Prețul de vânzare sub costul de producție, evaziunea fiscală, dar și mediatizarea incorectă a pâinii drept aliment nociv sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă producătorii din industria panificației.
RO.aliment: În ultima vreme, au apărut în presă tot mai multe articole ce susțin că pâinea este nocivă. Mai mulți așa-ziși specialiști în nutriție au ieșit în atenția publicului cu argumente în sprijinul ideii că eliminarea pâinii din dietă duce la un stil de viață mai sănătos. Care este poziția ROMPAN pe această temă?
Aurel Popescu: Fără a face referire la competențele specialiștilor în nutriție, vrem să semnalăm faptul că pâinea nu este un aliment nociv, ci dimpotrivă consumul de pâine în cantitate adecvată este benefic organismului. Făina de grâu are o compoziție complexă și, în functie de tipul de făină utilizat la fabricarea pâinii, se găsesc cantități variabile de proteine, glucide, lipide, săruri minerale, vitamine, enzime. Toate produsele de panificație fabricate în prezent, ce respectă prevederile legislative în vigoare atât în ceea ce privește siguranța alimentară, cât și în ceea ce privește regulile de calitate, sunt sigure pentru consumator și aduc un aport de energie și nutrienți absolut necesari consumului uman.
Este drept că fiecare om poate să-și realizeze aportul de nutrienți asa cum consideră de cuviință, având în prezent la dispoziție o gamă diversificată de alimente. Informarea consumatorilor în ceea ce privește consumul de alimente este astăzi esențială, tocmai datorită acestei diversități alimentare. Consumul unor cantități exagerate din orice fel de aliment poate genera o problemă!
Consumul a 100 g de pâine albă, de exemplu, aduce un aport de aproximativ 247 Kcal sau 1032 KJ, iar consumul a 100 g pâine neagră aproximativ 242 Kcal sau 1112 KJ, în timp ce consumul de referință al unui adult obișnuit este 8400 kJ/2000 kcal.
Țin să punctez că, la baza piramidei alimentare, se află consumul de cereale și pâine. Chiar dacă cerealele ca atare sunt rareori consumate trebuie să se știe că ele reprezintă cea mai importantă sursă de energie și glucide, acoperind între 30-50% din necesarul zilnic.
RO.a: Caloriile nu sunt, însă, singurul aspect ce diferențiază un produs bun de unul nociv.
A. P.: Într-adevăr, unul dintre etaloane este valoarea nutritivă a unui produs. Aceasta este dată de conținutul său în substanțe nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, săruri minerale, fibre). Trebuie, însă, să se țină cont și de gradul de utilizare digestivă (de gradul în care se realizează asimilarea lor de către organism), dar și de modul în care produsul satisface nevoile organismului. Pâinea are grad de asimilare mare, datorită transformărilor suferite de componenții făinii în timpul procesului tehnologic de preparare a pâinii.
Dacă valoarea alimentară a pâinii este determinată de valoarea nutritivă a tipului de făină utilizat, a materiilor prime și auxiliare utilizate, caracteristicile organoleptice, și ne referim în mod special la aromă și savoare, sunt condiționate de procesul tehnologic utilizat. Astfel:
- proteinele, în timpul fermentării sunt parțial hidrolizate la compuși mai simpli, mai asimilabili, cele nehidrolizate sunt coagulate la coacere, devenind mai ușor atacabile enzimatic și deci mai asimilabile;
- amidonul este hidrolizat parțial la compuși mai simpli (maltoză, dextrine) în timpul fermentării, iar la coacere, cel nehidrolizat este gelatinizat, stare în care este mult mai ușor hidrolizat de enzimele digestive, față de amidonul crud.
În concluzie, precizez că este simplu să aruncăm în presă informații dăunătoare la adresa unui aliment, dar dacă am fi informați corect asupra nutrienților ingerați prin consumul pâinii am realiza că acest aliment este unul complex, fără de care organismul uman nu poate trăi.
În ultimul timp, există o orientare a unei părți a populației pentru consum de produse Bio, tendință apărută și în industria de panificație. Aceasta din urmă a dezvoltat produse realizate doar din materii prime și auxiliare bio, iar procesul de producție este unul separat, astfel încât să nu existe contaminări de diverse feluri.
RO.a: Ce proiecte (inițiative) demarați la nivel de Patronat pentru a crea o imagine bună a acestui sector?
A. P.: Rompan, în calitate de membru UIB, participă la o campanie de promovare a consumului de pâine și lucrează activ pentru încurajarea exportului de produse procesate – făină, patiserie (inclusiv cozonaci), paste făinoase și biscuiți în diverse țări precum Orientul Mijlociu și Africa. Toate acestea se realizează și prin atasații comerciali de la ambasade, prin ambasadele și contactele directe cu instituții ale statului sau oameni de afaceri din respectivele țări.
