Aproape 70% din suprafata tarii a intrat intr-un proces de aridizare din cauza schimbarilor climatice, iar irigatiile nu mai sunt suficiente pentru a proteja culturile de temperaturile extrem de ridicate, sustine presedintele Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti”, Valeriu Tabara, fost ministru al Agriculturii.
Intr-un interviu acordat AGERPRES presedintele Academiei de Stiinte Agricole si Silvice “Gheorghe Ionescu-Sisesti”, Valeriu Tabara a vorbit despre efectele schimbarilor climatice asupra agriculturii din Romania si a sustinut ca fermierii romani trebuie sa cultive hibrizi rezistenti la perioadele lungi de seceta, dar si sa modifice tehnologia pe cultura, respectiv sa semene mai devreme pentru a putea evita temperaturile caniculare.
Valeriu Tabara a mai afirmat ca Romania ar putea cultiva “cu succes” multe alte plante care provin din zonele calde, cum ar fi maslinul. Dar, tara noastra ar putea produce si smochine, kiwi, susan, ricin sau bumbac, daca s-ar face intr-un sistem coordonat.
Nu in ultimul rand, fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabara, un mare sustinator al ingineriei genetice, a precizat ca Europa va pierde, si implicit si Romania, nu doar din punct de vedere al productiei ci si al competitivitatii, daca se va merge in continuare pe o orientare ce exclude utilizarea biotehnologiilor.
AGERPRES: Romania se confrunta tot mai des cu valuri de caldura, seceta extrema, urmate de precipitatii torentiale chiar tornade, schimbarile climatice fiind cauza principala a acestor fenomene. Domnule Valeriu Tabara, care sunt efectele schimbarilor climatice asupra agriculturii din Romania?
Valeriu Tabara: In primul rand, este clar ca schimbarile climatice nu mai sunt o poveste. Sigur ca este o disputa intre marile puteri, inclusiv pozitia presedintelui american legata de anumite idei si pareri exprimate la nivel european si mondial, dar care nu mai sunt doar pareri in domeniu, sunt realitati.
Ce inseamna schimbarile climatice pentru Romania? O incalzire treptata, care in ultimii 15-20 de ani, a ajuns la 2 – 2,5 grade Celsius. O crestere a temperaturii, fie numai cu o jumatate de grad, influenteaza fenomene majore la nivel de tara. Procesul acesta de aridizare nu a aparut de acum, a aparut de acum mai mult de 50 de ani. La nivel global se vorbeste despre desertificare. Acesta a evoluat extraordinar si iata ca o intalnim la aceasta data, mai ales pe anumite zone ale Romaniei, cum este Dobrogea, Lunca Dunarii, zonele de podis din Moldova, partea de vest a tarii, zone care au intrat intr-un proces de aridizare. Extinderea acestor zone foarte aride, cum este partea de sud-vest a Romaniei, partea din sudul Olteniei, cu peste 400.000 de hectare de soluri nisipoase, este o realitate.
AGERPRES: Care este in prezent suprafata totala a Romaniei intrata in acest proces de desertificare?
Valeriu Tabara: Eu cred ca aproape 70% din suprafata tarii, care cuprinde atat zone arabile, cat si agricole, inclusiv zone forestiere. Si vreau sa explic. Aici nu este vorba despre zone, asa cum am fost obisnuiti, in care a plouat mai mult sau zone in care a plouat mai putin. Fenomenul acesta de aridizare, de aparitie a perioadelor mai lungi sau mai scurte de caldura mare, astazi este in partea de vest si in decurs de o zi a aparut in toata tara, ajunge la capatul celalalt al tarii.
