Prevenirea producerii deseurilor de ambalaje printr-o noua directiva UE

A fost adoptata DIRECTIVA (UE) 2018/852 A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele si deseurile de ambalaje.

“Prezenta directiva stabileste masurile destinate, ca prioritate, prevenirii producerii de deseuri de ambalaje si, ca principii fundamentale suplimentare, reutilizarii ambalajelor, reciclarii si altor forme de valorificare a deseurilor de ambalaje si, in consecinta, reducerii eliminarii finale a unor astfel de deseuri, pentru a contribui la tranzitia catre o economie circulara.”

Conform preambulului directivei, gestionarea deseurilor de ambalaje in Uniune ar trebui sa fie imbunatatita pentru a proteja, a conserva si a imbunatati calitatea mediului, pentru a proteja sanatatea umana, pentru a asigura utilizarea prudenta, eficienta si rationala a resurselor naturale, pentru a promova principiile economiei circulare, pentru a spori utilizarea energiei din resurse regenerabile, pentru a creste eficienta energetica, pentru a reduce gradul de dependenta a Uniunii fata de resursele importate, pentru a crea noi oportunitati economice si pentru a contribui la competitivitatea pe termen lung.

Utilizarea mai eficienta a resurselor ar aduce, de asemenea, economii nete substantiale intreprinderilor, autoritatilor publice si consumatorilor din Uniune, reducand, in acelasi timp, emisiile anuale totale de gaze cu efect de sera.

Noua directiva urmareste modificarea obiectivelor stabilite in Directiva 94/62/CE a Parlamentului European si a Consiliului (4) referitoare la valorificarea si reciclarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, pentru a spori reciclarea deseurilor de ambalaje, astfel incat sa reflecte mai bine ambitia Uniunii de a trece la o economie circulara.

De asemenea, pentru a asigura o mai mare coerenta a dreptului Uniunii in domeniul deseurilor, definitiile din Directiva 94/62/CE au fost aliniate, dupa caz, cu cele prevazute in Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului (5), care este aplicabila deseurilor in general.

Prevenirea generarii de deseuri devine prioritara
Comisia Europeana considera ca prevenirea generarii de deseuri este cea mai eficace modalitate de a imbunatati utilizarea eficienta a resurselor si de a reduce impactul deseurilor asupra mediului.

Prin urmare, este important ca statele membre sa ia masurile corespunzatoare pentru a incuraja cresterea cotei de ambalaje reutilizabile introduse pe piata si reutilizarea ambalajelor. Aceste masuri pot include utilizarea unor sisteme de restituire a garantiei si a altor stimulente, cum ar fi stabilirea unor obiective cantitative, luand in considerare reutilizarea pentru atingerea obiectivelor de reciclare, precum si contributii financiare diferentiate pentru ambalajele reutilizabile in cadrul schemelor de raspundere extinsa a producatorilor pentru ambalaje.

Statele membre ar trebui sa ia masuri pentru a stimula folosirea ambalajelor reutilizabile si pentru a obtine o reducere a consumului de ambalaje care nu sunt reciclabile si a ambalajelor excesive.

Statele membre ar trebui sa introduca stimulente adecvate pentru aplicarea ierarhiei deseurilor, inclusiv instrumente economice si alte masuri. Astfel de masuri ar trebui sa urmareasca reducerea la minimum a impactului asupra mediului al ambalajelor si al deseurilor de ambalaje, din perspectiva ciclului de viata al acestora, luandu-se in considerare, acolo unde este cazul, beneficiile utilizarii de materiale biologice si de materiale adecvate pentru reciclarea multipla.

Masurile de crestere a gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile care decurg din folosirea de ambalaje realizate din materiale reciclate pot contribui la extinderea sectorului reciclarii pentru deseurile de ambalaje. In cazul in care ambalajele de unica folosinta sunt indispensabile pentru a garanta igiena alimentara si sanatatea si siguranta consumatorilor, statele membre ar trebui sa ia masuri pentru a asigura reciclarea acestor ambalaje.

Sprijinirea unei bioeconomii sustenabile poate contribui la reducerea dependentei Uniunii de importurile de materii prime. Ambalajele din materiale biologice reciclabile si ambalajele compostabile biodegradabile ar putea reprezenta o oportunitate de promovare a surselor regenerabile pentru productia de ambalaje, atunci cand acest lucru este benefic din perspectiva ciclului de viata.

Gunoaiele, indiferent daca sunt aruncate in orase, in mediul rural, in rauri si in mari sau in alta parte, au un impact negativ direct si indirect asupra mediului, a bunastarii cetatenilor si a economiei, iar costurile de curatare reprezinta o povara economica inutila pentru societate.

