Un studiu realizat în Portugalia arată că, deși majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății recunosc importanța clinică a interacțiunilor dintre medicamente și suplimente, o parte considerabilă dintre aceștia nu verifică în mod obișnuit dacă pacienții folosesc produse pe bază de plante, suplimente alimentare sau alte produse naturale. Cercetătorii de la Universitatea din Coimbra susțin că rezultatele indică necesitatea unei pregătiri profesionale mai bune, a unor protocoale clinice mai clare și a unui screening sistematic al utilizării acestor produse.
Studiul, publicat în revista Nutrients, a analizat răspunsurile a 311 de medici, farmaciști, asistente medicale și nutriționiști care lucrau în Portugalia. Participanții au fost recrutați prin platformele digitale ale organizațiilor profesionale, instituțiilor medicale și rețelelor profesionale, iar datele au fost colectate între noiembrie 2025 și martie 2026.
Rezultatele arată o discrepanță importantă între conștientizarea problemei și aplicarea ei în practica medicală. Deși 90,6% dintre participanți au recunoscut relevanța clinică a interacțiunilor dintre plante și medicamente și au considerat că acestea trebuie luate în calcul în practica medicală, doar 57,6% au declarat că întreabă în mod obișnuit pacienții despre utilizarea suplimentelor, multivitaminelor sau produselor pe bază de plante.
Utilizarea suplimentelor poate ascunde riscuri clinice
Importanța problemei este amplificată de utilizarea largă a suplimentelor alimentare în rândul populației. Cercetătorii citează un sondaj realizat în 2022 de Food Supplements Europe, potrivit căruia aproximativ 88% dintre respondenții din Uniunea Europeană au utilizat cel puțin o dată în viață un supliment.
În același timp, mulți consumatori nu menționează aceste produse atunci când discută cu medicii sau farmaciștii. Studiile anterioare au indicat rate de nedivulgare de 40-70%. Motivele pot fi diferite: unii pacienți nu sunt întrebați direct, alții presupun că produsele naturale sunt automat sigure sau nu consideră suplimentele suficient de importante pentru a le menționa. Această omisiune poate deveni problematică atunci când suplimentele sunt utilizate concomitent cu medicamente prescrise. Anumiți compuși din produsele pe bază de plante pot modifica absorbția, metabolizarea sau efectul medicamentelor și pot afecta astfel eficacitatea ori siguranța tratamentului.
Riscul este deosebit de relevant pentru persoanele în vârstă. Odată cu înaintarea în vârstă, crește frecvent numărul afecțiunilor tratate simultan și, implicit, numărul medicamentelor administrate. Adăugarea suplimentelor alimentare, a extractelor vegetale sau a altor produse naturale poate crește suplimentar complexitatea tratamentului.
Cercetătorii atrag atenția în special asupra unor mecanisme prin care compușii vegetali pot influența enzimele citocromului P450, transportori precum P-glicoproteina sau mecanismele farmacodinamice. Aceste interacțiuni pot modifica concentrația unui medicament în organism sau modul în care acesta își exercită efectul.
Doar puțin peste jumătate verifică utilizarea suplimentelor
Sondajul portughez evidențiază faptul că recunoașterea teoretică a riscului nu este întotdeauna însoțită de o practică clinică sistematică. În timp ce 90,6% dintre profesioniști au considerat relevante interacțiunile plante-medicament, numai 57,6% au spus că întreabă de rutină pacienții despre suplimente, multivitamine sau medicamente pe bază de plante.
Situația este și mai puțin favorabilă în cazul ceaiurilor și infuziilor. Doar 46% dintre respondenți au declarat că verifică utilizarea acestora.
Mai puțin de jumătate dintre participanți au raportat experiențe anterioare cu interacțiuni suspectate sau utilizarea unor surse specializate pentru verificarea acestor interacțiuni. Rezultatul sugerează că profesioniștii pot recunoaște existența problemei fără să dispună întotdeauna de instrumentele, cunoștințele sau procedurile necesare pentru a o gestiona eficient.
Cunoștințele privind interacțiunile concrete au variat considerabil în funcție de combinația analizată. Proporția răspunsurilor corecte s-a situat între 21,8% și 72,5%. Participanții s-au descurcat cel mai bine în cazul unor exemple precum valeriana administrată împreună cu benzodiazepinele, cafeaua în raport cu absorbția fierului și produsele lactate asociate tetraciclinelor.
