Home Stiri Bauturi Dan Boboc: Vinul putea fi un brand de tara

Dan Boboc: Vinul putea fi un brand de tara

0
Sursa: vinul.ro

Profesor dr. Dan Boboc, Decan al Facultatii Economie Agroalimentara si a Mediului din cadrul ASE vorbeste despre importanta si originalitatea vinului ca produs romanesc, despre dezvoltarea sectorului vitivinicol din ultimii ani si despre modul in care autoritatile ar trebui sa promoveze acest produs. Presedintele Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania aminteste, insa, si de dezbinarea existenta intre organizatiile profesionale din domeniu, dezbinare care le aduce mari deservicii in negocierile cu autoritatile.

Reporter RO.aliment: Vinul romanesc a fost campionul ultimilor ani in ceea ce priveste marketing-ul, dar si al calitatii odata cu programul de reconversie. A avut peste 100% absortie. Se spune ca avem un vin de calitate. Ce au insemnat acesti ani pentru vinul romanesc? Se simte acest reviriment in preferintele romanilor, dar mai ales in cele ale strainilor?

Dan Boboc: Da, este o intrebare foarte complexa, dar cu multa profunzime. De ce spun asta si nu sunt vorbe goale? Pentru ca noi am reusit sa facem reconversie viticola, respectiv sa modernizam viticultura romaneasca incepand cu 2007 si am putut sa aducem plante care pot sa ne ofere materialul si materia prima si potentialul de calitate pentru viitorul vin. Am avut marea sansa de a fi putut sa introducem cele mai moderne soiuri, chiar au fost alese cu mare atentie soiurile pentru a putea produce vinuri de calitate buna. Pe de alta parte, intr-o egala masura s-a putut face o foarte buna retehnologizare. Aceasta s-a facut pe fonduri euopene si cu generatiile cele mai noi de utilaje pe care le-am putut aduce in tara. Au putut fi aduse, utilate si modernizate crame in care s-au investit pana la 12 milioane de euro, este incredibil. Foarte multi din cei care vin din filiera aceasta, din lumea viei si a vinului, si care fac vizite la cele mai importante crame care s-au retehnologizat, s-au aratat absolut uimiti de progresele facute. Acum mai trebuie o veriga in acest lant al producerilor vinurilor si ma refer aici la facatorii de vinuri. La asa numitii wine makeri, la enologi.

vin_15Aducand aceste noutati cu siguranta era nevoie si de o crestere a gradului de pricepere de a face vinuri moderne. Pentru ca aici avem de-a face cu drojdii selectionate, enzime, anumite clone de soiuri de struguri care reactioneaza diferit. Motiv pentru care nu a existat orgoliul de nu a invata enologi din tari reprezentative cu traditie in productia vinului atat din Europa cat si din lumea noua, Australia, Chile, Africa de Sud. Enologi care s-au alaturat echipelor romanesti si care au putut sa-si transmita in felul acesta abilitatile si am reusit sa producem vinul de calitate. Acestea au fost argumentele care sa vina in sprijinul a ceea ce voi spune in continuare, in sensul ca exista o mare prapastie intre cresterea calitatii vinurilor romanesti si gradul de perceptie al acesteia, din simpul motiv ca timpul a fost foarte scurt. Ganditi-va ca daca in 2007 am facut prima reconversie, dupa vreo 4 ani de zile a intrat vita de vie pe rod. Asta inseamna 2011. Deci, nu avem decat 4 ani de zile de cand vinurile acestea de calitate sunt pe piata. Desigur, aici apar eforturile celor care vor sa faca promovare pentru vinuri atat din partea producatorilor, cat si din partea unor structuri care sunt specializate. Menirea acestor activitati de promotie trebuie sa duca spre cresterea gradului de emancipare a consumatorului roman. Avem deja experienta prin mutatiile acestea pe care le regasim la nivel de clasa medie. Am avut posibilitatea sa vizitam si alte tari si in felul acesta ne-a crescut plaja de perceptie. Pe de alta parte, un alt argument in favoarea a ceea ce afirm privind calitatea vinurilor este si cel care vine din rezultatele concursurilor internationale de vinuri. Sa nu uitam ca Romania este deja organizatoarea celui mai important eveniment pe aceasta zona, concursul international de vinuri. Este vorba despre concursul Romaniei care anul acesta va fi facut la Focsani, pe 26-29 mai. Avem deja inscrise peste 1400 de probe din toata lumea.