Printre obiectele cel mai des intalnite pe plaje se gasesc de multe ori deseuri de ambalaje, care au un impact pe termen lung asupra mediului, ceea ce afecteaza turismul si beneficiile publice aduse de aceste zone naturale. In plus, prezenta de deseuri de ambalaje in mediul marin implica actiuni care submineaza ordinea de prioritate in cadrul ierarhiei deseurilor, in special prin evitarea reutilizarii, a reciclarii si a altor operatiuni de valorificare.

Cresterea suplimentara a obiectivelor stabilite in Directiva 94/62/CE privind reciclarea deseurilor de ambalaje ar aduce beneficii de mediu, economice si sociale clare. Ar trebui sa se asigure faptul ca materialele valoroase din punct de vedere economic pe care le contin deseurile sunt valorificate in mod progresiv si eficace prin gestionarea adecvata a deseurilor si in conformitate cu ierarhia deseurilor astfel cum este stabilita in Directiva 2008/98/CE si ca acestea sunt reintroduse in economia europeana, realizandu-se astfel progrese in ceea ce priveste punerea in aplicare a Comunicarii Comisiei din 4 noiembrie 2008 privind „Initiativa privind materiile prime: satisfacerea necesitatilor noastre esentiale pentru asigurarea cresterii economice si locurilor de munca in Europa” si crearea unei economii circulare.

Infrastructura de gestionare a deseurilor incomplet dezvoltata
In preambulul directei se recunoaste ca multe state membre inca nu au dezvoltat complet infrastructura necesara in materie de gestionare a deseurilor.

”Prin urmare, este esential sa se stabileasca obiective clare pe termen lung de politica pentru a evita blocarea materialelor reciclabile la nivelurile inferioare ale ierarhiei deseurilor.”

Prezenta directiva stabileste obiective pe termen lung pentru politica de gestionare a deseurilor a Uniunii si da agentilor economici si statelor membre o orientare clara in ceea ce priveste investitiile necesare in vederea indeplinirii obiectivelor directivei. In elaborarea planurilor lor nationale de gestionare a deseurilor si in planificarea investitiilor in infrastructura de gestionare a deseurilor, statele membre ar trebui sa utilizeze judicios investitiile, inclusiv prin fondurile Uniunii, prioritizand prevenirea inclusiv reutilizarea si reciclarea, in conformitate cu ierarhia deseurilor.

Ca urmare a combinarii obiectivelor privind reciclarea si a restrictiilor privind eliminarea prin depozitare a deseurilor stabilite in Directiva 2008/98/CE si in Directiva 1999/31/CE a Consiliului (6), stabilirea unor obiective privind valorificarea si a unor obiective maxime privind reciclarea deseurilor de ambalaje nu mai sunt necesare.

La metale, aluminiul va reprezenta o tinta separata a reciclarii
Comisia recunoste si necesitatea stabilirii unor obiective separate pentru reciclarea metalelor feroase si a aluminiului, pentru a obtine importante beneficii economice si de mediu, deoarece astfel ar fi reciclat mai mult aluminiu, ceea ce ar determina economii semnificative de energie si reducerea emisiilor de dioxid de carbon.

Obiectivul existent privind reciclarea ambalajelor din metal ar trebui, prin urmare, sa fie impartit in obiective separate pentru cele doua tipuri de deseuri.

Obiectivele pentru 2030 in materie de reciclare a ambalajelor ar trebui examinate in vederea mentinerii sau, dupa caz, a cresterii lor. In cursul acestei examinari, ar trebui sa se acorde, de asemenea, atentie fluxurilor specifice de deseuri de ambalaje, cum ar fi deseurile provenite din gospodarii, deseurile de ambalaje comerciale si industriale, precum si deseurilor de ambalaje compozite.

Masurarea efectiva a greutatii deseurilor de ambalaje considerate ca reciclate se va face la locul reciclarii
Calcularea obiectivelor in materie de reciclare ar trebui sa se bazeze pe greutatea deseurilor de ambalaje care intra in operatiunea de reciclare. Ca regula generala, masurarea efectiva a greutatii deseurilor de ambalaje considerate ca reciclate ar trebui sa se desfasoare in locul unde deseurile de ambalaje intra in operatiunea de reciclare.

Cu toate acestea, pentru a limita sarcinile administrative, ar trebui sa se permita statelor membre ca, in conditii stricte si prin derogare de la regula generala, sa stabileasca greutatea deseurilor de ambalaje reciclate pe baza masurarii materialului rezultat din orice operatiune de sortare.

