Productia locala de alimente- o solutie viabila? 

0
582

Dupa o trecere in revista a contextului general si a legislatiei europene incidente in domeniul igienei alimentare domnul Dr. ENACHE DORIN VALTER, director executiv DSV Brasov, a aratat in cadrul prezentarii sale, sustinute la Expo Conferinta RO.aliment, care s-a desfasurat pe 15-16 iunie 2016, la Hotel Sport, din Poiana Brasov, ca in loc de marginalizarea producatorilor locali de alimente, avem nevoie de produse centrate pe oferta acestor producatori, ce pot hrani comunitatile locale, fara sa existe presiunea lanturilor de aprovizionare industriale. Produs local, inseamna, in acest context, produs romanesc.

De-a lungul ultimilor 50 de ani, sistemul nostru alimentar a devenit, mai globalizat si puternic dependent de materii prime ieftine, inputuri chimice si mecanizare. Afacerile mari au suferit mutatii, iar controlul productiei de alimente s-a concentrat in sfera corporatiilor multinationale, care opereaza pe tot parcursul lantului alimentar.

Impactul social si de mediu este devastator: agricultorii la scara mica, dar si companiile alimentare din intreaga lume sunt conduse de interese de afaceri; un colaps in lumea biodiversitatii si a ecosistemelor; obezitatea si saracia alimentara sunt prezente; in acest timp o criza alimentara o urmeaza pe alta.

Politicile actuale si modelul agro-industrial s-au tradus in mod direct in distrugerea a mii de ferme de dimensiuni mici in Europa. Trei milioane de ferme, in jur de 20 %, s-au pierdut in Europa, in ultimii opt ani , cele mai multe dintre ele fiind mici. Intre 2000 si 2012, 4,8 milioane de locuri de munca cu norma intreaga a disparut din agricultura UE.

Cat de bine cunoastem agricultura la nivel mondial?

Lumea produce suficienta hrana pentru a hrani populatia sa. Pentru eradicarea foametei, din tarile in curs de dezvoltare, se impune necesitatea de a se putea accesa produsele alimentare prin cresterea productiilor si a puterii de cumparare.

Populatia mondiala va creste cu 42 la suta, pana in 2050. Populatia lumii este de asteptat sa creasca, de la aproximativ 6,6 miliarde de oameni in prezent, la 9,3 miliarde pana in 2050. In acelasi timp, cresterea cererii de produse alimentare, combustibili si fibre, in tarile in curs de dezvoltare, in combinatie cu alti factori , de fapt, necesita ca productia agricola alimentara, sa se dubleze pana in 2050.

enachedsvIn acest context, Romania, tinde spre a-si contura un model consumatorist, determinat pe de-o parte de aparitia tot mai multor producatori, iar pe de alta parte de cererea tot mai mare a consumatorilor. In acest cadru, alimentele locale intervin ca o salvare a consumatorului de pericolul major al acestei societati: pierderea unor valori si traditii si pierderea retetelor traditionale.

PRODUSE ALIMENTARE LOCALE: este economia locala, PERFORMANTA?

In loc de marginalizarea producatorilor locali de alimente, avem nevoie de produse centrate pe oferta acestor producatori, ce pot hrani comunitatile locale, fara sa existe presiunea lanturilor de aprovizionare industriale. Modul in care localizarea produce, proceseaza si distribuie alimente poate ajuta la transformarea economiei noastre, astfel incat acesta sa abordeze problema schimbarilor climatice, a colapsului biodiversitatii, precum si scaderea nivelului de inegalitate sociala si economica.

Sistemele noastre alimentare pot sprijini economiile locale si oamenii care le utilizeaza pentru a crea o economie mai ecologica si mai corecta, construirea de afaceri locale, consolidarea coeziunii sociale si crearea de locuri de munca.

standuriLanturile scurte de aprovizionare pe pietele locale s-au dovedit a fi o crestere a veniturile producatorilor, de a genera o autonomie mai mare pentru agricultori, precum si de a consolida economiile locale prin sprijinirea intreprinderilor mici si mijlocii.

Acest lucru poate imbunatati viabilitatea fermelor mici, reduce amprenta de carbon in atmosfera prin distributia produselor alimentare si sporeste securitatea alimentara a gospodariilor mici, prin sprijinirea accesului persoanelor cu venituri mici, la o mancare mai buna.

