facut pentru a face sistemele agricole mai putin periculoase pentru natura. In acest sens, prima interventie care poate fi facuta este confruntarea problemei carnii de vita – aproape 60% din resursele agricole globale sunt directionate pentru un singur produs – carnea de vita. Ea nu este, insa, esentiala diete umane si doar 2% din caloriile consumate de oameni vin din acest aliment.

Productia intensiva de carne de vita nu condamna doar animalele ci sugruma si planeta
Calorie la calorie, nutrient la nutrient, carnea de vita este cea mai ineficienta si distrugatoare (din punct de vedere ecologic) dintre alimentele pe care oamenii le consuma. Mai mult, pentru a putea tine aceasta industrie in viata, mediul este vatamat si in alte feluri – distrugerea padurilor pentru a face loc pasunilor.

Fiecare kilogram de carne de vita produce emisii de carbon echivalente cu o calatorie transatlantica cu avionul dus-intors. Conform cercetatorilor, micsorarea consumului de carne de vita in favoarea altor tipuri de carne sau a plantelor bogate in proteine, precum fasolea, ar putea elibera aproximativ 28,5 milioane de kilometri patrati, un teritoriu de dimensiunea Statelor Unite, Canadei si Chinei puse impreuna.

Doar o astfel de mica schimbare in obiceiurile noastre de consum ar putea aduce inapoi la natura vaste teritorii care, impadurite fiind, ar putea sa capteze echivalentul a 20% din emisiile de carbon eliberate astazi in natura prin activitatea umana.

abator, carne, nitritiIn mod constant, cercetatorii au atras atentia ca reducerea consumului de carne de vita, in mod particular in tarile cu venituri ridicate, ar fi politica cu cel mai mare succes in prevenirea pericolelor produse de schimbarile climatice.

Un prim pas ar putea fi eliminarea subventiilor destul de mari pe care majoritatea tarilor cu venituri ridicate le ofera fermierilor care se ocupa cu cresterea vitelor. Cercetatorii mai propun, de asemenea, instituirea unei taxe pe carnea rosie, despre care considera ca nu numai ca ar duce la reducerea emisiilor, dar ar oferi si beneficii in ceea ce priveste sistemul public de sanatate.

O abordare ceva mai ambitioasa ar putea fi scoatere completa de pe meniu a carnii de vita. Exista si un precedent – consumul de carne de balena sau de rechin este redus sau interzis tot din motive de mediu. Majoritatea tarilor reglementeaza agresiv folosirea drogurilor sau armelor de foc si ar fi de inteles daca am avea acceasi abordare si asupra produselor care vatameaza mediul.

Pe langa schimbarile de dieta si eliminarea irosirii alimentelor, ONU mai propune si schimbarea metodelor agricole conventionale si adoptarea de metode regenerative: agrosilvicultura, policultura si alte abordari organice.