Pierderile de materiale care au loc inainte ca deseurile sa intre in operatiunea de reciclare, de exemplu din cauza sortarii sau a altor operatiuni preliminare, nu ar trebui sa fie incluse in cantitatea de deseuri raportate ca fiind reciclate. Aceste pierderi pot fi stabilite pe baza registrelor electronice, a specificatiilor tehnice, a normelor detaliate privind calcularea ratelor medii ale pierderilor pentru diferitele fluxuri de deseuri sau a altor masuri echivalente.

Statele membre ar trebui sa raporteze cu privire la masuratorile respective in rapoartele privind verificarea calitatii care insotesc datele pe care acestea le raporteaza Comisiei privind reciclarea deseurilor.

Ratele medii ale pierderilor ar trebui, de preferinta, sa fie stabilite la nivelul fiecarei instalatii de sortare si ar trebui sa fie legate de diferite tipuri principale de deseuri, diferite surse, precum cele provenite din gospodarii sau comerciale, diferite scheme de colectare si diferite tipuri de procese de sortare. Ratele medii ale pierderilor ar trebui sa fie folosite numai in cazurile in care nu exista alte date fiabile, in special in contextul transferului si exportului de deseuri.

Pierderile in greutate ale materialelor sau ale substantelor ca urmare a proceselor de transformare fizica sau chimica inerente operatiunii de reciclare in care deseurile sunt reprelucrate efectiv in produse, materiale sau substante nu ar trebui sa fie scazute din greutatea deseurilor raportate ca reciclate.

In cazul in care materialele din deseurile de ambalaje inceteaza sa mai fie deseuri ca rezultat al unei operatiuni pregatitoare inainte de a fi reprelucrate efectiv, aceste materiale pot fi contabilizate ca reciclate, cu conditia sa fie destinate reprelucrarii ulterioare in produse, materiale sau substante pentru a-si indeplini functia lor initiala sau pentru alte scopuri.

Materialele al caror statut de deseu a incetat si care urmeaza sa fie utilizate drept combustibil sau alt mijloc de generare a energiei, care sunt utilizate pentru rambleiere sau care sunt eliminate, sau care urmeaza sa fie utilizate in orice operatiune care are acelasi scop ca valorificarea deseurilor, alta decat reciclarea, nu ar trebui sa fie luate in calcul in vederea indeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

In cazul in care calculul ratei de reciclare se aplica tratarii aerobe sau anaerobe a deseurilor de ambalaje biodegradabile, cantitatile de deseuri care intra in tratare aeroba sau anaeroba pot fi considerate drept reciclate, cu conditia ca o astfel de tratare sa genereze materiale care urmeaza a fi utilizate ca produse, materii sau substante reciclate.

Desi compostul sau produsul fermentat (digestatul) reprezinta cele mai frecvente produse rezultate in urma unei astfel de tratari, si alte tipuri de materiale ar putea fi luate in considerare, cu conditia sa contina cantitati comparabile de continut reciclat in raport cu cantitatea de deseuri de ambalaje biodegradabile tratate.

In alte cazuri, in conformitate cu definitia reciclarii, reprelucrarea deseurilor de ambalaje biodegradabile in materiale ce urmeaza sa fie folosite drept combustibili sau alte mijloace de generare a energiei, care sunt eliminate sau care urmeaza sa fie utilizate in orice operatiune care are acelasi scop ca valorificarea deseurilor, alta decat reciclarea, nu ar trebui sa fie luate in calcul in vederea indeplinirii obiectivelor privind reciclarea.

In cazul exporturilor de deseuri de ambalaje din Uniune in scopul reciclarii, statele membre ar trebui sa faca uz in mod eficace de competentele de control prevazute la articolul 50 alineatul (4c) din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European si al Consiliului (7) de a solicita documente justificative pentru a stabili daca un transfer este destinat unor operatiuni de valorificare conforme cu articolul 49 din respectivul regulament si, prin urmare, daca este gestionat in mod ecologic, intr-o instalatie care functioneaza in conformitate cu standarde privind sanatatea umana si protectia mediului care sunt in mare parte echivalente cu standardele stabilite in dreptul Uniunii.

In cadrul indeplinirii acestei sarcini, statele membre ar trebui sa poata coopera cu alti actori relevanti, cum ar fi autoritatile competente din tara de destinatie, organisme de verificare independente din tarile terte sau organizatii care pun in aplicare, in numele producatorilor de produse, obligatiile privind raspunderea extinsa a producatorilor, instituite in cadrul schemelor de raspundere extinsa a producatorilor, care ar trebui sa poata efectua controale fizice si alte controale la instalatii din tari terte.