La concursurile precedente vinurile romanesti au participat in proportie de 40-50%, dar medaliile au depasit proportia. Pentru ca se dau numai 30% medalii. Ceea ce inseamna ca avem o anumita prestanta. Sa nu uitam ca la concursurile internationale sunt membrii, juriu, care sunt bine egalonati si bine perpeputi pe piata internationala , iar in momentul in care se desecretizeaza probele si pot sa vada eticheta si originea au o foarte mare surpriza si placuta in a descoperi calitatea vinurilor noastre. Asadar, pentru consumatorul roman, pentru consumatorul elevat si emancipat se regaseste o oferta absolut deosebita pe acest domeniu unde intr-adevar zona agroalimentara a performat maxim.

RO.aliment: Spre ce ar trebui sa se indrepte producatorii de vinuri? Mai putem intra cu branduri mari, puternice pe piata sau ar trebuie sa se concentreze pe crame mici care scot 100 de mii de sticle pe an si care sa fie catalogate ca vinuri premium?

D. Boboc: Orice producator, indiferent de anvergura lui, poate sa scoata vinuri premium. Nu inseamna ca o crama mare nu poate sa faca vinuri premium, in aceeasi masura cum o crama mica nu poate sa nu fie in stare sa scoata vinuri premium. Totul tine de pasiune si in general vinul este asociat cu pasiunea. Dar, daca este sa ne gandim la ceea ce ar trebui sa duca spre o buna diferentiere cu competitorii cu siguranta, noi, cei de pe filiera viei si vinului ne-am focusat pe soiurile autohtone. Peste tot pe glob se face Merlot, Sauvignon blanc, Chardonnay, Cabernet, insa Grasa de Cotnari se face numai in Romania si numai la Cotnari. Si exemplele pot continua cu Francusa, Galbena de Odobesti, cu Tamaioasa, etc. Cert este ca prin modul de abordare al pietei se individualizeaza fiecare producator. Fiecare isi propune o tinta, sa se duca spre zona de inalta calitate, spre zona de medium sau spre zona comerciala. In functie de zona pe care targeteaza isi face tehnologia de asa maniera in cat sa obtina cel mai bun raport calitate – pret. Asa incat, de preferat, ar fi ca unele mari companii sa aiba toate cele 3 tinte pe care sa le acceseze.

Ro.aliment: Ce ne lipseste ca aceste soiuri autohtone sa poata sa iasa in lume si sa aiba impactul pe care in ultima perioada l-au avut vinurile din Lumea Noua. Si aici ma gandesc atat la zona Australiei cat si la America de Sud.

D. Boboc: Ne lipseste si este foarte ciudat. Nu stiu de ce nu reusim sa putem sa folosim fondurile de promovare. Avem cateva milioane bune de euro care sunt puse la dispozitie de UE si care in mod logic au fost crescatoare din 2007 incoace, pentru ca nu aveai cum sa oferi fond de promovare atata timp cat viile nu erau pe rod. Insa in ultima perioada in mod ascedent au fost alocate sume importante pentru zona de promovare. Hai sa nu ma leg neaparat de sume, sa ma leg de procesul in sine, e vorba de promovare pur si simplu. Aici nu stam rau, stam foarte rau. Stam foarte rau pentru ca aici avem mai multe cauze. Una dintre ale ar fi ca puterea de consum a vinurilor produse in Romania este foarte mare in tara fata de ce inseamna export. Cu alte cuvinte noi suntem la un moment dat pe punctul in care nu producem suficient cat se consuma. Asa incat apetitul pentru export este foarte scazut pentru producatorii nostri. Putem vorbi despre procente nesemnificative, 2-3% din vinurile romanesti, maximul 4% care au mers la export. Nu mi se pare o strategie corecta si nu mi se pare o strategie de anvergura pentru producatorii nostri. Pentru ca intotdeauana trebuie sa avem grija sa avem un cap de pod, sa avem usa deschisa, in contextul in care se gaseste o supraproductie, apar si alte oferte tu sa poti sa-ti diseminezi productia si in alte tari. Aici este mai mult de lucru, este de lucru si cu organizatii interprofesionale, este de lucru si cu structurile ministeriale care sa fie mai vii si mai dinamice pe zona de promovare. In contextul acesta, cu siguranta, daca reusim sa avem acelasi dinamism vom absorbi si fondurile de care va vorbeam mai devreme.