Mai mult decat atat. A crescut foarte mult perioada aceasta cu temperaturi foarte ridicate si iata ca ne intalnim cu un alt fenomen care afecteaza Romania si de care nu prea s-a tinut seama. De exemplu, anul acesta plantele s-au maturizat rapid, pentru ca nu a fost apa in sol – si foarte putini inteleg problema – este vorba despre indicele de aridizare. Este vorba de umiditate relativa foarte scazuta, care coboara brusc si uneori sub 50% si tine foarte mult timp, aproape nu mai poti respira ca om, dar planta aceea care este pe stres…? Si incepe uscarea la floarea soarelui, la porumb, de sus in jos, nu de la baza spre varf. La seceta pedologica ea incepe de la pamant in sus. Floarea soarelui, care are un grad de adaptabilitate extraordinar, cand are frunze multe si incepe seceta, frunzele de la baza umbrite sunt eliminate, le autoelimina planta, ca sa nu mai fie consumatoare si isi poate reduce cu 10-15, din 40 de frunze. Cand apare fenomenul acesta, care este din ce in ce mai frecvent in Romania si mai semnificativ ca efecte, plantele acestea se usuca de la varf in jos, iar cele mai afectate sunt porumbul si floarea soarelui. Foarte afectata este si soia, care la anumite grade de temperatura nu mai este fertila.
Din nefericire, aceasta ariditate are consecinte extraordinare si asupra calitatii. De pilda, la porumbul din acest an a scazut foarte mult masa hectolitrica, care se coreleaza direct cu continutul boabelor in substante de rezerva. Cu cat ele sunt mai grele, mai pline, cu atat masa hectolitrica este mai mare. Ele s-au uscat rapid, nu au mai putut acumula nici chiar amidon si atunci masa hectolictrica scade foarte mult, iar produsul util, faina, proteinele in special au de suferit, nu mai acumuleaza. Deci, afecteaza inclusiv calitatea.
AGERPRES: In opinia dumneavoastra, care ar fi solutiile pentru agricultura din Romania si cum se pot adapta fermierii romani la noile conditii climatice?
Valeriu Tabara: Irigatiile reprezinta o solutie, dar din pacate nu este suficienta. Doar irigatiile nu rezolva problema. Ele rezolva doar problema umiditatii solului, la nivel de radacina, dar nu si pe cea a umiditatii si a secetei atmosferice. Aici avem o singura solutie, cu doua componente. In primul rand trebuie sa imi creez soiuri si hibrizi de cultivare, care sa fie tolerante la perioadele de seceta si sa imi rezolv si sa repar tehnologii. Adica nu mai pot semana porumbul in aprilie, ca sa il prinda seceta din iulie, trebuie sa ma duc cu semanatul catre martie, poate februarie. Este o problema importanta, colosala as spune.
Aici este un test pe care ar trebui sa il cerem tuturor companiilor producatoare de hibrizi, i se spune “cold-test” si este testarea rezistentei la temperaturi scazute a semintei germinale sau a tinerelor plantute la oscilatii de temperatura. Asta ar trebui sa ajunga companiile sa ceara si inclusiv Inspectoratele pentru controlul calitatii semintelor, introducerea ca proba obligatorie, daca este vorba de samanta de floarea soarelui sau de porumb. Momentan se face doar la cerere, dar eu cred ca ar trebui sa devina obligatie pentru producatorii de samanta, iar pe buletinul de analiza sa apara si valorile indicelui cold-test, ca fermierul sa poate alege acei hibrizi care au toleranta, sa ii semene mai timpuriu, ca sa nu prinda seceta din vara si atunci cred ca nu mai sunt probleme. Acelasi lucru ar trebui sa se intample si la floarea soarelui.
AGERPRES: Pentru ce alte plante cultivate in Romania considerati ca ar mai trebui schimbat momentul semanatului, in afara de porumb si floarea soarelui?
