Marii retaileri au comunicat intotdeauna foarte putin si poate situatia ar fi fost alta daca retailerii ar fi comunicat mai mult, ar fi explicat de ce exista anumite taxe si de ce furnizorii trebuie sa respecte anumite cerinte. Poate si acesta este unul dintre motivele pentru care s-a ajuns la aceasta disputa pe, hai sa le spunem generic – taxe de raft?
George Badescu: As vrea sa fac o remarca, cei care au pus bazele acestei asociatii(n.r. – AMRCR – Asociatia Marilor Retele Comerciale din Romania) in urma cu mai bine de 10 ani au gandit organizatia mai degraba ca pe un club de business. Intre timp insa realitatea a devenit mai complexa si poate la un moment dat ar fi fost nevoie ca AMRCR sa fie adaptata la aceste realitati. Fara indoiala ar fi trebuit sa se comunice mai mult, dar sa nu uitam ca este vorba despre 18 membri cu interese de business diverse, iar structura initiala nu a urmat indeaproape dinamica pietei. Doar in ultimii sase ani asociatia a inceput sa lucreze pe analiza, dar si pe comunicare, insa aceasta este una dintre provocarile carora trebuie sa le facem fata si este clar una dintre prioritati.
Ati acuzat presiunea unor grupuri de interese pentru trecerea prin parlament a modificarilor la legea 321 privind comertul cu produse alimentare. Va rog sa descrieti mai clar aceste grupuri de interese, eventual sa le structurati.
George Badescu : In absenta unei sintagme mai elaborate, am avut in minte toate acele asociatii care au participat, contriubuit, influentat discutiile din cadrul comisiei de agricultura din Camera Deputatilor pe parcursul debaterilor cu privire la aceste modificari ale legii 321. Noi nu am avut controlul asupra celor prezenti la dezbateri, nu stim cine pe cine reprezenta in acele discutii, erau o multime de persoane din partea a tot atatea asociatii profesionale, asociatii patronale sau de producatori.
Discutiile au fost mereu purtate in fata camerelor de filmat si am putut observa o dorinta, in multe cazuri exagerata, vehementa, ca legislatia privind amendarea legii 321 sa fie adoptata de comisia de agricultura a Camerei Deputatilor. Existau doua perspective de abordare a acestei atitudini vehemente. In primul rand, acesti reprezentanti ai producatorilor isi doreau ca aceasta legislatie de modificare a legii 321 sa fie una cat mai dura la adresa retailerilor. Al doilea aspect tine de exemplele pe care acesti reprezentanti ai producatorilor le utilizau in argumentatie.
Toate aceste exemple insinuau un comportament incorect al retailerilor sub diverse forme, insa aceste afirmatii nu erau niciodata duse la capat, in sensul in care nu se spuneau numele celor implicatii, situatii concrete, se folosea mai degraba un limbaj anecdotic ce consta in slogane, lozinci care nu erau numai impotriva retailerilor erau impotriva ideilor de piata unica, de concurenta. Afirmatiile care erau facute in acel cadru erau urmate de elaborarea unor amendamente ca atare. Abordarea era unilaterala si viza doar aspecte ale activitatii retailerilor.
De ce credeti ca exista astfel de atitudini ostile la adresa retailerilor?
George Badescu : Incercand sa fac o evaluare a momentului, este evident ca a existat o lipsa de comunicare ce a permis o diferenta intre dorintele acestor asociatii, modul in care ele percep realitatile din piata si modul in care aceste realitati sunt percepute de AMRCR. Am avut surpriza sa constat ca unii reprezentanti ai acestor asociatii nu au interactionat niciodata cu un supermarket, exista o neintelegere a activitatilor fiecaruia. Multe din exemplele folosite in dezbateri porneau de la premisa ca marile magazine sunt vinovate de toate problemele pe care micii fermieri le intampina in activitatea lor, desi multi dintre ei nu au interactionat cu aceasta categorie de magazine.
Plus faptul ca, in mod natural, marile magazine nu pot fi partenerul lor de comert, ei nu pot asigura cantitati necesare pentru astfel de magazine. Au fost prea putine voci in cadrul acestor dezbateri care au incercat sa transmita mesajul ca aceasta relatie, intre producator si retailer, poate fi si una de parteneriat. Senzatia noastra a fost ca am asistat mai degraba la o actiune de pedepsire a retailerilor decat la una de a construi ceva serios, dorinta generala fiind aceea de a obtine un act legislativ care sa dea satisfactie acelor care cred ca problemele lor sunt create de aceste supermarketuri.
