Potențialul legat de dezvoltarea infrastructurii din regiunea Dunării și a bazinului Mării Negre (BMN) este în creștere. Regiunea își va consolida în următorii ani poziția de al treilea cel mai mare exportator de cereale și semințelor oleaginoase (G&O) la nivel mondial, prin atrăgerea unor investiții majore în infrastructura logistică portuară în diferite țări din zonă, ca urmare a locației strategice a Dunării și Bazinului Mării Negre, a competitivității prețurilor și a altor avantaje structurale, se arată într-un studiu al Rabobank.
Prezența în regiunea Dunării și a bazinului Mării Negre reprezintă o necesitate pentru jucătorii din domeniul cerealelor și semințelor oleaginoase (G&O) care doresc să beneficieze de cererea de grâu în creștere, la nivel mondial și să capteze fluxurile comerciale potențiale globale pe termen lung.
Până în 2030, regiunea Dunării și a Mării Negre își va consolida și mai mult poziția de a treia cea mai mare piață exportatoare a lumii de cereale si oleaginoase exportator, deoarece regiunea este de așteptat să-și mărească exporturile și cota de piață în comerțul cu grâu către Africa (de Nord și Sub-Sahariană), Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu. Acest lucru are drept cauză existența unor atuuri precum amplasarea sa strategică aproape de regiunile mari consumatoare și cu o creștere rapidă, competitivitatea puternică a prețurilor, buna calitate a solului și a potențialului suficient de creștere a suprafețelor cultivate și randamentelor. Toate acestea se vor traduce într-o nevoie de expansiune puternică a infrastructurii portuare logistice din România, Bulgaria, Ucraina si Rusia.
Necesarul de investiții în infrastructurile logistice portuare este de așteptat să crească de la 15 milioane de tone tranzitate în prezent, la 40 de milioane de tone tranzitate în 2030, ceea ce înseamnă o mărire a cotei de piață la nivel global de la 13 la suta la 36 la suta. Ritmul de expansiune va fi diferit în fiecare sub-regiune.
România este principalul nod ce va beneficia de această creștere, poziția portului Constanța, și legătura sa pe Dunăre cu țări precum Ungaria, Serbia, Bulgaria și bineînțeles România fiind factori cheie în această dezvoltare. Aceasta va atrage între 43 la sută și 60 la sută din expansiunea infrastructurii portuare logistic în bazinul Mării Negre.
Ucraina este de așteptat să contabilizeze a doua cea mai mare creștere a dezvoltării infrastructurii portuare ca țară care este puternic orientată spre export. Creșterea capacității porturilor sale îi va asigura o cotă între 11 la sută și 27 la sută din expansiunea infrastructurii portuare logistic în bazinul Mării Negre.
Rusia, ocupanta locului trei, dispune de infrastructură suficientă. Cu toate acestea, în scenariul optimist al celor de la Rabobank, dezvoltarea puternică a regiunilor furnizoare de grâu de iarnă și a raioanelor din sudul Rusiei poate declanșa nevoi suplimentare de investiții în infrastructura logistică portuară, care ar putea contabiliza chiar până la 35 din dezvoltarea regiunii.