Valeriu Tabara: Chiar si pentru soia si pentru unele termofile, sorgul, sa vina mai spre primavara, mai spre in fata, cum spun agronomii. Nu exista o alta solutie, decat cele doua componente. Este vorba de soi tolerant si sa lucrezi cu modificarea tehnologiilor. De exemplu, in Dobrogea, care face productii in conditiile acestea de seceta, eu pot sa gestionez apa din sol la nivelul de necesitate, macar pentru o oarecare perioada, prin tehnologiile de lucru, adica nu fac aratura, fac scarificare, fac nivelarea, afanarea, ca orice cantitate mica de apa care imi cade sa fie inmagazinata in sol. Stiti bine ca toate aceste cantitati mari de precipitatii care cad pe o perioada mica de timp nu rezolva problema. Factorul determinat la schimbarile climatice, palpabil si foarte precis, este temperatura crescuta, mult peste media multianuala. Anul acesta de pilda, majoritatea lunilor sunt cele mai calde din istoria de determinarilor climatice in Romania.
Partea de precipitatii imbraca o alta forma, ea nu a scazut, nu s-a redus cantitatea de precipitatii, dar s-a modificat modul de distribuire a acestor precipitatii. Sunt cantitati mari in intervale scurte de timp, dupa care urmeaza intervale mari fara precipitatii, dupa care iar vin 50 sau 80 de litri si daca ma duc pe insumare ele pot depasi media multianuala. Si aici intervine un alt lucru de pregatit in continuare si nu ne potrivim cu viziunea cu irigatiile, pentru ca nu pot sa ridic apa din Dunare decat pentru o perioada. Putem sa sustinem cheltuielile pentru a ridica apa din Dunare pe terasa a treia a Dunarii? Nu stiu daca putem. Economistii si analistii spun ca nu.
AGERPRES: In aceste conditii, in opinia dumneavoastra, ce ar mai trebui facut? Concret…
Valeriu Tabara: Apa aceasta care ne vine torential si care imi cade pe teren prafos – pentru ca datorita acestor perioade lungi de seceta, de arsita directa, terenul strica din structura lui, se face praf si deasupra se batatoreste – deci daca vine o ploaie rapida de volum mare face un blocaj, creand probleme formidabile de inundatii. Apa nu intra in sol. Aici intervine un alt lucru la care noi am renuntat si datorita unor chestiuni de mediu prost abordate. Noi nu mai facem acele acumulari pe care le faceam din apele de primavara. Noi nu ar trebui sa le lasam sa plece in Dunare. Ar trebui sa captam aceste ape si acesta ar fi rolul Canalului Siret-Baragan, daca ar fi facut, el s-ar putea duce pana la Prut, sa preia tot excedentul de apa din Prut si Siret pe care il depozitez in mijlocul Baraganului, in lacul din Baragan, si de acolo imi iau cand vreau.
Pe acest subiect as mai vrea sa spun un lucru, pe care l-am vazut in SUA. Eu nu as da drumul la restructurarea din localitatile rurale, chiar si la cele urbane, fara a colecta apa pluviometrica, nu in canalul in care intra apa uzata, ci intr-un canal separat si care sa fie depozitata afara intr-o amenajare. Sa fie acest lucru o obligatie. Se pot da proiecte, inclusiv cu fonduri europene, pentru ca este vorba despre gestionarea unei resurse naturale. Eu, daca ma duc cu niste masuri de mediu, problema aceasta a apei, a valorificarii ei, a conservarii, ei este una dintre cele mai importante, la fel ca si solul. Si astfel de masuri se pot face si in viitorul Program National Strategic. Atunci cand sap canalul pentru apele uzate, langa el vine o conducta care preia apa de pe acoperis – si asa noi platim apa pluviala. Acum apa se duce in statiile de epurare si nu face altceva decat sa mareasca volumul de curatire, cu costuri in plus.
In SUA, inclusiv in campusurile universitare, am vazut aceste locuri de acumulare a apei. Daca nu te uiti cu atentie si nu stii despre ce este vorba, nu le vezi cand nu e apa, pentru ca toate sunt inverzite. Cand este prea plin, li se da drumul partial. Restul, toata apa aceea, revine fie ca o zona de agrement, fie este utilizata inclusiv pentru mentinerea spatiilor verzi. Putem sa facem un bazin care sa preia din apa pluviometrica a Bucurestiului si am putea iriga cu ea spatiile verzi.
