I. Ladoşi (APCPR): „Legea 150 a fost castrată! Noi nu ne mai regăsim cu nici un fel de avantaj”

Crescătorii de porci sunt o prioritate a noului guvern. Cel puţin asta înţelegem dacă privim programul prin care fermierii primesc 10.000 de euro de la stat pentru fiecare 600 de porci abatorizaţi.

Despre măsurile pentru stimularea unui sector intrat în colaps după impunerea embargoului rusesc, ne-a spus mai multe preşedintele APCPR, pe care l-am invitat în calitate de speaker la forumul național „Produsul românesc”, ce va avea loc în perioada 10 – 11 mai la București. În interviul ce urmează, Ioan Ladoşi ne-a împărtăşit punctul său de vedere în privinţa discuţiilor pe legea 150, dar şi despre pericolul reprezentat de pesta porcină africană.

RO.aliment:. Venim după doi ani în care prețul a fost sub costul de producție. Unii fermierii chiar au dat faliment. Care va fi impactul noului program care acordă 10.000 de euro unui pachet de 600 de porci?

Ioan Ladoși: În mod incontestabil, această măsură de sprijin va ajuta fermierul român. Având în vedere pierderile ultimilor doi ani, crescătorii trebuie să-și astupe găurile financiare. Totuși, considerăm că programul este important mai mult pentru viitor. Noi acționăm într-o piață globală și orice mică modificare ar produce efecte și la noi. Dacă la Beijing va da din aripi un fluture, la noi, în Europa, s-ar putea să devină un taifun pe subiectul cărnii de porc. Se estimează că și în următorii ani piața va fi extrem de volatilă. Va fi determinantă capacitatea de import a țărilor asiatice. În aceste condiții, măsura reprezintă o centură de siguranță pentru fermierul român. În cazul fericit, în care situațiile nedorite, vor fi reduse ca amploare, atunci fermierul român va reuși să investească în fermele proprii. Va putea merge spre sectorul de reproducție și, în acest fel, vom reduce semnificativ depedența pe care o avem în privința cărnii de porc la ora actuală.

RO.a: Care este în acest moment prețul kilogramului de porc? Colegii dumneavoastră spuneau că este un pic peste costul de producție.

I.L.: Întotdeauna când vorbești cu un fermier o sa ajungi la subiectul prețului porcului de abator. Din perspectiva mea, acesta nu trebuie să se uite la prețul de vânzare către abator pentru că nu îl controlează. El trebuie să se focalizeze pe costul propriu de productie, pe kg de carne livrată. Diferențele dintre ferme sunt enorme din punctul de vedere al acestui cost de producție. Ca atare, ajungem la statistici. Dacă mergem pe ideea unei valori de medie, vă pot spune în mod cert, că la ora actuală suntem pe plus. Totuşi, să nu uităm că mulți membrii ai asociației noastre aduc purcei din străinătate. Prețul purcelului depășește azi 75 de euro. La finalul celor 90 de zile, cât durează procesul de îngrășare, prețul de vânzare va fi cel oferit de piaţă, la momentul respectiv. Ca atare este foarte greu să estimezi. Dacă prețul cade la jumatatea anului, omul care a dat 75 de euro pe purcel acum nu are cum să iasă pe plus. Există o mare diferență între fermele care nu au reproducție și cele care sunt integrate. Fermele integrate își produc purcelul cu un cost de producție intern. Practic, diferențele costului de producţie sunt foarte mari și fac prețul de abator, oarecum, irelevant. Un porcar poate să plângă și altul poate să râdă în aceeași zi.

RO.a: Ce vă faceți să credeți că acest program guvernamental îi va încuraja pe fermieri să investească în maternități după o perioadă atât de lungă de greutăți? Asta în condițiile în care spuneți că vă așteptați în continuare la o volatilitate a pieței internaționale.

