Liliana Amaritei, reprezentant al ANSVSA a adus participantilor la conferinta ESE 2018 organizata de revista Ro.Aliment, informatii privind definirea, provenienta, prezenta in alimente si bolile la care se expun consumatorii care depasesc limitele admise, la nivel european, de acizi trans existenti in unele alimente.
Daca “grasimile” reprezinta lipidele totale, inclusiv fosfolipidele, iar “acizii grasi saturati” inseamna acizii grasi fara legatura dubla, “acizii grasi trans” (AGTN) sunt acizi grasi cu cel putin o legatura dubla neconjugata (anume neintrerupta de o grupare de metilen) carbon-carbon, in configuratie trans. La randul lor, acizii grasi cu o legatura dubla, in pozitie cis poarta denumirea de “acizi grasi mononesaturati”, iar “acizii grasi polinesaturati” inseamna acizi grasi cu doua sau mai multe legaturi duble cis sau cismetilenice intrerupte.
Grasimile pot fi clasificate ca produse naturale sau industriale. Acizii grasi naturali sunt produsi de bacteriile intestinale ale animalelor gasindu-se, in cantitati mici, in produsele alimentare provenite de la aceste specii, cum ar fi carnea si produsele lactate provenite de la bovine, ovine sau caprine.
Acizii grasi trans provin din transformarea bacteriana a acizilor grasi nesaturati in primul stomac (rumen) al animalelor rumegatoare.
O alta sursa este hidrogenarea industriala (utilizata pentru productia de semilichide si solide, care pot fi utilizate pentru producerea alimentelor, precum margarina, shortenings si biscuitii).
Acizii grasi trans mai pot sa provina din dezodorizarea (o etapa utilizata in rafinare, care se realizeaza la o temperatura si o presiune stabilite) aplicata uleiurilor vegetale nesaturate (ocazional, uleiurilor de peste) cu un continut ridicat de acizi grasi nesaturati. Acizii grasi trans mai provin din incalzirea sau prajirea uleiurilor la temperaturi extreme (> 220 grade Celsius), modificari conditionate de timp, respectiv cantitatea de acizi grasi trans creste simultan cu perioada de incalzire.
Dintre produsele alimentare cu continut ridicat de AGT se evidentiaza: produsele de panificatie (ex. placinte, biscuiti, produse de patiserie), alimente prajite (ex. cartofi prajiti), popcorn, napolitane, grasimi si uleiuri partial hidrogenate, unele margarine (indeosebi de natura industriala), dulciuri, chifle prajituri.
Consumul frecvent de uleiuri de origine vegetala partial hidrogenate a fost asociat cu aparitia unor afectiuni severe ale sanatatii umane: cresterea riscului aparitiei bolilor cardiovasculare (mai mult ca orice factor, pe termen lung), infertilitate, endometrioza, calculi biliari, boala Alzheimer, diabet, obezitate si anumite tipuri de cancer. Deoarece consumul ridicat de AGT creste riscul dezvoltarii de boli coronariene (mai mult ca orice alt nutrient per calorie), afectiunile sunt estimate, in Europa, la 660.000 decese/an, ceea ce inseamna o cota de 14% din mortalitati.
EFSA recomanda un consum cat mai scazut posibil de AGT, in contextul unei diete adecvate din punct de vedere nutritional, in timp ce OMS recomanda un consum de AGTN mai mic de 1% din aportul de energie. Agentia pentru Alimentatie si Medicamente din Statele Unite a concluzionat, in iunie 2015, ca uleiurile partial hidrogenate nu sunt “considerate in general sigure” pentru utilizare in alimentatia umana.
In Uniunea Europeana se remarca, in mod special, ca Danemarca (2003), Austria (2009), Ungaria (2013) si Letonia au adoptat masuri legislative care limiteaza continutul de grasimi trans industriale la 2% din continutul total de grasimi ale alimentelor.
In Belgia, Germania, Polonia, Marea Britanie si Grecia au fost convenite masuri de autoreglementare voluntara cu industria alimentara. Masurile legale care limiteaza continutul de grasimi industriale trans din produsele alimentare exista, de asemenea, in afara UE (ex. Norvegia, Elvetia, Islanda), precum si in Statele Unite.
Exista o tendinta de utilizare a AGT, in special in produse alimentare mai ieftine, iar persoanele cu venituri mai reduse sunt tot mai expuse la consumul de produse cu consum ridicat de AGT, marind astfel riscul inegalitatilor in ce priveste sanatatea.
Deoarece s-a stabilit ca grasimea trans este o substanta, alta decat viataminele si mineralele, pentru care au fost identificate efecte nocive asupra sanatatii, Comisia Europeana a propus ca grasimea trans sa fie inclusa in partea B din anexa III la Regulamentul CE nr. 1925/2006, iar adaugarea acesteia in produsele alimentare sa fie permisa numai in conditiile speciale, avand in vedere stadiul actual al cunostiintelor stiintifice si tehnice.