Eu am ridicat aceasta problema cand am fost ministru al Agriculturii, inclusiv la nivelul Uniunii Europene. Noi pierdem enorm de multa apa in anumite perioade scurte de timp, dupa care ii ducem lipsa perioade lungi de timp. Nu este normal. In aceasta zona trebuie sa fie o strategie foarte clara, avand in vedere problema schimbarilor climatice. Strategia ar trebui facuta la nivel de Guvern, dar politicienii trebuie sa fie dublati de specialisti de la ANM, de la ASAS, avem noua sectii, de la Academia Romana cu structurile ei, dar sunt si alte institutii de invatamant superior, dar deocamdata nu ni s-a cerut parerea…
AGERPRES: Care este rolul cercetarii si al biotehnologiilor pentru combaterea fenomenelor meteo extreme care afecteaza tot mai mult si mai des agricultura?
Valeriu Tabara: Aici, chiar este nevoie de biotehnologii sau de acea inginerie genetica, deoarece aceste organisme de care vorbeam ca o parte importanta a luptei impotriva schimbarilor climatice nu se pot realiza prin metodele clasice, pentru ca ia foarte mult timp sa creezi un porumb cu rezistenta sorgului la seceta. Nu avem cum, dar, daca se aplica bioingineria sau ingineria genetica, se poate prelua de pilda de la sorg acea gena care determina ceara de pe frunze, care determina numarul de perisori absorbanti si se poate transfera la porumb. Un alt exemplu, de ce nu s-ar lua o gena de la pir, care este rezistenta la seceta? Despre pir se spune ca il pui in varful cumpenei fantanii, il lasi un an, si pe urma il aduci si il pui in pamant, iar el germineaza din nou. Atat este de rezistent. Genele acestea, transferate in sistemul plantelor utilizate, ne pot ajuta foarte mult si cu adevarat impotriva schimbarilor climatice.
Dar mai este un lucru pe care trebuie sa il facem: zonarea plantelor noi, aduse din regiunile calde, secetoase. Se poate incepe un astfel de program, care ar trebui obligatoriu sustinut prin fonduri, nationale si europene, pentru ca el vine tot pentru contracarea schimbarilor climatice. Incalzirea vremii la noi inseamna posibilitati de a produce multe alte produse pe care acum le importam.
AGERPRES: Despre ce alte produse vorbiti? Ce plante din zonele calde s-ar putea adapta in viitor in Romania?
Valeriu Tabara: Cred ca multe plante din zonele calde pot sa isi faca loc, la un moment dat, de pilda maslinul. Putem produce smochine, kiwi, susan, ricin sau bumbac, dar toate acestea intr-un sistem coordonat.
AGERPRES: Pot fi cultivate cu succes astfel de plante in Romania?
Valeriu Tabara: Unele chiar cu succes, dar altele pot fi introduse treptat, pe soiuri care sa se potriveasca pentru tara noastra. Nu pot aduce un soi din SUA sau din Grecia, cu rezultate bune la noi. Dar eu am baza genetica. De asemenea, putem sa producem arahide sau plante medicinale. Noi chiar cultivam acum arahide, nu cu extensie foarte mare, dar pe anumite zone. Am produs si soiuri, dar ele ar putea sa fie un domeniu de productie in care sa iti reduci foarte mult importurile.
AGERPRES: Considerati ca ar trebui schimbata in viitor structura culturilor, adica sa renuntam la cereale si sa cultivam astfel de plante, specifice zonelor calde?