Aceasta intentie de a oferi satisfactie, asa cum spuneti dumneavoastra, s-a concretizat intr-un act legislativ despre care AMRCR sustine ca nu va favoriza micii producatori locali, dar ar putea deveni o oportunitate pentru producatori din zone adiacente Romaniei. Aceasta precizare are in vedere interpretarea pe care AMRCR o are pentru enuntul ambiguu al definitiei date lantului scurt de aprovizionare?
George Badescu : Nu cred ca putem vorbi despre interpretari, lucrurile sunt destul de clare in aceasta privinta. Definitia neclara a lantului scurt este unul din argumentele care justifica ce am spus mai devreme si anume faptul ca legislatia a fost construita din aceasta dorinta de a raspunde unor asteptari, de a adopta o legislatie care sa fie restrictiva, ostila, care sa pedepseasca retailerii. Propunerea cu lantul scurt a fost formulata pornind de la ideea de a ajuta producatorii romani, aceasta era formularea intr-unul din proiectele de lege initiat la Senat, plenul Senatului adoptand aceasta formula cu lantul scurt de aprovizionare.
Asta este o gaselnita pentru a nu fi considerata de la bun inceput o masura protectionista inacceptabila pentru piata comuna a Uniunii Europene. Acest termen de lant scurt de aprovizionare nu face parte din legislatia comunitara, este un termen folosit in politica agricola comuna si scopul lui este de a incerca sa stimuleye un anumit mod de derulare a activitatilor comerciale cu producatori locali, urmarind sa creeze premisele pentru dezvoltarea unor zone transfrontaliere sau regiuni ale statelor membre. S-a afirmat chiar in comisia de agricultura ca utilizarea acestei sintagme, cu o astfel de definitie, ar avea chiar girul Consiliului Concurentei, ceea ce nu s-a confirmat si exista o pozitie oficiala a Consiliului Concurentei in acest sens.
La o analiza ce nu necesita un grad mare de expertiza putem sa realizam ca ”relatii geografice stranse”, in cazul orasului Bucuresti, poate insemna si producatori din Bulgaria. In cazul zonei de vest producatori din Ungaria. Tocmai pentru ca acesti termeni nu sunt rigurosi si au o formulare permisiva putem sa ne gandim ca unii operatori vor gasi formule care sa exploateye permisivitatea textului. In textul legii se spune ca modul in care va functiona acest lant scurt va fi definit ulterior, printr-un act al guvernului. Deci avem o legislatie initiata la jumatatea anului trecut si dupa atat de mult timp comisia de agricultura a acceptat ca nu poate ajunge la o definitie clara a acestui concept si a plasat responsabilitatea in sarcina guvernului.
Credeti ca in interpretarea oficiala a organelor de control ce vor avea sarcina sa verifice respectarea prevederilor legii 321 se vor putea califica si produse din Bulgaria sau Ungaria? Vor accepta acestia ca un produs venit dintr-o tara vecina provine de pe lantul scurt astfel definit?
George Badescu : De fapt ati atins miezul problemei. De raspunsul la aceasta intrebare se leaga chiar esenta acestei legi. Scopul principal al acestei legi nu este lantul scurt de aprovizionare. Daca analizam cu atentie, sunt prevederi care vor intra in vigoare dupa sase luni, asa cum este aceasta cu lantul scurt. Ce se intampla daca dupa sase luni guvernul nu stabileste fucntionarea lantului scurt? Articolul de lege ramane inaplicabil. Scopul principal al acestei legi este insa subminarea activitatii supermarketurilor prin interzicerea prestarii serviciilor si facturarii acestora, introducerea prevederilor cu lantul scurt a fost doar pentru a obtine acceptabilitate publica.
Toata lumea este in favoarea sprijinirii producatorului roman, in favoarea produselor romanesti. Aceasta lege avea nevoie de o parte care sa raspunda acestor asteptari. In prima parte a acestei legi, care va fi de aplicabilitate imediata, se interzic asa zisele taxe denumite generic taxe de raft. Practic, un operator economic inregistrat legal cu anumite coduri CAEN se vede pus in imposibilitatea de a desfasura activitatile pentru care este inregistrat, deoarece acestuia ii sunt interzise.
Aceste activitati tin de esenta activitatilor comerciale, lanturile de retail nu sunt depozite de marfuri, ele au un model de business axat pe comert combinat cu servicii care aduc valoare adaugata produsului comercializat. Daca din aceste pot desfasura doar o parte, modelul de business trebuie schhimbat. Este ca si cum ai spune unui medic ca poate sa opereze, dar ii este interzis sa dea consultatii la clinica. In forma actuala, legea imi interzice sa desfasor activitatile de pe codul CAEN asa cum am fost acreditat cand am realizat investitia.