Ro.aliment: In ultimii ani se vorbeste peste tot de o unitate a asociatiilor de profil in agricultura si industrie alimentara. Dezideratul exista, insa in cele mai multe cazuri este departe de a fi atins. Care este situatia in viticultura?

vinuri_2D. Boboc: Este laudabil faptul ca s-au construit organizatii interprofesionale, chiar recunoscute la nivel de minister. Avem mai multe tipuri de astfel de ONG-uri. Fac referire aici la Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania, la Asociatia Producatorilor si Exportatorilor de Vinuri din Romania. Exista si functioneaza Patronatul National al Viei si Vinului. Asadar, constatati ca sunt destule organizatii profesionale pe filiera. Este bine ca exista, este foarte important ca ele sa fie intr-un acord si sa poata sa aiba o voce unica pentru a-si impune punctul de vedere si strategiile la nivel national. Si daca tot vorbim despre strategii, exact despre lucrul acesta este vorba. De a ne pune cu totii la masa si de a fi de acord, de a construi o strategie comuna din care fiecare sa aiba de castigat astfel incat pe filiera sa existe un pol de influenta si de presiune atat pe Ministerul Agriculturii cat si pe Ministerul de Finante, in sensul de a se putea crea anumite facilitati fiscale, fonduri de dezvoltare, fonduri de promovare care sa vina din beneficiul intregului produs vin si numai pentru o structura sau o alta structura. Din pacate, noi nu avem atatea abilitati incat sa dam dovada de coeziune si sa vorbim toti aceeasi limba dar, suntem la inceput si incercam sa facem exercitii de genul acesta. Ca un fel de logoped care incearca sa mai elimine balbele acestea de comunicare.

RO.aliment: Poate fi vinul un brand de tara pentru Romania? Si aici ma gandesc la fostul program de reconversie care a adus beneficii, dar si la faptul ca este un produs cu foarte mare valoare adaugata.

D. Boboc: Au fost multe tentative de-a lungul timpului de a se construi un brand de tara cu vinuri. Au fost proiecte care s-au regasit chiar intr-un mixt intre guvernul Germaniei si guvernul Romaniei care sa construiasca ceva de genul acesta. Au fost chiar interventii de la nivelul Ministerului de Externe ca sa existe un proiect pe zona aceasta. Desigur, ca este exceptional sa putem sa mergem cu un brand de tara pe zona de vin, pentru ca asta ne arata perenitatea pe meleagurile noastre, ne arata traditia de podgoreni si nu mai mult decat faptul ca noi cu vinul, cu IT-ul si cu industria mobilei suntem deja intr-o diferentiere fata de celelalte tari competitoare asa incat, sigur, se poate face lucrul acesta si inca mai mult decat atat. Vinul este un produs de eleganta putem spune, el poate fi bine asociat si cu cultura. Exista de altfel la UNESCO un department care se cheama -Vinul si Cultura -asa incat nu este o inventie pe care o facem noi, ci din contra o adeziune la o idee. Si daca este sa ne referim si la cultura, iata ca gasim mai multe instrumente care puse impreuna sa acordeze si sa rezoneze pe aceeasi tema. Ministerul Invatamantului, Ministerul Culturii, Ministerul Turismului si Ministerul Agriculturii ar putea face un exceptional parteneriat in urma caruia sa se poata sa se dezvolte un brand de tara.

Skip to toolbar