Valeriu Tabara: Nu este vorba de schimbat. Romania trebuie sa ramana o tara cerealiera, indiscutabil. Nu cred ca trebuie sa ne extindem pe orez, de exemplu. Acum cultivam pe mii de hectare, dar posibilitatile noastre sunt la 60.000 de hectare. Avem amenajari si am putea fi exportatori de orez. Pe langa cereale mai apar si plantele producatoare de proteina, soia, fasolea, mazarea. Aceste plante trebuie sa ramana, pentru ca noi militam mult pe aducerea proteinelor vegetale si pentru alimentatia umana cat si pentru cea animala. Aici trebuie clarificata problema Organismelor Modificate Genetic, OMG-urilor.
In toata lumea asta mare, ca sunt bacteria E-coli, ca sunt un minuscul virus, ca sunt om sau elefant, nu sunt decat 64 de aminoacizi, care sunt baza vietii. Ei se combina in miliarde de varietati. Toate caracterele sunt date de secvente proteice, care sunt intr-o evolutie, iar ele au ajuns in anumite laboratoare cu dotare si cu intelegere perfecta a fenomenului si pot sa grabeasca acest proces cu care sa contracarezi aceste probleme. Si in cazul poluarii, combaterea se poate face numai prin biotehnologie, sa creezi formele cu rezistenta naturala la boli si la daunatori. Asta inseamna sa schimbi anumite rapoarte de gene din genomuri. Asta se poate face prin tehnica sau biotehnologie.
Toate lucrurile care s-au scris ca s-a luat de la peste ADN sunt false, s-au luat secvente proteice care sunt aceleasi, din aceeasi aminoacizi. Asa cum de pilda la porumb putem erbicida cu triazina, care selecteaza porumbul si omoara toate buruienile, la grau, de asemenea, erbicidam si ramane graul, de ce la soia si la floarea soarelui nu putem sa cream o forma rezistenta naturala, copiind ceea ce este in natura? Mai avem si aceasta problema de reducere a dozelor de erbicide. Nu se poate realiza acest lucru prin povesti, ci prin biotehnologie. Uitati ce se intampla cu ambrozia, nu ai folosit ierbicide, nu ii mai facem fata, la pesta porcina nu ai intrat in sisteme de biotehnologii, ai scapat-o de sub control si iti creeaza pierderi imense.
Este o mare greseala de a nu aborda probleme tehnice superioare. Ma refer acum si la hotararea Curtii Europene de Justitie de la Haga din 27 iulie 2018, cand a oprit multiplicarea genetica, mutatiile adica. Este prima greseala mare. Aceasta Curte – si imi asum raspunderea pentru ceea ce spun – copiaza exact pozitia Inchizitiei. Numai Inchizitia nu dadea voie nici macar sa gandesti, nu sa aplici. Acum aceeasi institutie, tot de natura juridica, dar in secolul XXI, vine si imi spune ca nu am voie nici macar sa gandesc la un fenomen care a stat la baza evolutiei vietii pe pamant. Nu a venit nimeni si a schimbat, au fost mutatii in genoame.
Va dau un exemplu: painea pe care o mancam pe masa zilnic provine dintr-o mutatie naturala, din grau hexaploid, dar acesta mai intai a fost diploid, apoi a fost tetraploid si acum hexaploid. Natural. Aceasta mutatie genetica are loc, iar omul a avut rolul doar rolul de a selecta. La porumb, boabele in forma initiala nu au fost in stiuleti ci in panicul, in spic, ca si graul. Dar atunci cand au aparut stiuletii, omul, acolo in Mexic, a zis ca sunt mai aparate boabele decat in varf, unde le mananca pasarile si a ales plantele acelea si le-a inmultit treptat si astfel s-a ajuns la planta de azi. Cartoful a fost adus din zona tropicala si iata ca a fost adaptat in timp in zona temperata.
AGERPRES: Considerati ca renuntarea la biotehnologii va afecta Uniunea Europena, implicit Romania ca membru al UE, din punct de vedere al competitivitatii? Unde ne aflam acum si care sunt provocarile in agricultura pe plan european si mondial?