De mai bine de 10 ani furnizorii se plang de taxele de raft, mai exact de cuantumul prea mare al acestora, ajungand la 30-40 % din pretul unitar al produsului….
George Badescu : Prea mari in raport cu ce? In raport cu calculele sau asteptarile pe care fiecare le are in ceea ce priveste activitatea pe care o desfasoara? Eu nu-mi amintesc sa fi avut in AMRCR o astfel de discutie cu asociatii patronale ale producatorilor. Poate au avut loc astfel de discutii la nivel individual, bilateral. Niciodata nu am vazut un furnizor care sa spuna ca sunt si alte cauze pentru care nu obtine profit in afara de taxele de la supermarketuri. Poate modul lui de a face management? Modul in care se pune totul pe seama taxelor de raft este o abordare neprofesionista. Cu cat sunt taxele prea mari? Care este cuantumul care poate fi ok pentru furnizori? Eu nu exclud ca exista cazuri de acest gen, nu exclud ca subiectul ar trebui sa fie pe agenda. Dar abordarea nu s-a facut niciodata intr-un mod profesionist.
Ati afirmat mai devreme ca scopul principal al acestei legi este insa subminarea activitatii supermarketurilor. Aceasta afirmatie este sustinuta de eliminarea taxelor de raft sau mai sunt si alte aspecte?
George Badescu : Sunt multe aspecte. Se impune termen de plata de sapte zile pentru produse proaspete. Cum poate fi justificata aceasta masura, altfel decat ca o prevedere foarte drastica pentru un retailer, obligat sa- si modifice toate mecanismele de asigurare a cash-flowului. In plus, au taiat si cele 24 de ore pe care retailerul le avea la dispozitie pentru receptia marfii. Acum trebuie sa faca receptia pe loc. Inchipuiti-va la un centru logistic ce deserveste magazinele de pe o treime de tara ce cozi interminabile de camioane vor fi, asteptand receptia marfii.
Practic, deputatii au decis sa schimbe modul de operare al administratorilor supermarketurilor, le impun niste conditii foarte drastice, atat cu plata cat si cu receptia marfii, iar sanctiunea pe care o aplici este amenda si apoi ridicarea licentei pentru 6 luni. Aici intervine un alt aspect, licenta a fost obtinuta pe alte criterii decat cele prevazute in legea 321. Cum poti sa ridici licenta daca eu respect in continuare acele criterii?
Si totusi, care ar fi problema cu plata produselor proaspete la sapte zile?
George Badescu : Eu daca as administra un supermarket as avea grija ca pe rafturile cu produse proaspete sa stea acele produse care se vand in 7 zile. Pentru ca altfel ar trebui sa atrag o altfel de finantare pentru fondul de marfa. Cash flow- ul este esential in relatia cu furnizorii. Toti se asteapta sa fie platiti la timp, indiferent daca ai vandut sau nu marfa. Au fost reclamatii in sensul asta? Eu stiu ca supermarketurile platesc, nu-mi amintesc sa fi fost o situatie care sa conduca la astfel de masuri.
Pe de alta parte, un supermarket lucreaza cu sute de furnizori de produse proaspete zilnic. Cine va opera aceste facturi atat de rapid, in conditiile in care micii producatori nu dispun de un sistem de facturare electronic? Ei trimit facturile scrise de mana prin posta si ajung la cateva zile de la receptia marfii. Aceasta masura va fi o problema nu numai pentru marii retaileri, dar si pentru furnizorii lor, pentru ca vor fi nevoiti sa implementeze tehnologie IT pentru facturare electronica. Nu stiu cati dintre furnizorii locali isi vor permite aceasta investitie. Si atunci, vor fi producatorii locali ajutati cu o astfel de masura, sau ea este adoptata doar ca sa incurce activitatea retailerilor?
Acelesi lucru pot sa- l afirm si in ceea ce priveste alte categorii de produse. Mie mi se pare ca lipseste o veriga pentru ca producatorii mici nu pot deveni parteneri directi cu lanturile de magazine. Daca intreb un producator mic daca poate livra X cantitate de marfa, el va zice da, pentru ca vrea sa intre cu marfa pe raft. Dar care este garantia? El se va elimina singur, iar eu va trebui sa rezolv pagubele produse prin inexistenta marfurilor pe raft. Producatorii mici trebuie sa se asocieze, asta e veriga lipsa, sa poata ajunge la un nivel comparabil cu cel al unui mare producator, ca sa poata negocia cu un lant de retail. Este vorba de sortare, colectare , depozitare la temperatura controlata.
