buzescuFost presedinte al Confederatie Asociatilor Taranesti din Romania, actualmente membru al unei cooperative care incearca sa devina competitiva pe o piata tot mai nesigura, Alin Bogdan Buzescu face o radiografie dura, dar in acelasi timp realista, a situatie in care se afla produsele alimentare traditionale.

Cu o incredere stirbita de falsurile care au inundat targurile de profil din Romania in ultimii ani si cu o concurenta puternica pe pret venita din partea produselor alimentare industriale, aria de desfacere si segmentul de clienti s-au ingustat considerabil pentru fermierii care respecta legea si pun pe taraba produse de calitate.

Cum poti fi salvati acestia in viziunea lui Buzescu?

Prin integrarea produselor lor in meniurile pensiunilor si hotelurilor din zonele turistice, printr-o implicare reala si pe termen lung a autoritatorilor si, nu ultimul rand, prin  infiintarea de asociatii si cooperative de catre fermieri. Suna frumos, dar pana si Buzescu este constient ca lupta cu hipermarketurile, cu puterea redusa de cumparare a romanului si cu interese financiare si politice din industria alimentara este una greu de castigat. Dar nu imposibil!

Rares Habeanu: Numarul de produse  traditionale atestate a fost redus semnificativ odata cu introducerea noii legislatii. In acest moment sunt inregistrate aproximativ 500 de produse, iar cele mai multe dintre acestea provin din judetul Brasov. Care sunt principalele probleme cu care se confunta producatorii de produse traditionale?

Alin Bogdan Buzescu: Pentru a obtine un  certificat  de produs traditional ai nevoie de identificarea unei istorii documentate a produsului, sa ai o descriere obtinuta si care sa fie usor de probat, pentru ca altfel nu poti obtine un astfel de certificat. Aceste date sunt greu de obtinut de producatorii individuali fara ajutorul specialistilor, precum  istorici sau antropologi.

Spring sunny rural landscape with snowy Bucegi mountains and traditional Romanian houses and farm in Predelut village, near Bran, Transylvania region, Romania.

In plus, ai nevoie de documente din arhive sau de carti de specialitate. Iata, sunt o serie de surse pe care producatorii individual trebuie sa le foloseasca si foarte putini dintre ei au posibilitatea si cunostintele necesare sa faca acest lucru. De aceea, un astfel de demers la nivel national trebuie susutinut de organizatii implicate cum ar fi GAL-urile si directiile agricole in parteneriat cu institutiile de specialitate, cum sunt societati de antropologie sau specialistii in domeniul gastronomic. Avem nevoie de mai multe institutii si persoane. Noi am discutat in decursul ultimilor ani de zile, cu diferite ocazii, in cazul Ministerului si nu numai , despre parteneriate, inclusiv cu reprezentati ai muzeului culturii traditionale  romanesti din Sibiu, cu o serie de alte organizatii etc. Aceste activitati sunt necesare iar finantarea grupurilor de actiune locala pentru  acest gen  de activitati, de cultura si patrimoniu, este necesara pentru a accelera acest proces.

RH: Dar faptul ca s-a introdus aceasta legislatie, va fi pe termen lung in beneficiul producatorilor si asociatiilor taranesti care fac astfel de produse?

ABB: Parerea mea este ca increderea in produsului traditional a fost zdruncinata in ultimii ani. Produsele traditionale romanesti exista pe piata, sunt destul de multi producatori care le fac, le vand si le comercializeaza. Desi cuvantul “traditioanal” ar trebuie sa fie mai bine protejat de cei care controleaza targurile de profil. Inca mai vad produse in care apare cuvantul “traditional” utilizat in mod abuziv. Este foarte greu sa probezi si in general gustul si mirosul nu pot fi pacalite. Tot calitatea produsului va vorbi in cele din urma. Exista o cultura a consumatorului in anumite zone, rurale si  urbane, pentru astfel de produse. Dar producatorii corecti sunt sufocati de cei care ocolesc legea si vand produse cu etichete mincinoase, iar oamenii nu sunt interesati sa investeasca in dotari daca nu au capacitatea de a-si desface produsele in retelele de magazine locale. De aceea, Dacian Ciolos spune ca trebuie orientate produsele spre turism. Spre zona hoteliera si a pensiunilor agroturistice. Dar asta nu este suficient. Ar trebui investit serios in cooperative agricole, care impreuna cu grupurile de actiune locala si factorii interesati sa dezvolte astfel de proiecte. Sa identifice actele necesare sau povestea antropologic culturala din spatele produselor pentru a face niste pasi mai rapizi in directia asta.