În schimb, nivelul de cunoaștere a fost mai redus pentru combinații precum mușețelul și terapiile hormonale, papaya și medicamentele antihipertensive, ceaiul verde și bortezomibul sau lemnul-dulce și medicamentele antihipertensive.
Pentru cercetători, aceste diferențe indică faptul că pregătirea profesională trebuie să depășească prezentarea generală a conceptului de interacțiune. Profesioniștii trebuie să poată recunoaște combinațiile relevante și să știe unde pot verifica rapid informații fiabile atunci când întâlnesc un caz concret.
Calitatea suplimentelor adaugă un nou nivel de risc
O altă concluzie importantă a cercetării este că siguranța nu depinde exclusiv de interacțiunea dintre un ingredient cunoscut și un medicament. Calitatea și compoziția produsului pot reprezenta, la rândul lor, factori de risc.
Cercetătorii atrag atenția asupra posibilității contaminării suplimentelor cu microorganisme, micotoxine, reziduuri de pesticide sau elemente potențial toxice. Astfel de contaminanți pot modifica expunerea consumatorului și pot complica identificarea cauzei unui eveniment advers.
Un risc suplimentar îl reprezintă adulterarea produselor cu substanțe farmacologic active care nu sunt declarate pe etichetă. În asemenea situații, consumatorul poate ajunge să combine, fără să știe, un medicament prescris cu o substanță activă suplimentară, ceea ce poate genera interacțiuni neașteptate.
Din acest motiv, autorii consideră că cercetările viitoare trebuie să analizeze nu doar dacă profesioniștii cunosc interacțiunile dintre ingrediente și medicamente, ci și dacă aceștia iau în calcul calitatea și autenticitatea produselor utilizate de pacienți.
Este nevoie de pregătire și protocoale mai clare
Autorii studiului consideră că rezultatele susțin necesitatea consolidării educației privind interacțiunile medicament-supliment atât în pregătirea universitară, cât și în formarea postuniversitară a profesioniștilor din sănătate.
Un prim pas ar fi includerea sistematică a întrebărilor despre suplimente, plante medicinale, ceaiuri și infuzii în istoricul pacientului. O astfel de abordare ar putea reduce numărul situațiilor în care utilizarea produselor naturale rămâne necunoscută clinicianului.
La fel de important este accesul la baze de date și surse de informații fiabile. Într-un domeniu în care numărul suplimentelor și al ingredientelor disponibile pe piață este foarte mare, profesioniștii nu pot reține toate combinațiile posibile. Au nevoie, în schimb, de instrumente care să le permită verificarea rapidă a riscurilor.
Cercetătorii subliniază că studiul are limite importante. Este o cercetare pilot, transversală, bazată pe un chestionar autoadministrat, astfel încât rezultatele nu pot demonstra relații cauzale. În plus, participanții nu reprezintă neapărat întregul corp profesional din Portugalia.
Următoarele cercetări ar trebui să utilizeze eșantioane naționale mai reprezentative și să testeze intervenții educaționale concrete. Ar putea fi evaluat, de exemplu, dacă instruirea specializată și introducerea unor protocoale standardizate cresc frecvența cu care profesioniștii verifică utilizarea suplimentelor și identifică potențialele interacțiuni.
În paralel, autorii recomandă o supraveghere mai atentă a identității, compoziției și purității produselor. Analizele chimice și microbiologice pot contribui la identificarea contaminanților sau a substanțelor nedeclarate și pot oferi o imagine mai clară asupra riscurilor reale.
Pe măsură ce utilizarea suplimentelor alimentare și a produselor pe bază de plante rămâne răspândită, problema interacțiunilor cu medicamentele devine tot mai relevantă pentru practica medicală. Studiul portughez sugerează că simpla conștientizare a riscului nu este suficientă. Pentru o utilizare mai sigură a suplimentelor, profesioniștii trebuie să întrebe sistematic pacienții, să aibă acces la informații credibile și să fie pregătiți să evalueze nu doar ingredientele, ci și calitatea produselor pe care aceștia le folosesc.