RO.a: Pe lângă mediatizarea unor subiecte ce denigrează imaginea producătorilor din acest sector, care sunt problemele cu care se confruntă membrii Patronatului? Și prin ce mijloace vine ROMPAN în sprijinul acestora?
A. P.: Problemele cu care se confruntă membrii Rompan sunt evaziunea fiscală, legislația în domeniu (cu precădere Legea 150), asigurarea forței de muncă, dar și prețul pâinii ce nu acoperă nici măcar cheltuielile de producție. Referitor la ultimul punct, pâinea a ajuns la un preț mic din cauza creșterii costurilor cu forța de muncă, cu materia primă și cu utilitățile (energie, combustibil etc). În România, prețul pâinii este de circa 4 ori mai mic decât în alte state europene.
Cât despre evaziunea fiscală, ea încă mai persistă în domeniul panificației, fiind vinovată pentru apariția și perpetuarea concurenței neloiale pe piața românească.
O altă problemă precizată anterior – legislația în domeniu, aici mă refer în special la Legea 150/2016 privind comercializarea produselor alimentare, Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje și Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Acestea aduc pierderi serioase sectorului.
Nu în ultimul rând, sectorul de panificație, dar și toate celelalte sectoare ale industriei alimentare, se confruntă cu problema asigurării forței de muncă, în special a celei calificate. Și aceasta are două mari cauze: forța de muncă calificată a plecat peste hotare la salarii mai bune, iar acest lucru este foarte grav. Până acum, statul a încurajat nemunca prin diverse forme: ajutoarele (circa 4 milioane de români beneficiază de aceste ajutoare sub diverse forme), șomajul (se aplică unor categorii de oameni care, în mod normal, ar trebui să muncească, exemplu fiind absolvenții de liceu), certificatele medicale (care se eliberează prea ușor).
RO.a: În toamna anului trecut, a intrat în vigoare ordinul ANPC prin care magazinele erau obligate să anunțe că vând produse obținute din congelate. S-a resimțit în vreun fel acțiunea acestui ordin la nivelul membrilor Patronatului?
A. P.: Acest ordin a fost elaborat și cu sprijinul Rompan în ideea unei informări corecte a consumatorului cu privire la ce produse alimentare consumă. De multe ori magazinele nu afișează în mod corespunzător această informație și atunci consumatorii nu sunt corect informați. Am solicitat ANPC-ului să completeze ordinul respectiv și cu dimensiunea caracterelor informațiilor prezentate.
Acest ordin a avut un efect pozitiv în piață: de exemplu, la brutăria Rompan printre clienți avem două restaurante care cumpărau specialități de panificație; la un moment dat au renunțat la produsele noastre deoarece au cumpărat un cuptor în care coceau produsele congelate și le serveau clienților în stare caldă. La trei săptămâni după apariția ordinului, ne–au solicitat să reluam relația contractuală întrucât, după afișarea informației privind utilizarea produselor congelate, clienții au refuzat produsul. Acest lucru s-a întâmplat și în marile rețele de magazine unde prezența congelatelor este mai mare.
RO.a: O nouă amânare pentru Legea 150. Din informațiile noastre, oficialii de la București au obținut o amânare de două luni pe această temă. Se mai pot face schimbări pentru ca aceasta să fie spre ajutorarea producătorilor din morărit/panificație?
A. P.: Legea 150 apărută la jumătatea anului 2016 ne–a creat mari probleme nu numai nouă, sectorului de panificație, ci întregii industrii alimentare pentru că a fost o lege mai proastă decat legea inițială (321/2009). Încă de la apariția ei, atât noi, cât și Romalimenta am semnalat că această lege o să ne creeze probleme fapt pentru care am încercat anul trecut, dar nu am avut cu cine să modificăm legea. Anul acesta împreună cu noua structură parlamentară am demarat discuțiile de modificare a legii și suntem în stadiul de a se aproba de către Comisia de agricultură din Camera Deputaților după care să fie introdusă spre aprobare în plenul Camerei Deputaților.
În esență, modificările propuse de noi se referă la plafonarea la maximum 8% pentru remize, risturne din prețul de achiziție facturat și plata pentru produsele proaspete să se realizeze la 7 zile și nu în ultimul rând o chestiune foarte importantă revenirea la plata serviciilor agreate de către furnizori, pentru că legea 150 nu mai permitea acest lucru și trebuia ca aprovizionarea magazinelor să se facă direct și nu printr-un depozit centralizat.