Produsele alimentare sunt menite sa fie gustoase, sanatoase, capabile sa satisfaca toate cele cinci simturi, capabile de a evoca un set complex de sentimente, amintiri si nu in ultimul rand – identitate.

Cei care produc alimente, ar trebui sa primeasca plata corecta, pentru munca lor.

LEGISLATIE SI FLEXIBILITATE IN UE

Termenul intreprinderi mici si/sau mai putin dezvoltate, presupune intreprinderile care, datorita marimii lor, lipsa de expertiza tehnica, resurse economice, sau natura muncii lor, intampina dificultati in punerea in aplicare a HACCP in activitatea lor alimentara. Termenul “afaceri mai putin dezvoltate” se refera la starea sistemului de management al sigurantei alimentare si nu la numarul de angajati sau la volumul productiei.

Regulamentul (CE) Nr. 852/2004, permite aplicarea procedurilor bazate pe principiile HACCP, ce urmeaza sa fie puse in aplicare cu flexibilitate, astfel incat sa se asigure ca acestea pot fi aplicate in toate situatiile, in special in unitati de productie, de mica capacitate.

O analiza de risc, poate fi necesara in cazul in care pericolele sunt controlate prin programe preliminare, GMP si GHP. Analiza de risc, poate demonstra ca toate pericolele alimentare, pot fi controlate prin punerea in aplicare a cerintelor de igiena alimentara.

Pe piata romaneasca, gama produselor ecologice este destul de restransa.Majoritatea alimentelor este adusa din strainatate (conserve de legume, fructe, unele produse de panificatie etc.).

Cele mai vandute produse sunt laptele, iaurturile, branzeturile, ouale, fructele, legumele, dar si mezelurile.

Vanzarile totale de produse ecologice in Romania ajung la aproximativ 12 milioane de euro, ceea ce reprezinta sub 1% din piata de retail si foarte putin fata de 5-6%, cat este media europeana.

Sa preluam din nou controlul asupra mancarii!

In trecut, oamenii utilizau reperele traditionale in alegerea hranei, bazandu-se pe cunostintele mostenite de la predecesori, iar autoritatea in materie de alimentatie si stabilirea meniului apartinea mamei. Obiceiurile alimentare au fost transmise astfel din generatie in generatie si au rezistat in timp deoarece, aplicandu-le, oamenii erau sanatosi.

In prezent, apelam tot mai mult la argumente stiintifice cand alegem un aliment sau altul si tinem cont de dovezile si recomandarile oamenilor de stiinta, ale cercetatorilor, comerciantilor de produse alimentare, a departamentelor de marketing, etc. Astfel, cultura, a cedat stiintei o parte importanta a influentei, pe care o avea asupra modului nostru de a manca si de a gandi.

Hrana a inceput sa fie acaparata de stiinta in secolul XIX, odata cu descoperirea nutrimentelor, a acelor compusi chimici si minerale din mancare, pe care oamenii de stiinta le declarasera benefice pentru sanatate – proteinele, grasimi, carbohidrati. De aici a aparut un mit nociv, care s-a concretizat apoi in ideologia nutritionista: Nutrimentul este cel care conteaza, nu mancarea. Deoarece nutrimentele sunt” invizibile”, avem nevoie de ajutorul „expertilor” pentru a decide ce sa mancam. Astfel, cele mai simple chestiuni legate de alimentatie au devenit complicate. Mai bine zis, au fost complicate intentionat.

Mancarea inseamna insa si placere, comuniune, familie, spiritualitate, inseamna legatura oamenilor cu universul natural si exprimarea propriei identitati. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le consumam astazi nu reprezinta mancare, iar felul in care le consumam nu inseamna, de fapt, a manca, cel putin nu in sensul pe care civilizatia l-a atribuit multa vreme acestui cuvant. In contextul nutritionismului, mancarea a capatat o conotatie negativa, fiind perceputa ca un dusman, ca ceva nociv.

Concluzia? Dupa treizeci de ani de recomandari nutritionale- suntem poate mai grasi, mai bolnavi si mai prost hraniti decat atunci cand nu ne preocupam atat de mult de mancare si ne hraneam intuitiv.