În vara anului 1982, șapte consumatori de heroină din California au fost internați în spital paralizați și incapabili să vorbească. Deși anterior sănătoși, acești tineri au fost afectați de un contaminant neurotoxic, MPTP, care a distrus o parte esențială a creierului responsabilă de mișcare: substanța nigra. Descoperirea a șocat comunitatea medicală și a demonstrat că boala Parkinson poate fi indusă de factori chimici, nu doar de procesele naturale ale îmbătrânirii.
Revelația l-a marcat profund pe doctor olandez Bas Bloem, care la începutul carierei sale a colaborat cu William Langston, neurologul care a descoperit legătura dintre MPTP și Parkinson. Experiența acumulată în Statele Unite i-a remodelat lui Bloem înțelegerea cauzelor bolii și a insuflat ideea că Parkinsonul ar putea fi provocat, nu doar ceva inevitabil.
Nu se fac eforturi suficiente pentru prevenirea
Astăzi, Bas Bloem, în vârstă de 58 de ani, conduce o clinică de renume mondial la Centrul Medical Universitar Radboud din Nijmegen, Olanda. Acolo tratează anual sute de pacienți și coordonează cercetări axate pe diagnosticarea precoce și prevenția bolii Parkinson.
Bloem, recunoscut pentru prezența sa carismatică și energia inepuizabilă, nu se limitează la activitatea clinică. El participă la conferințe internaționale, colaborează cu decidenți politici și se implică activ în informarea publicului despre factorii de risc asociat Parkinsonului.
Conform cercetărilor sale, Parkinsonul este „o boală provocată de om”, iar problema majoră este că nu se fac eforturi suficiente pentru prevenirea ei. Boala a devenit una dintre tulburările neurologice cu cea mai rapidă creștere la nivel mondial, dublându-se în ultimele două decenii și estimându-se o dublare suplimentară în următorii 20 de ani.
Pesticidele, poluarea și explozia cazurilor de Parkinson
În analiza sa, Bloem subliniază că deși vârsta și factorii genetici contribuie la apariția bolii, aceștia nu pot explica explozia numărului de cazuri. Într-o lucrare publicată în 2024 împreună cu neurologul american Ray Dorsey, Bloem argumentează că Parkinsonul este în principal o boală de mediu. Printre factorii incriminați se numără poluarea aerului, expunerea la solvenți industriali și utilizarea pe scară largă a pesticidelor.
Observațiile sale arată că mulți dintre pacienți nu sunt agricultori, dar locuiesc în zone rurale unde pesticidele sunt intens utilizate. Bloem a remarcat o corelație între agricultura intensivă și incidența mai mare a bolii. În opinia sa, revoluția chimică din secolul XX a avut un rol determinant în creșterea numărului de cazuri.
Europa a făcut unele progrese prin interzicerea paraquatului, un erbicid similar chimic cu MPTP, în 2007. Totuși, interdicția a venit abia după intervenții legale. Alte pesticide suspectate că favorizează Parkinsonul, precum rotenona și manebul, au fost și ele eliminate de pe piață.
Un pericol global în creștere
Deși paraquatul a fost interzis în Uniunea Europeană, el continuă să fie produs și utilizat în alte regiuni, inclusiv în SUA, Australia și Noua Zeelandă. Compania Syngenta, deținută de China, este în prezent implicată în multe procese intentate de persoane care susțin că expunerea la paraquat le-a provocat Parkinson.
Deși Syngenta neagă orice legătură între paraquat și boală, argumentând că substanța este sigură dacă este utilizată conform instrucțiunilor, pentru Bloem această poziție nu aduce liniște. El a avertizat că multe dintre substanțele chimice utilizate în prezent ar putea avea efecte similare asupra sănătății, însă lipsesc cercetările adecvate care să identifice aceste riscuri.
Glifosatul: cel mai controversat erbicid
Printre substanțele încă folosite pe scară largă, glifosatul este probabil cel mai cunoscut și controversat. Folosit sub marca Roundup, erbicidul se găsește peste tot: în soluri, ape, produse alimentare și chiar în probele de urină ale populației.
În ciuda multiplelor procese judiciare și a dovezilor care leagă glifosatul de anumite tipuri de cancer, în 2023 Uniunea Europeană a reînnoit autorizația de utilizare a substanței pentru încă 10 ani. În ciuda presiunilor venite din partea societății civile și a lacunelor din datele de siguranță, lobby-ul industriei chimice a reușit să mențină utilizarea glifosatului pe piața europeană.
Deși glifosatul nu a fost legat definitiv de Parkinson, unele studii sugerează că ar putea contribui indirect la dezvoltarea bolii prin inflamație, afectarea microbiomului și disfuncții mitocondriale — mecanism cunoscut că favorizează moartea neuronilor dopaminergici.
Deficiențele actuale ale reglementărilor
Pentru Bloem, problema nu constă în absența totală a informațiilor, ci în fapt că metodele actuale de evaluare a riscurilor nu sunt adaptate pentru a detecta tipurile de date relevante Parkinson. El subliniază că testele toxicologice tradiționale nu reușesc să identifice efectele lente, cumulative, asupra creierului uman.
În replică, Bayer, producătorul Roundup, susține că glifosatul este unul dintre cele mai studiate erbicide din lume, iar niciun organism de reglementare nu l-a clasificat ca neurotoxic sau cancerigen. Cu toate acestea, controversele persistă, iar comunitatea științifică rămâne divizată.
Cursa contra-cronometru
Bloem avertizează că omenirea se află într-o cursă contra-cronometru. Creșterea alarmantă a cazurilor de Parkinson necesită măsuri urgente de prevenție, inclusiv o regândire profundă a utilizării substanțelor chimice în agricultură. În lipsa unor reforme radicale, numărul pacienților va continua să crească, exercitând presiuni imense asupra sistemelor de sănătate publică.
Deși Europa a interzis unele dintre cele mai periculoase pesticide, multe alte substanțe rămân insuficient evaluate, iar impactul pe termen lung asupra sănătății umane este încă necunoscut. Pentru Bloem, lupta pentru reformă nu este doar o castă de știință sau politică, ci o supraviețuire umană.
