Științific si bazat pe „solicitările consumatorilor” companiile multinationale „au adaptat” oferta de produse la piețele cu potențial financiar diferit, păstrând însă aceeași denumire și identitatea vizuală a produsului comercializat.
Într-o piață unică europeană, unde produsele și cetățenii circulă liber, diferențele de standard au fost remarcate de către autoritățile din țările pe a căror piață au fost livrate calități diferite ale produsului original, solicitând explicații în acest sens companiilor producătoare transnaționale.
Presa, pentru a descrie fenomenul a introdus termenul de „dublu-standard”. Neologismul provine din limba engleză și descrie un tratament inegal, preferențial aplicat unui standard, care ar trebui să aibă în mod evident un caracter unic în aplicare.
Putem discuta de o înșelare a consumatorului sau de o lipsă de moralitate a producătorului față de consumator?
Reglementările UE vizează doar acele aspecte care țin de siguranța alimentului și nu au intervenit până în acest moment în politica de calitate a producătorilor, lăsând Statelor Membre posibilitatea de a reglementa aceste aspecte cu referire strictă la propriile lor piețe.
Orientările UE privind cele mai bune practici pentru sistemele de certificare voluntară a produselor agricole și alimentare reprezintă un element cu aplicabilitate la nivel european care poate transparentiza relația producător-consumator prin acceptarea și comunicarea standardului de fabricație folosit pentru anumite produse. Astfel, standardele de fabricație, care reprezintă și referențiale în analizele de laborator oficiale, devin publice, lăsând consumatorul să își ia decizia de achiziție a unui produs alimentar corect informat asupra caracteristicilor produsului, precum și a prețului de vânzare oferit de către comerciant.
Într-o analiză comparativă a produselor alimentare cu denumire similară și fabricație în diferite țări, Ștefan Pădure, președintele Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc (APAR), va sintetiza câteva concluzii despre scandalul „dublului standard” la seminarul informativ ESE – „Etichetare. Siguranță. Etică” (8 – 9 noiembrie, București).
Variațiile limitelor maxime/minime practicate în standardele produselor cu aceeași denumire nu ar trebui să depășească 2%, abaterea fiind generată de caracteristicile materiei prime folosite și nu de reteța diferită de fabricație a aceluiași produs. Obligativitatea publicării standardelor de fabricație pentru produsele comercializate pe teritoriul Uniunii Europene ar transparentiza situația și ar fi primul pas spre rezolvarea diferențelor calitative specifice produselor alimentare cu denumire și aspect identic.
Alte subiecte din tematică, dar și înscrieri aici.
