Oare câte studii de impact asupra albinăritului a făcut MADR?

0
201

Sectorul apicol este o parte importantă a agriculturii UE. Există aproximativ 630.000 de apicultori în Uniunea Europeană și 16 milioane de stupi în UE, producând 234.000 de tone de miere pe an. Se estimează că polenizatoarele contribuie cu cel puțin 22 de miliarde de euro în fiecare an la industria agricolă europeană.


Principalele probleme cu care se confruntă industria apicolă din România vor fi tratate de specialiști în domeniu în cadrul Seminarului pentru Suplimente Alimentare și Produsele Stupului (SAPS), organizat de revista RO.aliment pe 6 iulie la București. Dacă vreți să aflați răspunsuri direct de la experți la dificultățile pe care le-ați întâmpinat în activitatea comercială, vă puteți înscrie prin completarea acestui formular: http://www.roaliment.ro/suplimente-alimentare/suplimente-alimentare/


Albinele sunt extrem de importante în mediul înconjurător, susținând biodiversitatea prin asigurarea polenizării esențiale pentru o gamă largă de culturi și plante sălbatice. Ele contribuie la bunăstarea umană direct, prin producția de miere și alte produse alimentare și prin hrană pentru animale, cum ar fi: polenul, ceara pentru prelucrarea produselor alimentare, propolisul în tehnologia alimentară și lăptișorul de matcă ca supliment alimentar și ingredient alimentar.

Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că dintre cele 100 de specii de plante care asigură 90% din produsele alimentare la nivel mondial, 71 sunt polenizate de albine. Majoritatea culturilor cultivate în Uniunea Europeană depind de polenizarea insectelor. Având în vedere importanța ecologică și economică importantă a albinelor, este necesară monitorizarea și menținerea stocurilor sănătoase de albine, nu numai la nivel local sau național, ci la nivel mondial.

În ultimii 10-15 ani, apicultorii au raportat o scădere neobișnuită a numărului de albine și a pierderilor de colonii, în special în țările din Europa de Vest, inclusiv Franța, Belgia, Elveția, Germania, Marea Britanie, Olanda, Italia și Spania.

Nu a fost identificată nicio cauză singulară a numărului de albine în scădere. Cu toate acestea, s-au sugerat mai mulți factori care au contribuit, în combinație sau separat. Acestea includ efectele agriculturii intensive și utilizarea pesticidelor, foametea și nutriția slabă a albinelor, virușii, atacurile agenților patogeni și speciilor invazive – cum ar fi Varroa destructor, Vespa velutina și gândacul mic stup Aethina Tumida și schimbările de mediu (de exemplu, fragmentarea și pierderea habitatelor).

Comisia continuă să evalueze posibilele implicații pentru sectorul albinelor

Domeniul albinăritului intră sub incidența Strategia pentru sănătatea animalelor a Uniunea Europeană și a legislației privind certificarea sănătății animale și cerințele privind circulația albinelor între statele membre (Directiva 92/65/CEE). Aceste cerințe sunt destinate să prevină și să controleze o serie de boli și dăunători de albine, cum ar fi gândacul mic de stup (Aethina tumida) și acarianul Tropilaelaps, care se pot răspândi prin mișcarea albinelor și comerțul cu produse de stup. Există, de asemenea, cerințe de sănătate animală pentru importurile din țări terțe de albine producătoare și albine de matcă pentru a evita introducerea în UE a bolilor exotice ale albinelor. Acestea au fost aplicate începând cu anul 2000 (Regulamentul 206/2010).

Strategia privind sănătatea animalelor urmărește să ofere un cadru de reglementare unic și clar pentru sănătatea animalelor.

Comisia pregătește în prezent o propunere de lege privind sănătatea animală, care va înlocui în timp actuala legislație veterinară de bază a aproape 60 de directive și regulamente privind condițiile de sănătate animală pentru comerțul și importul de animale vii și produsele lor.

Comisia continuă să evalueze posibilele implicații pentru sectorul albinelor. Cu toate acestea, o lege generală privind sănătatea animală ar putea oferi cadrul juridic pentru elementele esențiale, cum ar fi definițiile generale și principiile măsurilor și mișcărilor de combatere a bolii, în timp ce alte elemente ar putea fi stabilite prin acte delegate sau de punere în aplicare.

Pesticidele pot fi aprobate dacă nu afectează albinele

Reziduurile de pesticide pot fi preluate de albine în timpul colectării nectarului și / sau a polenului și a apei. În 2009 a fost adoptat un regulament privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, care înlocuiește Directiva 91/414 / CEE a Consiliului. Noul Regulament – 1107/2009 – menține dispoziția conform căreia pesticidele pot fi aprobate la nivelul UE numai dacă utilizarea lor nu are un efect inacceptabil asupra sănătății albinelor sau duce la o expunere neglijabilă a albinelor de miere. Acest regim este susținut de CMR, care sunt menite să protejeze consumatorii și să facă posibil comerțul cu produse care conțin reziduuri. LMR pentru reziduurile de pesticide sunt stabilite în cadrul Regulamentului 396/2005.

OMG-urile nu pot fi introduse fără studii ale impactului asupra albinelor

Înainte ca un OMG să poată fi utilizat sau cultivat, acesta trebuie autorizat în temeiul Directivei 2001/18 / CE sau al Regulamentului 1829/2003 în urma unei evaluări științifice aprofundate a EFSA, care include efectele adverse potențiale asupra albinelor.

Scopul regimului fitosanitar al UE, instituit prin Directiva 2000/29 / CE a Consiliului, este de a preveni introducerea de organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale sau răspândirea acestora în UE. Fiecare evaluare a riscului dăunător include evaluarea riscurilor de mediu.

Reziduurile de medicamente de uz veterinar în alimentele de origine animală

reziduuriRegulamentul nr. 37/2010 stabilește limitele maxime pentru reziduurile produselor medicamentoase veterinare din animale și din produsele de origine animală, inclusiv mierea. Directiva 96/23 / CE a Consiliului prevede măsuri de monitorizare a anumitor substanțe și a reziduurilor acestora, în special a produselor medicamentoase veterinare, la animalele vii și la produsele de origine animală. În plus, Decizia 97/747 / CE a Comisiei stabilește nivelurile și frecvențele eșantionării pentru anumite produse de origine animală.