Companiile care promovează produse alimentare cu beneficii pentru sănătate trebuie să navigheze un sistem complex de reglementări europene.
De la probiotice la kiwi, fiecare mențiune trebuie aprobată științific înainte de a apărea pe ambalaj.
Cadrul legal: ce înseamnă o „afirmație funcțională”
Afirmațiile privind alimentele funcționale fac parte din categoria mențiunilor de sănătate, adică acele declarații care descriu efectele unui aliment asupra funcționării organismului. Ele pot viza creșterea, dezvoltarea, metabolismul, comportamentul sau starea psihologică a unei persoane.
Spre deosebire de mențiunile nutriționale (care indică doar prezența unui nutrient, precum „bogat în fibre”), afirmațiile funcționale trebuie aprobate științific. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) este responsabilă cu evaluarea dovezilor, iar Comisia Europeană decide dacă mențiunea poate fi utilizată comercial.
Conform avocatei Katia Merten-Lentz, de la Food Law Science and Partners, mențiunile privind alimentele funcționale sunt „mai accesibile” decât cele referitoare la reducerea riscurilor de boală sau la sănătatea copiilor, însă procesul rămâne strict.
Cum se obține aprobarea unei afirmații de sănătate
După ce statele membre au trimis peste 44.000 de propuneri de mențiuni în 2008, EFSA le-a analizat până în 2011. În anul următor, Comisia Europeană a emis o listă oficială cu mențiuni de sănătate autorizate.
De atunci, lista a fost modificată de doar de 16 ori, cea mai recentă actualizare fiind în iulie 2025, când s-a aprobat afirmația că „consumul de kiwi verde contribuie la funcționarea normală a intestinelor prin creșterea frecvenței scaunelor”.
Orice mențiune care nu se regăsește în această listă este interzisă pe ambalajele produselor alimentare.
Domeniile cele mai controversate: probioticele, fibrele și plantele botanice
Uniunea Europeană menține o poziție extrem de precaută în privința afirmațiilor legate de probiotice, din cauza lipsei de dovezi concludente. Majoritatea cererilor depuse au fost respinse de EFSA, iar în prezent doar o singură mențiune a fost autorizată.
Controversa a ajuns până la Ombudsmanul European, după ce un grup de companii a susținut că termenul „probiotic” ar trebui considerat o mențiune nutrițională, nu una de sănătate. Instituția a dat însă dreptate Comisiei Europene, care menține interdicția până la obținerea unor dovezi suplimentare.
Situația este similară și în cazul fibrelor: din 47 de cereri evaluate, doar șase au fost aprobate.
În ceea ce privește substanțele botanice (extracte din plante utilizate în suplimente sau alimente funcționale), evaluările EFSA au fost suspendate. Peste 2.000 de astfel de afirmații au rămas blocate din cauza imposibilității de a adapta dovezile tradiționale la cerințele științifice moderne.
Lipsa modificărilor legislative și încercările de reformă
Deși Parlamentul European a discutat în 2024 o posibilă reformă a legislației privind mențiunile de sănătate, nu au fost adoptate schimbări concrete. Printre propunerile aflate în dezbatere s-au numărat:
- introducerea profilurilor nutriționale pentru limitarea afirmațiilor despre alimente nesănătoase;
- dezvoltarea unui sistem unitar de etichetare frontală (Front-of-Pack Labeling);
- armonizarea reglementărilor privind substanțele botanice;
- evaluarea relevanței mențiunilor pentru nutrienți care nu lipsesc frecvent din dietă.
Cu toate acestea, reglementarea actuală rămâne neschimbată, iar companiile trebuie să respecte în continuare lista strictă de mențiuni autorizate.
Poziția statelor membre și viitorul reglementărilor
Unele state, precum Belgia, au emis clarificări suplimentare, confirmând că termenul „probiotic” constituie o afirmație privind sănătatea. Totuși, absența unei actualizări legislative la nivelul Uniunii lasă multe aspecte nerezolvate.
În contextul creșterii cererii pentru produse alimentare cu beneficii funcționale – de la cafea și pâine până la proteine vegetale – presiunea asupra instituțiilor europene este în creștere.
Pe măsură ce știința nutrițională avansează, se așteaptă ca EFSA și Comisia Europeană să revizuiască treptat abordarea, însă, pentru moment, producătorii trebuie să se confrunte cu un cadru rigid, construit acum mai bine de un deceniu.