RH: In acest moment avem produse traditionale care se vand in supermarket-uri?

ABB: Eu am mai vazut in cateva locuri unde mai apar niste producatori, dar mi se pare totul, asa, o actiune a supermarketurilor in urma legislatiei aparute de a comercializa astfel de produse. Repet, nu este sufient daca se doreste inlocuirea produselor industrializate de o calitate indoleinica. Aspect la care noi am facut referire acum niste ani si ma bucur sa aflu ca acum ca domnul ministru face apel la el tot mai des pentru a inlocui produsele existente in magazine. Este nevoie de o politica de stat, altfel nu va avea loc curand aceasta schimbare.

RH: Cum vedeti revenirea ideii de a inchide  hipermarketurile in weekend? I-ar ajuta pe micii producatori ? Credeti ca romanii s-ar indrepta din nou catre produsele din piata?

ABB: Ministrul vorbeste iar de programul hipermarketurilor din weekend si ponderea produselor romanesti pe rafturi, subiect pe care eu ani la rand l-am dezbatut si l-am sustinut inclusiv in Comisia de Agricultura de la Camera Deputatilor, de altfel unde am fost intampinat cu murmure, de majoritatea participantilor cand se vorbea despre inchiderea marilor magazine in weekend. Iata ca subiectul a revenit si trebuie tratat ca atare si sustinut serios. produse_traditionale_romaniaTotusi, este limpede ca restrictionarea programului hipermarketurilor nu este suficienta. Lucrurile se pot schimba cu actiuni pe mai multe planuri in zona de dezvoltare a cooperarii si cu sprijinul actorilor din teritoriu cum sunt grupurile de actiuni locale si primariile. Acestea au posibilitatea sa finanteze activitati locale, astfel incat necesarul de consum sa nu fie afectat. Nu se poate sa inchizi supermarketurile de astazi si sa astepti sa se asocieze oamenii sa faca cantitati suficiente si la calitatea ceruta dintr-o data. Nu se poate! Dar undeva trebuie sa existe solidaritate in directia asta. Ministerul agriculturii trebuie sa investeasca. Fara investitii este imposibil. Spunea ministrul, si am spus-o si eu de mai multe ori: fara vectorii locali nu este posibil si nu este suficient, sa avem idei  si sa vedem de ce este nevoie daca oamenii  nu-si asuma astfel de responsabilitati.

RH: Vorbiti despre investii. O parte ar fi pentru  aceste gospodarii, in aceste ateliere de productie, ca sa-si perimita sa-si faca o cantitate suficienta, dar cum va ganditi la desfacere. La piete locale, la targuri, care ar fi  ideea de desfacere a produselor?

ABB: Sigur ca nu ajunge sa faci investitii in capacitatea de productie. Sunt necesare sin investii in abilitatile de desfacere, de marketing,  de vprezentare si promovare. Organizatii, cum ar putea fi cooperativele, ca nu sunt, din punctul meu de vedere nu exista la scara Romaniei. Si nici asa nu este suficient ca aceste cooperative sa prinda viata, sa colecteze materia prima, sa proceseze. Avem cateva produse de la cooperativa nostra in cateva magazine din Bucuresti , iar preturile noastre de productie ne aseaza pe raft la un nivel destul de ridicat. Motiv pentru care, veniturile nu sunt suficiente pentru a face dezvoltare si investitii. Asta in conditiile in care competitia cu produsele din import este foarte mare.

RH: Produsele de la cooperative dvs. sunt prezente in magazine mici sau supermarketuri?

ABB: Magazine mici si retelele de cartier ale supermarketurilor. Un aspect foarte important este solidaritatea, celor implicati ceea ce nu se obtine fara vectorii locali care sa atraga astfel de activitati. Fara vectorii locali si fara bani nu se poate.

RH: Vorbeati la inceput de intrarea produselor traditionale in zona de turism. Pana sa se faca aceste cooperative, sa se investeasca in capacitatea de productie, credeti ca zone precum Transilvania, unde este si un flux mai mare de turisti straini , ar putea constitui capul de pod al proiectului „Produsele traditionale in pensiuni”?

