Alimente ieftine la un preț al petrolului mai mic

Modificarea prețului la combustibili are o mare influență asupra prețului produselor alimentare

0
524

Prețurile la culturile de plante pentru uz alimentar, la fel ca și în cazul altor materii prime, sunt în scădere rapidă. În luna august au atins cel mai mic nivel din ultimii opt ani, fiind cu mai mult de 41% sub nivelul maximului din 2011. Motivul nu este acela că oamenii mănâncă mai puțin sau pentru că fermierii au devenit mult mai productivi. Nici pentru că ar exista o cerere mai mică pe piața Chinei.Atunci când urcă sau coboară, prețurile la alimente sunt în mare măsură determinate de alți factori, printre care prețul petrolului și politicile guvernamentale.

Să luăm de exemplu petrolul. Combustibili mai ieftini înseamnă alimente mai ieftine. Gazele naturale, al căror preț este strâns legat de cel al petrolului sunt folosite pentru producerea de îngrășăminte; alte hidrocarburi sunt utilizate pentru utilaje și în transport.Petrolul contabilizează aproximativ 20% din costul de producție al cerealelor, conform cu Kona Haque de la ED&F Man, companie ce se ocupă cu comerțul de produse agricole.

Un preriskț mai mic al petrolului se traduce, de asemenea, și printr-o cerere mai redusă pentru biocombustibili, ceea ce înseamnă alimente mai ieftine din cauza apetitului mai redus pentru cerealele utilizate la producția de biocombustibili (în special de porumb). Cererea de biocombustibili, cândva un segment nesemnificativ al piețelor alimentare, are acum un impact considerabil: în intervalul 2000-2011, SUA a trecut de la utilizarea a 6% din recolta sa de porumb (cel mai mare procent din lume) pentru a face etanol, la 40%.

Impactul asupra producției de cereale și semințe oleaginoase

Derek Headey și Shenggen Fan de la Institutul Internațional de Cercetare Politicii Alimentare, cu sediul în Washington DC, estimează că mărirea prețului petrolului ce a avut loc între 2001 și 2007 a crescut prețul porumbului, grâului și soiei în SUA cu 30-40% în același interval de timp, pur și simplu prin creșterea costurilor de producție. Dacă adăugăm însă și impactul creșterii prețului petrolului asupra creșterii cererii pentru biocarburanți, efectul asupra prețurilor la produsele alimentare a fost chiar mai mare, conform unui studiu realizat de Sheng-Tung Chen, Hsiao-am Kuo și Chi-Chung Chen, trei economiști din Taiwan.

FAINAȘi așa cum prețurile alimentelor au crescut o dată cu cel al petrolului, căderea lor actuală se datorează mai mult scăderii prețului petrolului decât unui fenomen de auto-corectare a pieței alimentare internaționale, spune Josef Schmidhuber de la Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU (FAO).

În teorie, atunci când prețurile cresc, producătorii ar trebui să răspundă prin extinderea ofertei. Dar investițiile în agricultură nu au crescut, ca răspuns la creșterea prețurilor alimentelor. Ba mai mult, ele au scăzut cu 4,5% în termeni reali în 2008, comparativ cu 2001 și au rămas la un nivel constant în anii următori, în ciuda maximelor la prețurile alimentelor din perioada 2011-12.

În parte, acest lucru este pur și simplu o chestiune de sincronizare. Evoluția investițiilor agricole în mod natural înregistrează o anumită întârziere în raport cu mișcările de preț ale alimentelor, deoarece este nevoie de timp pentru a aduce mai mult teren în cultură și a face producție pe acel teren. Dar chiar și în cazul în care acest lucru ar fi fost posibil într-un interva de timp mai rredus, țările bogate păreau a fi fără nicio reacție la semnalele prețurilor din perioada 2008-2011, probabil din cauza crizei creditelor și a lipsei terenurilor arabile neutilizate. Institutul Internațional de Dezvoltare din Marea Britanie a constatat că doar 23% din extinderea post 2008, în aprovizionarea cu cereale a provenit de la ferme comerciale din țările dezvoltate.

Guvernele vor securitate alimentară

De fapt, creșterea de producție s-a realizat în special în țările în curs de dezvoltare, și mai ales în Asia și Africa. India a reprezentat 29% din creșterea globală a producției de grâu între 2005 și 2013. Luate împreună, China, India și Vietnam au reprezentat 61% din creșterea globală a producției de orez pentru același interval de timp. Cu toate acestea, nu piața a fost cea care a indus această creștere, ci guvernele. Factorii politici de decizie au dorit să sprijine agricultura locală, după ce au văzut cum creșterea vertiginoasă a prețurilor produselor alimentare ar putea amenința securitatea alimentară a propriilor state.

India a mărit subvențiile pentru îngrășăminte și echipmente agricole pentru fermieri și a anulat datoriile micilor agricultori, oferindu-le și noi credite. În același timp, autoritățile indiene au redus prețurile pentru consumatori prin vânzarea stocurilor de cereale și au mărit nivelul minim al prețurilor la care se cumpăra excesul de cereale.China și India au crescut cheltuielile guvernamentale anuale privind agricultura cu 20-30% în 2008.

Pentru toate cerealele produse suplimentar, intervenția guvernului a determinat creșteri și mai mari de prețuri, în multe privințe. La orez, în condițiile în care prețul acestuia pe piața internațională era pe un ușor trend crescător, la sfârșitul anului 2007, China, India, Vietnam și mulți alți producători au început restrângerea exporturilor. Astfel de politici pot ajuta la menținerea prețurilor interne la un nivel scăzut, dar agravează penuria de alimente pentru oricine altcineva. Interdicția Indiei de a exporta orez a condus la mari dificultăți în țara vecină, Bangladesh: ponderea importurilor de orez în Bangladesh provenind din India a scăzut de la 95% în 2007, la 3% în 2009, iar prețul orezului pe piața locală aproape că s-a dublat în aceste condiții. Will Martin și Kym Anderson din cadrul Băncii Mondiale au constatat că interdicțiile de export explică 45% din creșterea prețurilor internaționale la orez. Teama de a epuiza stocurile a condus, de asemenea, la depozitarea acestor alimente: Filipine a importat mai mult orez în primul trimestru al anului 2008 decât a făcut-o pentru întreg anul precedent.

Stocurile de cereale erau reduse în 2008, ceea ce a provocat o oarecare îngrijorare atunci când prețurile au început să crească. Și chiar dacă stocurile au fost refăcute, acestea nu vor putea fi de mare folos în timpului următorului val de mărire a prețurilor pe piața cerealelor.

Robert Subbaraman de la banca de investiții Nomura susține că stocurile sunt concentrate în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi China și Thailanda, care ar putea recurge la interdicții de export în momentele când prețurile pe piețele internaționale sunt ridicate. Un astfel de moment nu poate fi departe: schimbarea vremii determinată de El Niño provoacă în mod normal haos pe piețele agricole.

Sursa: The Economist