La inceputul lunii august, Tesco a devenit prima mare retea de supermarketuri care comercializeaza apa plata si minerala la doze din aluminiu, in cadrul unei miscari care-si propune sa “uitam de ambalajele din plastic”.

Optiunile pentru ambalajele bauturilor consumate pe drum (on-the-go) “tocmai au devenit mai durabile”, a remarcat Huffington Post, citand faptul ca ambalajul din aluminiu poate fi reciclat ”din nou si din nou si din nou”.

“Cutiile de aluminiu au cea mai mare rata de reciclare comparativ cu oricare alt ambalaj, iar o cutie reciclata ar putea fi din nou pe raft in doar 60 de zile”, a declarat Ariel Booker, co-fondator al CanO Water, marca inregistrata.

Nu exista nicio indoiala ca aluminiu a depasit plasticul in ceea ce priveste rata de reciclare. In iunie au fost publicate noi date care indica “cifre record” – 73,6% – pentru reciclarea dozelor de aluminiu in UE, Elvetia, Norvegia si Islanda (in Germania si Finlanda, rata reciclarii este de 99 %).

Cu toate acestea, cei care cred ca o trecerea de la ambalajele din plastic la dozele de aluminiu este o solutie simpla ar trebui sa se gandeasca mai profund. “Cred ca este complet ignorata perspectiva generala”, mentiona un comentator al fenomenului.

“Este apa la doza o optiune buna? Nu exista nici o mentiune [pana acum] despre cerintele enorme de energie necesare pentru extractia aluminiului. Sa ne oprim din simplifiari de genul ‘plasticul este rau; restul e bun ‘.”

Alti comentatori isi puneau problema necesitatii unui astfel de produs, aratand ca in unele zone ale tarii apa de la robinet este mult mai buna decat apa imbuteliata; iar intrebarile continuau cu altele legate, de exemplu, de originea apei vandute de CanO Water (Austria).

Oare nu este vorba doar de o reactie a jucatorilor din piata, care incearca sa captureze sentimentul ”anti-proliferare deseuri” al consumatorului si sa stranga capital de simpatie pe acest trend? Unele firme procedeaza deja in acest mod in ceea ce priveste masele plastice compostabile, uitandu-se faptul ca foarte multi consumatori nu au acces la infrastructura de valorificare a acestui tip de deseuri, infrastructura care ar trebui sa colecteze aceste materiale compostabile si sa le duca pana la locul de compostare.

Alte companii au clamat obiective precum excluderea din compozitia propriilor ambalaje a plasticului, dar si in acest caz, apar aceleasi probleme: ce materiale se vor folosi in schimb?; vor fi acestea mai durabile din punct de vedere economic sau ecologic decat plasticul?

“Revenim la problema fundamentala a ambalajelor durabile – cand au fost proiectate nu au fost luate in calcul tate implicatiile”, spune Liz Goodwin, sef al departamentului deseuri alimentare la Institutul Mondial de Resurse si fostul CEO al Waste & Resources Action Programme (Wrap – Programul de Actiune pentru Resurse si Deseuri). “Puteti vedea acelasi lucru cu unele compostabile.”

Infrastructura este esentiala, ceea ce inseamna ca solutiile pe care Goodwin si altii incearca (cu disperare) sa le gaseasca nu sunt simple – mai ales intr-o zona imensa precum Europa, unde serviciile de colectare sunt atat de diverse.

Exista, de asemenea, o multime de dezinformari care trebuie date la o parte (ganditi-va la ambalajul oxo-degradabil, de exemplu, in cazul caruia UE doreste o restrictionare a utilizarii sale, dupa ce s-a descoperit ca o serie de “afirmatii” legate de caracteristicile sale sunt ”inselatoare”), si o mare presiune asupra companiilor, pentru a actiona rapid. Aceasta presiune vine din toate partile.

UE are o noua strategie privind materialele plastice, care include o serie de interdictii potentiale privind anumite tipuri de materiale plastice de unica folosinta. Brandurile de produse alimentare si bauturi se pregatesc astfel pentru un val de noi obiective, reglementari si cerinte in ceea ce priveste materialele de ambalare pe care le folosesc. Dar asta nu se va intampla peste noapte.

Pe de alta parte, mass-media, grupurile de influenta si publicul solicita actiuni imediate – si aceasta obliga unele companii sa faca alegeri incomode. De exemplu, lantul britanic de supermarketuri Morrisons din Marea Britanie a anuntat ca elimina ambalajele din plastic la toti castravetii comercializati, proveniti din Marea Britanie si Olanda intre martie si octombrie.

Richard Hatherly, managerul pentru salate in cadrul aceluiasi lant alimentar, declara ca masura nu va duce la producerea unei cantitati mai mari de deseuri alimentare, in conditiile in care, informatiile de pe site-ul web al companiei din 2009 subliniau faptul ca “un ambalaj poate ajuta, de fapt, la reducerea deseurilor alimentare”, aratand ca folia utilizata la amblarea castravetilor este capabila sa mareasca durata de viata a legumelor “de la trei la 14 zile”.

Moment decisiv
Si trendul nu se va opri la tavite, castraveti sau sticle. Potrivit lui Robert Blood, fondatorul companiei de consultanta Sigwatch, materialele plastice de unica folosinta au urcat pe lista de probleme prioritare, pe locul al treilea in Europa, fiind devansat doar de ingrijorarile legate de bunastarea animalelor si a pasarilor de curte.

Producatorii de chipsuri ar putea fi urmatoarea tinta. Recent, grupul de influenta de ”38 degrees” (38 de grade) a cerut companiei Pepsico sa schimbe ambalajul la chipsurile Walkers cu un ambalaj “care este reciclabil sau chiar mai preferabil, un material nepoluant ecologic”.

In prezent, cele 7000 de pachete produse in fiecare zi in Marea Britanie ajung pe camp, in depozitele de deseuri sau ca asternut. Mai mult de 308.000 de persoane au semnat petitia in sprijinul schimbarii.

Un sondaj facut in randul semnatarilor a aratat ca 67% erau clienti Walkers, 81% ar plati o pence mai mult pentru ambalajele “reciclabile sau, ideal, compostabile” iar 95% ar trece la o alta marca care ar avea ambalaje reciclabile sau biodegradabile.

Pepsico, care si-a asumat deja obiectivul (putin ambiguu) de a proiecta 100% din ambalajele ca reciclabile, biodegradabile sau compostabile pana in 2025, a promis sa dea un raspuns in problema ambalajelor chipsurilor Walkers.

Totusi, Goodwin si altii incearca sa se gandeasca foarte atent la aceste alegeri – compostabilele vor fi cea mai buna optiune in unele cazuri, in timp ce in altele ar putea fi aluminiul sau hartia. Cu toate acestea, in alte cazuri, plasticul ar putea fi cea mai buna optiune pentru moment, cu conditia sa fie usor de reciclat.

Sigwatch urmareste de ceva timp activitatea din domeniul ambalajelor din plastic. Campaniile doresc sa fie in centrul atentiei consumatorilor, iar pericolul care poate sa apara in astfel de cazuri este ca am putea asista doar la miscari de imagine cu impact nesemnificativ asupra rezultatelor concrete legate de reciclare sau protecia mediului.

“Poti apoi sa faci mai mult rau decat bine”, avertizeaza el.