Valeriu Tabara: Acum suntem intr-o revolutie verde genomica, care are ca scop cresterea productiei, cresterea calitatii, cresterea adaptabilitatii, cresterea conditiilor imbunatatirii mediului fara pesticide, fara ingrasaminte. Sunt niste provocari foarte mari. Parte din lumea asta mare in care ne gasim le practica azi. Sunt 200 milioane de hectare la nivel de lume care sunt cultivate cu astfel de produse stiintifice de mare clasa, in SUA, America de Sud, acesta este progresul, pe asta s-au ridicat, au depasit aproape Europa. Canada, India, Australia, China lucreaza… acesta este progresul.
Europa va pierde daca se va merge pe o astfel de orientare in care politica verzilor, a extremismului verde, decide. Si am mai spus acest lucru: va pierde productia agricola a Europei, inclusiv din punct de vedere al competitivitatii. La ora actuala este o lipsa de competitivitate, deoarece produsele realizate cu ajutorul biotehnologiei acum in lume sunt mai ieftine cu 30% pana la 40%, pentru ca nu se mai folosesc anumite pesticide, se sar anumite lucrari, combustibilul este mai redus, creste valoarea si calitatea produsului este imbunatatita.
AGERPRES: In concluzie, ce ar trebui sa faca Romania, concret, ca sa iasa din acest blocaj?
Valeriu Tabara: Intr-adevar, avem probleme la nivel european, avem un blocaj al progresului, iar noi fiind membri si surprinsi in tranzitie nu am putut finanta foarte mult cercetarea la un moment, dar cred ca nici nu s-a vrut. Am avut o perioada de 3-4 ani in care in Legea Bugetului s-a interzis finantarea cercetarii in agricultura, ceea ce era in contractie cu prevederile Legii 45/2009 privind functionarea ASAS si a sistemului de cercetare-dezvoltare din agricultura. Ceva incredibil. Noi, in acest moment, trebuie sa ne dezvoltam cercetarea agricola, sa raspundem cerintelor din punct de vedere al materialului biologic, dar si tehnologic. Avem programe europene pe care, daca le dirijam unde si cum trebuie, pot sa reprezinte o completare la ceea ce avem in plan national. Nicio tara nu isi permite sa se bazeze numai pe Uniunea Europeana. Ea trebuie sa aiba o strategie cu obiective pe termen lung, scurt si mediu, care sa iti dea certitudinea ca le poti atinge inclusiv cu resurse interne, asa cum se face acum la irigatii. Reabilitarea sistemului de cercetare in agricultura din Romania, inclusiv in sistem privat, nu numai public, este extrem de importanta pentru evolutia acestei tari, altfel vom fi in pierdere majora.
AGERPRES: Cu un deficit acut de forta de munca, are Romania resursa umana necesara pentru cercetarea de varf in agricultura, pentru inginerie genetica?
Valeriu Tabara: Resursa umana exista. Am reusit un institut formidabil, cel de fizica atomica. Este o reusita, daca stim ce sa facem acolo. Noi putem sa ne cultivam acolo foarte mult tinerii si mintile luminate ale tinerei generatii. Intr-adevar ar mai fi nevoie, si am mai spus-o, de un Institut de biotehnologie aplicata. Nu avem si nu am avut asa ceva. Este absoluta nevoie, pentru ca acestea doua vor domina viitorul si nu pentru 10-15-20 ani, ci secole si milenii. Mai avem nevoie si de dezvoltarea universitatilor cu sectii pe aceste domenii ale biotehnologiilor. Din pacate, ele au fost lasate undeva jos, desi sunt domenii de elita, asa cum este IT-ul sau electronica. In opinia mea, este cea mai mare cercetare de varf pe care o putem face, mai tare decat cosmonautica: crearea specialistilor pe biotehnologii.