I.L.: Trebuie să pornim de la premza că acest program este structurat să se deruleze pe o perioadă de 8 ani. Când ai o asemenea certitudine, deja poți să-ți faci un plan de afaceri. În momentul acela, tu, ca fermier care doar ai îngrășat, te gândești: volatilitatea prețului la abator este mai mare sau mai mică decât cea la prețul purcelului? Și constați că variațiile sunt mai mari la purcei decât la abator. În acest context, îmi convine să-mi fac o maternitate și să produc un purcel de 25 de kg cu 40 de euro, decât să îl cumpăr cu 70 sau 75 de euro. În plus, am obținut acordul autorităților ca pe măsura 4.1 din PNDR punctajul pentru proiectele de maternități să crească. Va fi o diferență de cel puțin 5 puncte între cele două tipuri de ferme. Mai trebuie precizat că, în cadrul programului guvernamental, banii se vor da pe carcasa livrată. Practic, te duci, depui decontul și spui: aceștia sunt porcii pe care i-am livat pe piaţă, acestea sunt rapoartele de clasificare a carcaselor, pentru acestea vreau banii. Simplu și transparent. Şi, mai ales, fără evaziune fiscală.

RO.a: Programul guvernamental specifică un plafon de 100.000 de porci pentru care se primesc acești bani. Practic un crescător poate încasa maximum 2,5 milioane de euro pe an. Este bine că s-a pus acest plafon, în condițiile în care pentru bunăstare el nu există și o mare parte a fondurilor sunt încasate de marii jucători?

I.L.: Bunăstarea nu este o subvenție, este o măsură compensatorie. Fiecare fermier și-a asumat faptul că o să asigure măsuri de bunăstare superioară animalelor pentru sănătatea acestora și pentru a avea o carne de calitate. Faptul că noi lăsăm 10% mai mult spaţiu pentru fiecare porc în fermă este un cost. La fiecare 10 porci ai mai putea crește unul. Despre asta este vorba. Suntem compensați pentru cheltuielile pe care le presupune asigurarea condiţiilor de bunăstare superioare. Din perspectiva asociației, orice tip de plafonare nu este bună. Indiferent de dimensiunea exploatației, ferma respectivă își aduce animalele în piață. Ca atare, plafonarea poate conduce la o distorsionare a pieței. Putem vorbi și de un prag minim, pentru că până la urmă programul porneşte de la un pachet de 600 de carcase. Pragurile nu le-am gândit noi. Nici pe cel de sus, nici pe cel de jos. S-a considerat că actorii care sunt sub pachetul de 600 de caracase nu aduc plus valoare pieții. Să vă dau un exemplu foarte clar: comisia de clasificare a carcaselor a înregistrat anul trecut în abatoare sacrificarea a doar 3.000 de porci proveniţi din gospodăriile populației, acel segment care nu se califică pentru program, din numărul total de 4.600.000 de porci. Aceasta este perspectiva noastră.

RO.a: Când va intra în vigoare Măsura 14, pentru bunăstare?

I.L.: Din discuțiie pe care le-am avut la MADR, măsura 14 va demara în luna ianuarie 2018. Acesta este orizontul de timp și în acel moment noii veniţi pe piață vor putea să acceseze noul program pentru bunăstare.

LADOŞI: Noi ne războim cu retailul şi francezii au speculat slăbiciunile sistemului legislativ

RO.a: A trecut o lună din cele două pe care Comisia Europeană ni le-a pus la dispoziție pentru a modifica legea 321. Cum percepeți modificările care s-au adus până acum?

I.L.: Aşa cum ați observat, aceasta lege stârnește discuții care nouă ni se par interminabile. Nu am spus niciodată ca sunt ușor de pus cap la cap lucrurile. Trebuie însă să fac o precizare. Noi am participat și am susținut varianta inițială a acelui proiect de lege pentru că am găsit în acea formă elemente benefice fermierului. Am văzut în ultima vreme o sumedenie de variante de lucru, de la comisie, de la actorii de pe acest lanț al producției. Dacă toate aceste modificări propuse de alții, nu de noi, se vor concretiza, atunci din perspectiva fermierului avem o singură concluzie: legea a fost castrată! Noi nu ne mai regăsim cu nici un fel de avantaj. Nu mai vedem nicio diferență față de ce a fost înainte. Ideea noastră era extrem de simplă: să fie stimulat consumul de carne de porc produsă în România.

