Produsele alimentare originare din teritorii ocupate de Statul Israel trebuie sa poarte mentiunea teritoriului lor de origine, insotita, in cazul in care aceste produse alimentare provin dintr-o colonie israeliana din interiorul teritoriului respectiv, de mentiunea acestei proveniente.

Aceasta este decizia data in Hotararea Organisation juive européenne si Vignoble Psagot (C-363/18), pronuntata la 12 noiembrie 2019 de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) si care priveste interpretarea Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.

“Curtea, reunita in Marea Camera, a declarat ca produsele alimentare originare din teritoriile ocupate de Statul Israel trebuie sa poarte mentiunea teritoriului lor de origine, insotita, in cazul in care provin dintr-o localitate sau dintr-un ansamblu de localitati care constituie o colonie israeliana din interiorul teritoriului respectiv, de mentiunea acestei proveniente,” se precizeaza in comunicatul de presa al CJUE.

Litigiul principal este intre Organisation juive européenne si Vignoble Psagot Ltd, pe de o parte, si ministre de l’Économie et des Finances (Franta), pe de alta parte, in legatura cu legalitatea unui aviz privind indicarea originii marfurilor originare din teritoriile ocupate de Statul Israel incepand cu iunie 1967. Acest aviz a fost emis ca urmare a publicarii de catre Comisia Europeana a unui aviz interpretativ privind indicarea originii marfurilor originare din aceste teritorii.

In primul rand, Curtea a observat ca tara de origine sau locul de provenienta a unui produs alimentar trebuie, in conformitate cu articolele 9 si 26 din Regulamentul nr. 1169/2011, sa fie mentionat atunci cand lipsa unei asemenea mentiuni poate induce in eroare consumatorii, lasandu-i sa creada ca produsul alimentar respectiv are o tara de origine sau un loc de provenienta diferit de tara de origine sau de locul de provenienta real. Pe de alta parte, ea a observat ca, atunci cand mentiunea originii sau a provenientei este indicata pe respectivul produs alimentar, aceasta nu trebuie sa fie inselatoare.

In al doilea rand, Curtea a interpretat atat notiunea de “tara de origine”, cat si termenii “tara” si “teritoriu” in sensul Regulamentului nr. 1169/2011. In aceasta privinta, ea a observat ca notiunea respectiva este definita la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul mentionat, prin trimitere la Codul vamal comunitar, potrivit caruia sunt considerate ca fiind originare dintr-o anumita “tara” sau dintr-un anumit “teritoriu”, marfurile care fie au fost obtinute in intregime intr-o singura tara sau teritoriu, fie au fost supuse ultimei transformari sau prelucrari substantiale in acea tara sau teritoriu.

UE4In ceea ce priveste termenul “tara”, utilizat in repetate randuri de Tratatul UE si de Tratatul de Functionare a UE ca sinonim al termenului “stat”, Curtea a aratat ca, pentru a asigura o interpretare coerenta a dreptului Uniunii, trebuie sa se confere acelasi sens acestui termen in Codul vamal al Uniunii si, prin urmare, in Regulamentul nr. 1169/2011. In schimb, “statul” desemneaza o entitate suverana care exercita, in interiorul frontierelor sale geografice, totalitatea competentelor recunoscute de dreptul international.

In ceea ce priveste termenul “teritoriu”, Curtea a observat ca din insasi formularea Codului vamal al Uniunii rezulta ca acesta desemneaza entitati diferite de “tari” si, prin urmare, de “state”. In acest context, Curtea a precizat ca faptul de a aplica, pe produse alimentare, mentiunea conform careia Statul Israel este “tara de origine” a acestora, in conditiile in care respectivele produse alimentare sunt in realitate originare din teritoriile care dispun fiecare de un statut international propriu si distinct de cel al acestui stat, fiind in acelasi timp ocupate de acesta din urma si sub jurisdictia limitata a acestuia, in calitate de putere ocupanta in sensul dreptului international umanitar, ar fi de natura sa induca in eroare consumatorii.

In consecinta, Curtea a declarat ca mentionarea teritoriului de origine a produselor alimentare in cauza este obligatorie, in sensul Regulamentului nr. 1169/2011, cu scopul de evita inducerea in eroare a consumatorilor cu privire la faptul ca Statul Israel este prezent in aceste teritorii in calitate de putere ocupanta, iar nu in calitate de entitate suverana.

In ceea ce priveste, in al treilea si ultimul rand, notiunea de “loc de provenienta”, Curtea a aratat ca trebuie inteleasa ca facand trimitere la orice spatiu geografic determinat situat in interiorul tarii sau al teritoriului de origine a unui produs alimentar, cu excluderea unei adrese a producatorului. Astfel, mentiunea conform careia un produs alimentar provine dintr-o “colonie israeliana” situata intr-unul dintre “teritoriile ocupate de Statul Israel” poate fi considerata ca o mentiune a “locului de provenienta”, cu conditia ca termenul “colonie” sa faca trimitere la un anumit loc geografic.

Pe de alta parte, in ceea ce priveste aspectul daca mentiunea “colonie israeliana” are un caracter obligatoriu, Curtea a subliniat mai intai ca in cazul coloniilor instalate in anumite teritorii ocupate de Statul Israel acestea se caracterizeaza prin faptul ca materializeaza o politica de transfer de populatie pe care acest stat o desfasoara in afara teritoriului sau, cu incalcarea normelor dreptului international general umanitar.

In continuare, Curtea a statuat ca lipsa acestei mentiuni, ceea ce presupune ca numai teritoriul de origine ar fi mentionat, poate sa induca in eroare consumatorii. Astfel, acestia nu pot sti, in absenta oricarei informatii care sa le permita sa inteleaga mai bine acest aspect, ca un produs alimentar provine dintr-o localitate sau dintr-un ansamblu de localitati care constituie o colonie instalata intr-unul dintre teritoriile mentionate, cu incalcarea normelor dreptului international umanitar. Or, Curtea a observat ca, in temeiul dispozitiilor Regulamentului nr. 1169/20118, informarea consumatorilor trebuie sa le permita acestora sa faca o alegere in cunostinta de cauza si tinand seama nu numai de consideratii de ordin sanitar, economic, ecologic sau social, ci si de consideratii de ordin etic sau legate de respectarea dreptului international. Curtea a subliniat in aceasta privinta ca astfel de consideratii puteau influenta deciziile de cumparare ale consumatorilor.