Italia și-a anunțat intenția de a introduce etichetarea obligatorie a originii pentru produsele pe bază de tomate, ocolind procedurile UE și declanșând temeri cu privire la unitatea pieței unice europene, scrie Food Navigator.
Ministrul Agriculturii, Maurizio Martina, a declarat la începutul lunii septembrie că a colaborat cu ministrul dezvoltării economice, Carlo Calenda, pentru a extinde etichetarea obligatorie a originii la tomatele prelucrate și la produsele din tomate.
Autoritățile au dezvăluit un proiect de decret privind punerea în aplicare a unei proceduri ce se va întinde pe doi ani pentru etichetarea obligatorie a originii pentru paste și orez, care impune producătorilor să indice țara de origine a boabelor folosite pentru fabricarea orezului prelucrat și a pastelor, pe ambalaje.
Italia a introdus, de asemenea, etichetarea originii produselor lactate. Această mișcare este destinată să contracareze concurența din ce în ce mai mare provocată de importurile de piure de roșii din China, care, potrivit Coldiretti (asociația care reprezintă sectorul agricol italian), au crescut cu 43% în 2016.
Fragmentare suplimentară
Asociația FoodDrinkEurope (FDE) ce reprezintă comercianții de produse alimentare și băuturi a avertizat asupra pericolelor pe care le-ar reprezenta aceste măsuri pentru piața unică.
„Această inițiativă unilaterală națională este încă un pas spre o mai mare fragmentare a pieței unice a UE pentru alimente, unul dintre fundamentele Uniunii Europene. […] Acest lucru va afecta negativ competitivitatea sectoarelor alimentare relevante, va submina buna funcționare a pieței unice și va împiedica comerțul intracomunitar și internațional” a declarat putătorul de cuvânt al FDE. “Situația nu mai poate fi acceptată de producători, care se confruntă cu tot mai multe sarcini suplimentare și bariere în calea comerțului.”
Cu toate acestea, Coldiretti a salutat anunțul.
„În fața atitudinii incerte și contradictorii a Uniunii Europene, care a autorizat etichetarea originii pentru ouă, dar nu și pentru produsele din ouă, pentru carnea proaspătă, dar care nu a fost prelucrată sau pentru fructele proaspete, dar nu pentru sucuri […], Italia, un lider european în ceea ce privește transparența și calitatea, are datoria de a acționa ca pionier al politicii alimentare”, a declarat asociația italiană într-o luare de poziție publicată pe site-ul său.
Responsabilul pentru politica alimentară al grupului UE pentru consumatori BEUC, Camille Perrin a declarat că decretul Martinei a fost o „mișcare bună” pentru claritatea informațiilor oferite consumatorilor.
„Este corect pentru consumatori să știe dacă roșiile dintr-un sos comercializat ca făcute în [țara X] provin dintr-o altă țară”, a scris ea pe Twitter.
Nu este în conformitate cu legislația UE
Consultantul și expertul juridic pentru industria alimentară, Luca Bucchini a acuzat măsurile protecționiste.
„Recentul proiect legislativ al Ministerului Italian al Agriculturii, privind etichetarea originii ingredientele nu este conform cu legislația UE și nu este susținut de evaluări ale impactului. Fără evaluări de impact, nu este clar dacă acestea sunt benefice pentru economia Italiei”, a spus el.
Sectorul agricol italian considera că etichetarea obligatorie a originii va elimina practica prin care multe alimente comercializate și vândute deoarece sunt „făcute în Italia” nu utilizează ingrediente italiene (chiar dacă au fost fabricate sau prelucrate în Italia).
Coldiretti a denunțat această practică ca, permițând ca „un râu de tomate să inunde Italia pentru ca apoi produsele obținute să fie vândute în toată lumea ca produse italienești, în lipsa unui sistem obligatoriu de etichetare”.
Dar producătorii italieni de frunte precum Barilla au spus în trecut că, Italia pur și simplu nu produce suficiente materii prime cum ar fi grâul pentru paste ori laptele pentru brânză – pentru a satisface cererea. Bucchini a reiterat acest lucru, spunând că, deși regulile pot ajuta fermierii, vor crea probleme pentru industria alimentară din Italia.
„Dacă industria alimentară din Italia s-ar baza doar pe fermele italiene pentru alimentele fabricate în Italia, mărimea pieței ar scădea. Multe uleiuri de măsline din Italia nu sunt, de exemplu, fabricate din măsline italiene”, a spus el.
Nicio notificare
Italia a ignorat, de asemenea, normele UE care impun statelor membre să notifice Comisiei orice legislație națională planificată. Acest lucru permite altor state membre să studieze legea propusă și să ridice obiecții sau să formuleze comentarii pe care Comisia să le ia în considerare. Decretul privind grâul dur, de exemplu, a ridicat obiecții din partea a 11 state membre.
Cu toate acestea, un purtător de cuvânt al Comisiei a confirmat pentru FoodNavigator ca CE nu a fost informată despre proiectul de lege privitor la etichetarea țării de origine a tomatelor și acest lucru, în opinia lui Bucchini, înseamnă că este probabil inaplicabil, conform legislației UE.
„Franța a fost prima țară din UE care a introdus etichetarea obligatorie a țării de origine pentru produsele lactate și produsele din carne procesate”, măsură care era permisă în temeiul legislației UE pentru o perioadă de probă de trei ani.
Măsura a determinat o serie de țări să urmeze exemplul, precum Grecia, Finlanda și Portugalia, toate acestea notificând Comisiei studiile privind etichetarea țării de origine pentru carne și / sau lapte. Dar Bucchini crede că de această dată nu va exista aceeași acțiune „copycat”.
„Cred că există un consens crescând că Italia a mers prea departe […], astfel încât, în loc aprobări, este probabil să vedem mai multă opoziție”, a spus el, adăugând că – având în vedere că alegerile italiene se apropie – proiectul de lege poate fi un exercițiu de câștigare a voturilor în rândul comunităților agricole importante din Italia.