RO.a: Ce anume a fost scos din legea inițială pentru a vă dezavantaja?

I.L.: De ce nu se doreşte definirea cărnii românești, spre exemplu? Trebuie să-i dai acest drept consumatorului de carne. Noi am insistat să se meargă pe carnea proaspătă. Aceasta este carne românească, este carne de la un animal care a fost cel puţin, crescut și sacrificat în România. Astea erau lucrurile esențiale. Şi să lăsăm consumatorul în cunoștință de cauză să aleagă. Noi, ca fermieri, nu am cerut niciodată să fie stopate caminoanele de carne la graniță, pentru că știm că este imposibil. Trăim într-o piață unică.

RO.a: Dacă nu mă înșel, originea cărnii proaspete este reglementată la nivel european.

I.L.: În discuțiile de săptămâna aceasta (n.r. săptămâna trecută) se dorește scoaterea acestui paragraf.

RO.a: Veți participa prin reprezentanții dvs. la nivelul Federației Pro Agro la discuțiile din Comisia de agricultură?

I.L.: Absolut! Cu atât mai mult cu cât procesul este în derulare. Evident că noi o să susținem în continuare lucrurile care ne avantajează și care credem că îi avantajează și pe consumatori. Unde nu am fost destul de abili, nu noi ca fermieri, ci noi ca țară, este felul în care am pus problema în esența legii. Pentru asta v-aș sugera să vedeți puțin ce se întâmplă la ora actuală în Franța. Pentru că spre deosebire de noi, ei au știut cum să pună problema mult mai bine şi nu au avut parte de ameninţări cu „infringementul”. Au cerut o perioadă de aplicare de doi ani pentru tatonarea pieței şi a preferenţelor consumatorului. Modelul francez a fost preluat ulterior de mai multe ţări din UE, cu mari şanse de izbândă. S-au identificat slăbiciunile sistemului legal şi le-au speculat, iar noi ne războim steril cu procesatorii şi reţeaua de retail.

RO.a: Și au promis că vor împărtăși rezultatele cu Uniunea Europeană, au notificat Comisia în stadiul de proiect al legii, nu după ce aceasta a intrat în vigoare.

I.L.: Exact. Acolo cred că ne-a lipsit abilitatea.

RO.a: V-ar putea ajuta în ochii consumatorului român scandalul cu produsele create special pentru piața din est la o calitatea inferioară. Înțeleg că reprezentanții statelor mai vocale au prezentat deja analizele comisiei de specialitate de la Bruxelles. Producătorii români s-ar putea urca pe acest val neașteptat?

I.L.: Este greu de dat cu parul pentru că trebuie să ai date și informații. Sentimentul naționalist la unguri, cehi sau polonezi este mult mai evoluat decât la noi. Trebuie ca cineva să fi comparat produsele respective pentru a vedea diferențele reale de calitate. Adică să aibă și o noimă. Teoretic, ar putea să ridice niște semne de întrebare, să încolțească în mintea consumatorului întrebarea: dacă ăia or avea dreptate? În acest peisaj confuz nu ar fi oare mai bine să revin la produsul meu autohton pentru că riscul este mai mic?

RO.a: Câtă carne românească proaspătă găsim acum în marile magazine? Cei din industria alimentară spuneau că ei depășesc 51%.

