Dispoziţiile art.666 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(4), prin prisma exercitării de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti.
În ziua de 17 decembrie 2015, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.29 din Legea nr.138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe. Curtea, având în vedere art.62 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a constatat că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie reglementarea corespondentă din actul de bază, şi anume art.665 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.545 din 3 august 2012. Soluţia legislativă cuprinsă în această dispoziţie, în urma republicării Legii nr.134/2010 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.247 din 10 aprilie 2015, a fost preluată în art.666, text asupra căruia Curtea s-a pronunţat prin prezenta decizie. Art.666 priveşte, în esenţă, incuviintarea executarii silite de către executorul judecătoresc.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.666 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale. Curtea a stabilit că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(4), prin prisma exercitării de către executorii judecătoreşti a unei activităţi specifice instanţelor judecătoreşti, precum şi ale art.21 alin.(3) şi art.124, prin prisma faptului că declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, iar, în acest fel, pe de o parte, exigenţele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparţialităţii şi independenţei autorităţii, nu sunt respectate, iar, pe de altă parte, înfăptuirea justiţiei este „delegată” executorului judecătoresc.
De asemenea, Curtea a reţinut încălcarea art.147 alin.(4) din Constitutie, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curţii Constituţionale nr.458 din 31 martie 2009, ignorând exigenţele constituţionale stabilite prin aceasta.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței care a sesizat Curtea Constituționala, respectiv Judecătoria Oradea – Secția civilă.