ABB: Lucrurile astea deja se intampla, dar destul de restrans. Tot din cauza interesului comerciantilor pentru profit. Gasim in prea multe pensiuni in Ardeal, chiar si din zona Bran, produse din hiperamarketuri. Este o varianta, numai ca nefiind motivati, sau ma rog, fiind interesati mai mult de profit decat de calitate, lucrurile astea nu se intampla asa cum ar trebui. Sau cum ni le-am dori unii dintre noi. Unii nu si le doresc si nici nu-si pun problema pentru ca se gandesc doar la ziua de astazi si de maine.

RH: Ma gandeam cumva sa mergem pe urmele Frantei. Acolo tot ce inseamna produsele traditionale si marca locala a devenit in cele din urma un brand de tara.

ABB: Teoretic asa este, numai ca si in Franta lucurile s-au schimbat destul de mult. Am fost in Franta in iarna si am vazut magazinele cu produse traditionale goale, turismul nu exista, criza isi spune cuvantul si acolo. Am vizitat si  fermele din zona montana, timp de doua saptamani, iar consumatorii, clientii sunt foarte putini. Atunci sigur ca in retelele de hipermarketuri gasesti cumparatorii. In Franta, sunt magazine de desfacere a produselor locale deasupra subsolului unde sunt 15-20 de vaci. Esti intr-un oras urban, unde vacile stau in subsolul caselor care pe dinafara sunt magazinele de desfacere si locuintele fermierilor. Cu toate astea, repet, magazine erau goale si, inclusiv eu, mergeam sa cumpar din hipermaketuri.

RH: Am putea sa spunem ca in actualul context econimic produsele traditonale sunt apanajul elitei financiare?

ABB: Da. Produsele traditionale sunt pentru elita. Puterea de cumparare este foarte redusa. Posibilitatiile de reintoarce a investitiilor pentru astfel de produse sunt restranse acum. Pentru a schimba lucrurile este nevoie de politica de stat, de schimbarea paradigmei economice.

RH: Putem vorbi si despre subventii pentru astfel de produse pentru a mai scadea pretul lor de comercializare?

ABB: Este posibil orice, sigur ca o politica de genul acesta nu este simpla. E posibil, dar repet, trebuie sa verificam calitatea produselor la intrarea in tara, sa facem niste criterii de calitate inainte sa intre. Stimularea cooperarii, investia in productie pentru taranii nostri.

RH: Spuneati ca a fost denigrat cuvantul traditional, pentu ca multi au falsificat produsele. Credeti ca ar recapata increderea in ochii consumatorilor daca in locul targurilor organizate in parcuri si la coltul strazii, aparea evenimente mai restranse, dar in cadrul carora sa fie comercializate doar produse atestate?

ABB: Bineinteles! Sunt targuri de genul acesta si in Brasov. Nu au ramas participanti de produse traditionale reale, concret. Pentru ca accesul in piata a fost corupt tot din interese financiare.  Toti oamnii pun pe primul loc banul iar calitatea scade. Targurile sunt necesare, fara ele nu poti sa iesi public  sa te cunoasca lumea, dar controlul trebuie facut serios. Daca folosesti titlul de produs traditional trebuie sa-ti asumi raspunderea asta. Trebuie sa o duci pana la capat iar daca nu o faci trebuie sa platesti pentru asta. Sunt targuri corupte cu produse care nu sunt traditionale.

RH: Ar trebui sa fie asociatii de producatori  care sa reprezinte aceste produse? Sau sa ofere consultanta celor care au nevoie de documentele necesare pentru a-si acredita produsele?

ABB: Exista astfel de asociatii, nu stiu daca sunt in masura sa-si indeplineasaca cerintele, nu sunt suficiente. Trebuie extinse astfel de capacitati la nivelul organizatilor implicate. CATAR (n.r. Confederatia Asociatilor Taranesti din Romania) ar fi o varinta buna, dar nu suficienta. Dar fara sustinere financiara si politica in directia asta…nu se poate. Iar accesarea fondurilor europene pentru astfel de activitati implica riscuri pe care liderii foarte greu si le mai asuma. Vedeti cat de greu este sa inchei un proiect cu finantare europeana.

RH: Pare un teritoriu destul de neomogen si destul de nereprezentat la nivel zonal.

ABB: Vedeti ca nu se intampla lucrurile astea, exista o lipsa de incredere si solidaritate care isi spune cuvantul. Vedeti cat de complicat este inclusiv pentru Ciolos sa schimbe lucrurile. Iar pentru camerele agricole vedeti cat de greu sa coaguleaza. E nevoie de multa implicare, investitie…