Lipsa apei este cea mai importantă preocupare de mediu pentru sectorul consumatorilor de bază, care include alimente, ingrediente, agroindustrie, carne și băuturi, avertizează analiștii de piață de la Barclays Capital.
Sectorul Global Consumer Staples se confruntă cu un impact de 200 miliarde dolari din cauza deficitului de apă și este cel mai expus dintre toate sectoarele la riscul legate de acest deficit, a scris echipa de analiști de la Barclays Capital într-o notă adresată investitorilor.
În respectivul raport, echipa a analizat riscurile și oportunitățile cu care se confruntă sectorul Global Staples de la lipsa iminentă de apă, la creșterea costurilor și la apariția de noi reglementări. Previziunile lor sugerează că cerințele globale de apă dulce pentru producția de alimente vor crește cu 40% până în 2030 ca urmare a creșterii populației mondiale.
Creșterea temperaturilor globale a exacerbat riscul deficitului de apă. Și totuși este necesară o aprovizionare fiabilă cu apă pentru a reduce amprenta globală de carbon. Prin urmare, ei concluzionează că lipsa apei este cea mai importantă preocupare de mediu din sectorul consumatorilor de bază.
„Analiza noastră sugerează că problema apei ar trebui să fie considerată de cel mai mare interes de producătorii din sectorul agroalimentar,“ a precizat echipa de analiști, adăugând că apa este probabil să aibă „un impact financiar mai mare asupra sectorului decât strategiile de reducere a carbonului“.
Raportul a mai arătat că firmele din sectorul agroalimentar sunt tot mai conștiente de riscul pe care îl prezintă deficitul de apă pentru operațiunile lor. Unilever, de exemplu, se confruntă cu un impact EBITA de 40-50% chiar și în cel mai favorabil scenariu Barclay. De asemenea, analiștii Barclay au menționat că dialogul legat de apă în discuțiile despre companii a crescut cu peste 40% în 2020.
Cu toate acestea, investitorii „ se concentrează în principal pe impactul potențial al creșterii costurilor cu reducerea emisiilor de carbon”, au remarcat aceștia, fapt care ar putea amenința inovația în zonele de economisire a apei.
Echipa a estimat în continuare că „adevăratul cost” al apei este de 3-5 ori mai mare decât prețul pe care îl plătesc în prezent companiile, odată ce costurile indirecte și directe ale penuriei de apă și ale riscurilor aferente sunt încorporate. Prin urmare, costul inacțiunii depășește costul acțiunii, au concluzionat analiștii.
Pașii pentru a reduce în mod semnificativ dependența companiei de apă – cum ar fi adoptarea unor practici agricole durabile, inclusiv irigarea de precizie, cultivarea fără sol (hidroponică) și utilizarea de senzori și date prin satelit pentru gestionarea eficientă a consumului de apă – oferă, prin urmare, oportunități de prevenire a deficitului viitor de apă pentru acei consumatorii de bază din sector.
„Pentru companii, „adevăratul cost” al apei le va ajuta să fie rezistente la creșterea prețurilor la apă datorită eliminării subvențiilor, raționalizării apei și a creșterii deficitului de apă; justificarea viabilității economice a proiectelor privind eficiența apei și tratarea (și refolosirea) apelor uzate pentru investitori; ajută la luarea unor decizii mai bune de investiții pentru proiecte ecologice sau achiziții în regiuni în care acestea pot fi expuse riscului de active blocate în viitor din cauza deficitului de apă” , au scris analiștii Barclay, adăugând că secetele, lipsa apei și evenimentele meteorologice extreme care au devenit mai frecvente în ultimii ani vor fi teme cheie pe termen lung în următorul deceniu.
„Acestea vor avea un impact operațional direct asupra companiilor. Printr-o combinație de modificări ale subvențiilor și impozitării, prețul apei va crește probabil la nivel global. Ne așteptăm ca părțile interesate (investitori, acționari etc.) să recompenseze companiile care au o abordare proactivă pentru conservarea apei.“
Concluziile raportului Barclay fac ecoul cercetărilor anterioare care arată costul riscurilor deficitului de apă pentru afacerile cu alimente, cost care depășește pe cel al acțiunilor în scopul prevenirii de a ajunge în situația de deficit al apei.
Potrivit unui raport al CDP, o organizație non-profit care gestionează o platformă de date despre mediu, companiile din sectorul alimentar au raportat impactul financiar potențial al riscurilor legate de apă la 19,6 miliarde USD, iar costul răspunsului la riscuri la doar 1,1 miliarde USD. Această analiză a calculat că 14% dintre companiile din sectorul alimentar au obiective pentru reducerea poluării apei (media intersectorială este de 12%) și că 414 companii din sectorul alimentar și-au dezvăluit informațiile referitoare la apă prin CDP în 2020, în creștere față de 390 în 2019, ceea ce o face una. din sectoarele cu cea mai mare transparență, după sectorul industrie prelucrătoare și cel al materialelor.
Unele companii din sectorul alimentar iau măsuri ambițioase, a observat CDP. De exemplu, PepsiCo folosește osmoza inversă pentru a îmbunătăți calitatea apelor uzate, iar Mars investește într-un sistem inovator de irigare „umed-uscat” pentru orez care economisește apă, carbon și bani. Introducerea acestui sistem de irigare umed-uscat pentru cultivarea orezului este de așteptat să reducă consumul de apă cu 30%, și să aducă o creștere a veniturilor agricultorilor cu 30%, reducând în același timp emisiile de carbon.
David Grant, director la Global Water Stewardship, PepsiCo, a declarat: „PepsiCo se angajează să se asigure că oriunde operăm, bazinele de apă sunt mai sănătoase, deoarece suntem acolo. Este un imperativ de afaceri – avem nevoie de o aprovizionare durabilă cu apă proaspătă pentru a face alimentele și băuturile preferate ale consumatorilor noștri. Este, de asemenea, ceea ce trebuie făcut. De aceea, PepsiCo face investiții semnificative în tratarea apelor uzate. Acest lucru nu numai că reduce poluarea potențială, dar oferă, de asemenea, PepsiCo o oportunitate de a recupera apa tratată și a închide bucla în propriile procese de producție, fapt care se încadrează în sprijinirea eforturilor noastre generale către o economie circulară”.
Kevin Rabinovitch, Global VP Sustainability, Mars, a declarat: „ Protejarea securității apei este vitală pentru sustenabilitatea pe termen lung a lanțurilor noastre de aprovizionare agricolă, cum ar fi menta și orezul, și mijloacele de trai ale comunităților agricole care se bazează pe aceasta. La Mars, luăm măsuri precum urmărirea celor mai bune practici de pe Platforma Durabilă a Orezului, unde facem progrese cu tehnici precum udarea alternativă și irigarea „umed-uscată”, în cultivarea orezului. Aceste tehnici sunt de tip „win-win” prin creșterea productivității și îmbunătățirea mijloacelor de subzistență a agricultorilor, reducând în același timp, amprenta noastră de mediu și climă, inclusiv în ceea ce privește utilizarea apei și producerea emisiilor de carbon”.
