Legea privind impozitul specific unor activitati (activitati de tip hotelier, restaurant, bar), cunoscuta si sub denumirea de „Legea HoReCa”, a fost adoptata in forma finala de Camera Deputatilor in data de 20 septembrie, urmând a intra in vigoare de la 1 ianuarie 2017. Prin derogare de la prevederile Titlului II din Codul Fiscal, referitor la impozitul pe profit, „Legea HoReCa”, introduce un nou tip de impozit specific anumitor activitati.
Legea privind impozitul specific unor activitati (activitati de tip hotelier, restaurant sau bar) cunoscuta si sub denumirea de „Legea HoReCa”, dupa ce a fost trimisa la reexaminare si a suferit câteva modificari, a fost adoptata in forma finala de Camera Deputatilor in data de 20 septembrie, urmând a intra in vigoare de la 1 ianuarie 2017.
„Legea HoReCa”, prin derogare de la prevederile Titlului II din Codul Fiscal, referitor la impozitul pe profit, introduce un nou tip de impozit specific anumitor activitati. Aceasta derogare se aplica persoanelor juridice române care desfasoara activitati corespunzatoare anumitor coduri CAEN, in general cele care au activitatea principala sau secundara de tip hotelier, restaurant sau bar ( 5510 – “Hoteluri si alte facilitati de cazare similare”, 5520 – “Facilitati de cazare pentru vacante si perioade de scurta durata”, 5530 – “Parcuri pentru rulote, campinguri si tabere”, 5590 – “Alte servicii de cazare”, 5610 – “Restaurante”, 5621 – “Activitati de alimentatie (catering) pentru evenimente”, 5629 – “Alte servicii de alimentatie n.c.a.”, 5630 – “Baruri si alte activitati de servire a bauturilor”).
Contribuabilii obligati la plata impozitului specific unor activitati sunt persoanele juridice care la data de 31 decembrie a anului precedent indeplinesc cumulativ urmatoarele doua conditii:
• au inscris in actul constitutiv ca activitate principala sau secundara unul dintre codurile CAEN mentionate;
• nu se afla in lichidare, potrivit legii.
Totodata, acestora le revin si urmatoarele obligatii aplicabile platitorilor de impozit pe profit:
• pastrarea evidentei amortizarii fiscale;
• declararea, retinerea si plata impozitului pe dividende;
• intocmirea registrului de evidenta fiscala.
Impozitul specific se determina in baza unor formule de calcul stabilite in anexa legii, in functie de: tipul de activitate desfasurata, suprafata utila de desfasurare a activitatii, rangul localitatii, numarul locurilor de cazare pentru hoteluri etc.
De asemenea, nivelul impozitului specific anual standard ce se utilizeaza in calcul poate fi actualizat de catre Ministerul Economiei, Comertului si Relatiilor cu Mediul de Afaceri.
La nivelul altor tari din Uniunea Europeana, in general, aplicarea unor rate progresive de impozit a fost vazuta de catre Comisia Europeana drept o potentiala forma de ajutor de stat deoarece ofera societatilor mici un avantaj selectiv fata de concurentii acestora. Comisia Europeana a analizat situatii specifice din Ungaria si Polonia. Ramâne de vazut in ce masura aplicarea Legii HoReCa poate atrage atentia Comisiei Europene, in lumina jurisprudentei anterioare.