In raportul privind verificarea calitatii, care insoteste datele privind indeplinirea obiectivelor, statele membre ar trebui sa raporteze cu privire la masurile luate pentru punerea in aplicare a obligatiei de a garanta ca deseurile exportate in afara Uniunii sunt tratate in conditii in general echivalente cu cele prevazute in temeiul dreptului relevant al Uniunii in domeniul mediului.

Pentru a asigura o punere in aplicare mai buna, mai rapida si mai uniforma a prezentei directive si pentru a anticipa orice deficienta in materie de punere in aplicare, Comisia considera ca trebuie infiintat un sistem de rapoarte de alerta timpurie pentru a detecta deficientele si a permite luarea de masuri inainte de expirarea termenelor pentru indeplinirea obiectivelor.

Scheme de raspundere extinsa a producatorilor
Deoarece cantitatea si tipul de ambalaje utilizate depind in general mai curand de alegerile facute de producator decat de alegerile consumatorului, ar trebui sa fie instituite scheme de raspundere extinsa a producatorilor.

Schemele eficace de raspundere extinsa a producatorilor pot avea un impact pozitiv asupra mediului prin reducerea generarii de deseuri de ambalaje si prin sporirea actiunilor de colectare separata si de reciclare.

Desi in majoritatea statelor membre exista deja scheme de raspundere extinsa a producatorilor pentru ambalaje, exista mari disparitati in ceea ce priveste modul in care acestea sunt instituite, eficienta acestora si sfera de responsabilitate a producatorilor.

Prin urmare, normele privind raspunderea extinsa a producatorilor prevazute in Directiva 2008/98/CE ar trebui sa se aplice schemelor de raspundere extinsa a producatorilor pentru producatorii de ambalaje.

Comisia recunoste si necesitatea imbunatatirii calitatii, fiabilitatii si comparabilitatii statisticilor prin introducerea unui punct de intrare unic pentru toate datele referitoare la deseuri, prin eliminarea obligatiilor de raportare caduce, prin evaluarea comparativa a metodologilor nationale de raportare si prin introducerea unui raport privind verificarea calitatii datelor.

Comisia considera ca rapoartele de punere in aplicare elaborate de statele membre o data la trei ani nu s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru verificarea conformitatii sau pentru asigurarea unei bune puneri in aplicare, generand sarcini administrative inutile.

Prin urmare, este oportun sa se abroge dispozitiile care impun statelor membre obligatia de a elabora astfel de rapoarte. In schimb, monitorizarea conformitatii ar trebui sa se bazeze exclusiv pe datele pe care statele membre le raporteaza in fiecare an Comisiei.

Raportari mai fiabile
Raportarea fiabila a datelor privind gestionarea deseurilor este esentiala pentru punerea in aplicare eficienta si asigurarea comparabilitatii datelor intre statele membre. Prin urmare, atunci cand raporteaza cu privire la indeplinirea obiectivelor stabilite in Directiva 94/62/CE astfel cum a fost modificata prin prezenta directiva, statele membre ar trebui sa utilizeze cele mai recente norme elaborate de Comisie si metodologiile elaborate de respectivele autoritati nationale competente responsabile de punerea in aplicare a prezentei directive.

Pentru a completa sau a modifica Directiva 94/62/CE, competenta de a adopta acte in conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene este delegata Comisiei in ceea ce priveste articolul 11 alineatul (3), articolul 19 alineatul (2) si articolul 20 din respectiva directiva, astfel cum au fost modificate prin prezenta directiva.

Este deosebit de important ca, in cursul lucrarilor sale pregatitoare, Comisia sa organizeze consultari adecvate, inclusiv la nivel de experti, si ca respectivele consultari sa se desfasoare in conformitate cu principiile stabilite in Acordul interinstitutional din 13 aprilie 2016 privind o mai buna legiferare (8).

In special, pentru a asigura participarea egala la pregatirea actelor delegate, Parlamentul European si Consiliul primesc toate documentele in acelasi timp cu expertii din statele membre, iar expertii acestor institutii au acces in mod sistematic la reuniunile grupurilor de experti ale Comisiei insarcinate cu pregatirea actelor delegate.

In vederea asigurarii unor conditii uniforme pentru punerea in aplicare a Directivei 94/62/CE, Comisiei primeste competente de executare in ceea ce priveste articolul 5 alineatul (4), articolul 6a alineatul (9), articolul 12 alineatul (3d) si articolul 19 alineatul (1) din respectiva directiva, astfel cum au fost modificate prin prezenta directiva. Respectivele competente ar trebui exercitate in conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European si al Consiliului (9).

