Identificarea originii geografice a uleiului de palmier este acum mai rapidă și mai precisă, datorită unei metode elaborate de cercetătorii spanioli, care susțin că ar putea ajuta la combaterea vânzărilor uleiului de palmier etichetat în mod fraudulos ca fiind certificat durabil.
Cercetătorii de la Departamentul de Chimie Analitică de la Universitatea din Granada susțin că metoda ar putea fi folosită atât de guverne, cât și de industrie și răspunde unei cereri crescânde a consumatorilor de a fi informați despre originea uleiului de palmier.
“Uleiul de palmier este ieftin, ușor de obținut și are costuri scăzute de producție, astfel încât numărul plantațiilor industriale de ulei de palmier a crescut recent. Totuși, această creștere a numărului de plantații a dus la distrugerea pădurii tropicale, la expulzarea populației indigene și la probleme grave de mediu, cum ar fi defrișările și poluarea aerului “, se arată în studiu.
Deși uleiul de palmier certificat ca fiind produs în mod durabil este o soluție, acesta poate fi supusă fraudei. Termenul “ulei de palmier durabil” a fost uneori folosit pentru a obține un profit ilicit. Etichetele anumitor produse afirmă că acestea conțin “ulei de palmier certificat durabil”, când, de fapt, uleiul utilizat provine din plantații necunoscute apărute prin defrișarea pădurilor tropicale. În consecință, clienții cer din ce în ce mai mult un fel de dovadă a originii geografice a produselor.
“Conform acestei metode noi, au fost analizate mai întâi probele de ulei de palmier prin cromatografie lichidă și apoi s-au aplicat strategii chimice și de combinare a datelor. Prin combinarea acestor metode – este pentru prima dată când acest lucru a fost realizat – se pot extrage informațiile necesare pentru a determina originea geografică a eșantionului cu o marjă de eroare mică de 5%.
Combinarea datelor “optimizează informațiile obținute și exploatează sinergiile datelor furnizate prin diferite tehnici”, scriu cercetătorii de la Universitatea din Granada. Iar metoda este și mai rapidă și mai precisă decât metodele actuale, arată aceștia.
Totuși, utilizarea mai multor tehnici de măsurare ar putea fi mai costisitoare, adaugă ei. Oamenii de știință au adunat 100 de mostre de ulei brut, furnizate de Institutul de Siguranță Alimentară al Universității Wageningen, din principalele țări producătoare de ulei de palmier, cu 56 eșantioane din Asia de Sud-Est (Malaezia, Indonezia, Papua Noua Guinee și Insulele Solomon), 30 de eșantioane din Africa de Vest (Ghana, Guineea, Coasta de Fildeș, Nigeria și Camerun) și 16 eșantioane din Brazilia.
“Acest studiu arată avantajele aplicării strategiilor de fuziune a datelor care furnizează informații complementare. Toate metodele de fuziune a datelor au fost mai bune în ceea ce privește autentificarea originii geografice a uleiului de palmier decât modelele individuale (HPLC-UV și HPLC-CAD), ceea ce arată că informațiile obținute din ambele cromatograme (tehnica HPLC cuplată la doi detectori diferiți) au un efect sinergic.”