I.L.: Aici vorbim de cifre și eu am evitat întotdeauna să sar pe cifre. Este foarte ușor să arunci cu procente de jur împrejur. În realitate nimeni nu are nicio statistică reală sau aproape de realitate. Cel puţin nu în sfera informaţiilor publice. Atâta vreme cât eu mă uit la o statistică legată de numărul de porci din România și găsesc o cifră la MADR, alta la INS şi o a treia cifră la Eurostat, cu diferențe mai mult decât semnificative, atunci eu nu mai cred în cifrele acestea. Ceea ce știm este că prin abatoarele României au trecut în 2016 4,6 milioane de porci. Aceasta este o cifră clară care vine de la comisia de clasificare a carcaselor, cea care și-a pus viza pe fiecare carcasă. Din datele de la Ministerul Comerțului rezultă că am importat 1,8 miloane de purcei care fac parte din cele 4,6 milioane. Mai avem cele 230 de mii de tone de carne, echivalent carcasă, venită din import. Astea sunt cifrele cu care ne putem juca, pe care putem specula. Câtă carne proaspătă se vinde prin rețeaua de retail din România, asta nu mai reţeaua poate să o știe, pentru că managerii de achiziţie ai acesteia o cumpără.

Ladoşi: Suntem îngroziţi de pesta porcină africană

RO.a: Pesta porcină africană. Am văzut niște prognoze că prin aprilie – mai ar putea să apară și la noi. Vă este teamă? Aveți încredere în măsurile luate de autorități?

I.L.: Nu ne este teamă, suntem îngroziți! Teamă este un cuvânt finuț pentru situația acesta. Faptul că există un risc crescut în perioada de primavară a extinderii arealului afectat este adevărat, deoarece este vorba despre mișcarea mistreților. Noi suntem conștienți de următorul lucru: intrarea acestei boli în România poata să devină un dezastru pentru întreaga industrie. Primul lucru care se va întampla va fi închiderea țării pentru exporturi. Al doilea lucru ar fi că în jurul focarului, pe o anumită distanță, totul va fi blocat. De acolo nu va putea ieși niciun porc, în nicio direcție. Vor trebui uciși și găsite soluții pentru distrugerea cadavrelor. Astea sunt probleme majore. Se discută în mass-media ce s-ar întâmpla dacă ar veni un cutremur. Șansele intrării pestei porcine africane în România sunt mai mari decât ale producerii unui cutremur devastator. În privința relației cu autoritățile, noi ne-am întâlnit lunar cu ANSVSA. Din ce am înțeles, pregătirile care s-au făcut în județele de graniță și din discuțiile în care i-au implicat pe medicii veterinari zonali și locali, totul pare să fie în regulă. Noi insităm pe variante de prevenție mult mai eficiente. Autoritatea ne spune că ei nu pot face nimic până ce boala nu intră pe teritoriul țării. Asta nu e prevenție. Noi cerem o colaborare transfrontalieră cu Ucraina și Republica Moldova. Ultimul focar a fost la 6 km de granița noastră cu Ucraina, lângă Satu Mare. Daca focarul era cu 6 km mai spre noi, Transilvania era închisă. Suntem într-o continuă comunicare cu autoritățiles şi cerem prevenție, prevenție, prevenție.

RO.a: În cazul în care ar pătrunde în țară pesta porcină africană, efectele economice ar fi mai puțin dure decât în timpul pestei porcine clasice, având în vedere că acum suntem în UE?

I.L.: Eu am convingerea că o să fie mult mai dure decât în cazul pestei porcine clasice.

RO.a: Deschiderea comerțului cu porci vii în UE a adus un beneficiu real industriei sau a fost doar o lovitură de imagine?

I.L.: Felicităm autoritățile pentru că s-a câștigat o bătălie, dar războiul este lung. Știți că primii porci au plecat abia acum din România către un abator din afară? Condițiile sunt încă extrem de dure și foarte multe ferme nu le pot îndeplini.

RO.a: Având în vedere actualul status de sănătate a țării și condițiile financiare care se preconizează, prevedeți o dezvoltare a sectorului suin?

I.L.: Da. Cred, sper că lucrurile se îndreaptă în această direcție. Avem niște atuuri extrem de valoroase. Avem produse cerealiere, care trebuie valorificată prin producție de carne. Daca vă uitați la balanța comercială, importăm carne de porc și exportăm cele mai multe cereale. Nu are niciun fel de logică. Asta este o economie de țară înapoiată. Fiind un optimist incurabil, nu pot să cred că viitorul nu ne rezervă o normalizare a acestei situații.