Intrucat obiectivele prezentei directive, si anume, pe de o parte, prevenirea impactului ambalajelor si al deseurilor de ambalaje asupra mediului sau reducerea acestui impact, oferind astfel un nivel ridicat de protectie a mediului, si, pe de alta parte, asigurarea functionarii pietei interne si evitarea obstacolelor in calea schimburilor comerciale, precum si a denaturarii si restrangerii concurentei in cadrul Uniunii, nu pot fi indeplinite in mod satisfacator de catre statele membre, dar, avand in vedere amploarea si efectele masurilor, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana.

In conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este enuntat la articolul respectiv, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

Statele membre, obligatii mai stricte
Incurajarea cresterii cotei de ambalaje reutilizabile introduse pe piata si a sistemelor de reutilizare a ambalajelor intr-un mod ecologic si in conformitate cu dispozitiile tratatului se va face fara a compromite igiena alimentara sau siguranta consumatorilor.

Aceste masuri pot include, printre altele: (a) utilizarea sistemelor de returnare a garantiei; (b) stabilirea de obiective cantitative sau calitative; (c) utilizarea de stimulente economice;
(d) stabilirea unui procent minim de ambalaje reutilizabile introduse pe piata anual pentru fiecare flux de ambalaje.

Pana cel tarziu la 31 decembrie 2025, minimum 65 % din greutatea tuturor deseurilor de ambalaje va fi reciclata. Cel tarziu pana la 31 decembrie 2025, se vor indeplini urmatoarele obiective minime, stabilite ca procent din greutate, in ceea ce priveste reciclarea urmatoarelor materiale specifice continute in deseurile de ambalaje: (i) 50 % pentru plastic; (ii) 25 % pentru lemn; (iii) 70 % pentru metale feroase; (iv) 50 % pentru aluminiu; (v) 70 % pentru sticla; (vi) 75 % pentru hartie si carton.;

Cel tarziu pana la 31 decembrie 2030, minimum 70 % din greutatea tuturor deseurilor de ambalaje va fi reciclata. Pana cel tarziu la 31 decembrie 2030, se vor indeplini urmatoarele obiective minime, stabilite ca procent din greutate, privind reciclarea urmatoarelor materiale specifice continute in deseurile de ambalaje: (i) 55 % pentru plastic; (ii) 30 % pentru lemn; (iii) 80 % pentru metale feroase; (iv) 60 % pentru aluminiu; (v) 75 % pentru sticla; (vi) 85 % pentru hartie si carton.

Un stat membru poate amana termenele pentru indeplinirea obiectivelor mentionate la alineatul (1) litera (g) punctele (i)-(vi) si la alineatul (1) litera (i) punctele (i)-(vi) cu pana la cinci ani, in urmatoarele conditii: (a) derogarea se limiteaza la maximum 15 puncte procentuale fata de un singur obiectiv sau impartite intre doua obiective; (b) ca urmare a derogarii, rata de reciclare pentru un singur obiectiv nu este redusa sub 30 %; (c) ca urmare a derogarii, rata de reciclare pentru un singur obiectiv mentionat la alineatul (1) litera (g) punctele (v) si (vi) si la alineatul (1) litera (i) punctele (v) si (vi) nu este redusa sub 60 %; si (d) cel tarziu cu 24 de luni inainte de expirarea termenului prevazut, statul membru informeaza Comisia cu privire la intentia sa de a amana termenul respectiv si prezinta un plan de punere in aplicare in conformitate cu anexa IV la prezenta directiva.

Statul membru poate completa acest plan cu un plan de punere in aplicare prezentat in conformitate cu articolul 11 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2008/98/CE.

In termen de trei luni de la primirea planului de punere in aplicare prezentat in temeiul literei (d) de la alineatul (1a), Comisia poate solicita unui stat membru sa isi revizuiasca planul, in cazul in care considera ca planul nu respecta cerintele prevazute in anexa IV.

Statul membru respectiv prezinta un plan revizuit in termen de trei luni de la primirea solicitarii din partea Comisiei. Pana la 31 decembrie 2024, Comisia examineaza obiectivele prevazute la alineatul (1) literele (h) si (i) in vederea mentinerii sau, dupa caz, a cresterii acestora. In acest scop, Comisia transmite un raport Parlamentului European si Consiliului, insotit, daca este cazul, de o propunere legislativa.

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.