Cercetările publicate în revista științifică Environmental Science & Technology susțin că oferă o perspectivă luminoasă, dar îngrijorătoare, despre lumea substanțelor chimice care sunt adăugate în mod conștient la materialele plastice.

În fiecare an, peste 350 de milioane de tone de plastic – o mare parte din acestea fiind utilizate de industria alimentară – sunt produse la nivel mondial. Potrivit cercetătorilor de la universitatea ETH Zürich din Elveția, aceste materiale plastice conțin o mare varietate de substanțe chimice care pot fi eliberate în timpul ciclului lor de viață – inclusiv substanțe care prezintă un risc semnificativ pentru oameni și mediu. Cu toate acestea, doar o mică parte din substanțele chimice conținute în plastic sunt cunoscute de public sau au fost studiate pe larg.

O echipă de cercetători de la ETH susține că a compilat pentru prima dată o bază de date cuprinzătoare de monomeri din plastic, aditivi și alte substanțe utilizate în procesare pentru a fi folosite în producția și prelucrarea materialelor plastice, pe piața mondială și le-a clasificat sistematic pe baza modelelor de utilizare și a pericolului. potenţial.

Echipa a identificat aproximativ 10.500 de substanțe chimice în plastic: 2.109 au fost utilizate în aplicații de contact cu alimentele; în ambalaje (2.489), textile (2.429); unele sunt utilizate în componența unor jucării (522) și în dispozitive medicale, inclusiv măști (247).

Din cele 10.500 de substanțe identificate, cercetătorii au clasificat 2.480 de substanțe (24%) drept substanțe potențial îngrijorătoare. În numeroase aplicații în contact cu produsele alimentare, 679 sunt substanțe care pot produce îngrijorare.

Dintre cele 679 de substanțe care prezintă potențiale preocupări în cadrul aplicațiilor de contact cu produsele alimentare, studiul a dezvăluit că sunt:

• 528 substanțe chimice cu volum mare de producție, 434 substanțe chimice nereglementate și 52 substanțe chimice fără referințe științifice;

• 9 sunt persistente și bioacumulative, 120 sunt cancerigene, 51 sunt mutagene, 132 sunt toxice pentru reproducere, 300 sunt toxice pentru organele țintă specifice, 404 sunt toxice pentru organismele acvatice și 22 sunt perturbatoare endocrine;

• 119 substanțe cu compoziție necunoscută sau variabilă (UVCB), 131 conțin metale, 507 sunt (parțial) organice, 13 conțin siliciu, 23 conțin fosfor, 77 conțin sulf și 92 conțin halogeni (cum ar fi brom, clor, fluor etc.)

Din cele 2.109 substanțe chimice utilizate, există:

• 513 substanțe cu compoziție necunoscută sau variabilă (UVCB), 402 conțin metale, 1682 sunt (parțial) organice, 69 conțin siliciu, 90 conțin fosfor, 226 conțin sulf și 214 conțin halogeni (cum ar fi brom, clor, fluor etc.).

“Aceasta înseamnă că aproape un sfert dintre toate substanțele chimice utilizate în plastic sunt fie foarte stabile, se acumulează în organisme, fie sunt toxice. Aceste substanțe sunt adesea toxice pentru viața acvatică, provoacă cancer sau deteriorează organele specifice”, a declarat Helene Wiesinger, doctorand la Catedra de Proiectare a Sistemelor Ecologice și autor principal al studiului. Aproximativ jumătate sunt produse chimice cu volume mari de producție în UE sau SUA, a spus ea.

“Este izbitor faptul că multe dintre substanțele vizate sunt abia reglementate sau sunt descrise ambiguu”, a adăugat Wiesinger.

În mod surprinzător, în ciuda proprietăților periculoase, 901 substanțe apar și pe listele avizate pentru utilizare în materialele plastice în contact cu alimentele, potrivit studiului, 225 dintre acestea fiind aprobate în UE.

În total, 53% din toate substanțele potențial îngrijorătoare nu sunt reglementate în SUA, UE sau Japonia.

De asemenea, în mod surprinzător, aproximativ 350 de substanțe cu potențial de a produce îngrijorare apar atât pe listele de reglementare negative (de exemplu, autorizația solicitată pentru utilizări specifice și interdicții în anumite aplicații), cât și pozitive (adică aprobate pentru utilizarea în materialele plastice care vin în contact cu alimentele). De exemplu, deși este necesară autorizarea pentru utilizarea ftalatului de dibutil (CASRN 84-74-2) în UE și Republica Coreea, acesta este aprobat pentru utilizare în materialele plastice în contact cu produsele alimentare în UE, SUA și Japonia. Conform cercetatorilor, această inconsecvență de reglementare „trebuie să fie abordată, de exemplu, printr -o colaborare mai strânsă între domeniile și agențiile de reglementare în mod corespunzător“.

Studiile științifice lipsesc pentru aproximativ 10% dintre substanțele identificate care ar putea fi îngrijorătoare.

„Până în prezent, cercetarea, industria și autoritățile de reglementare s-au concentrat în principal pe un număr limitat de substanțe chimice periculoase despre care se știe că sunt prezente în materialele plastice”, a spus Wiesinger, adăugând că astăzi, ambalajele din plastic sunt văzute ca o sursă principală de contaminare organică pentru alimente.

“Numărul neașteptat de ridicat de substanțe care pot produce efecte nedorite este îngrijorător”, a adăugat Zhanyun Wang, om de știință senior din grupul Hellweg. Expunerea la astfel de substanțe poate avea un impact negativ asupra sănătății consumatorilor și a lucrătorilor, a spus el, adăugând că substanțele chimice problematice pot afecta și procesele de reciclare și siguranța și calitatea materialelor plastice reciclate.

Cei doi cercetători au identificat și o lipsă a transparenței în ceea ce privește substanțele chimice din materialele plastice și existența unor baze de date dispersate ca fiind o problemă principală. În peste doi ani și jumătate de muncă de detectivi, au analizat peste 190 de surse de date accesibile publicului din cercetare, industrie și de la autorități și au identificat 60 de surse cu informații suficiente despre substanțele adăugate intenționat în plastic. “Am găsit multiple cunoștințe critice și lacune în date, în special pentru substanțe și utilizările lor reale. Acest lucru împiedică în cele din urmă alegerile sigure din partea consumatorilor în ceea ce privește produsele din plastic”, au scris ei în studiu, adăugând că au ca obiectiv și o economie circulară sustenabilă a plasticului.

Sursa: Revista Environmental Science & Technology, Studiul Deep Dive into Plastic Monomers, Additives, and Processing Aids, autori Helene Wiesinger, Zhanyun Wang, Stefanie Hellweg 2021, DOI: 10.1021 / acs.est.1c00976 /