Grăsimile saturate au fost mult timp considerate un pericol pentru sănătatea inimii, dar noi dovezi pun sub semnul întrebării această presupunere.
Ipoteza „dietă-inimă” a fost introdusă de fiziologul Ancel Keys în anii 1950, sugerând că grăsimile saturate cresc colesterolul și riscul de boli cardiovasculare. Studiile lui, inclusiv celebrul „Studiu al celor Șapte Țări”, au devenit fundamentul recomandărilor nutriționale moderne, însă selecția țărilor incluse a fost criticată pentru lipsa obiectivității.
Nina Teicholz, jurnalist și susținătoare a unei abordări diferite, subliniază că multe cercetări riguroase din acea perioadă au fost ignorate. Ea argumentează că acceptarea rapidă a ipotezei a transformat-o într-un adevăr incontestabil, în ciuda unor dovezi insuficiente.
Critici aduse metodologiei
Conform lui Teicholz, Keys a omis țări precum Franța și Germania, unde dietele bogate în grăsimi saturate nu au fost asociate cu rate ridicate de boli cardiovasculare. Această selecție selectivă a datelor a alimentat îndoieli privind validitatea concluziilor sale.
De-a lungul decadelor, studiile ulterioare nu au confirmat o legătură clară între consumul de grăsimi saturate și bolile de inimă. În ciuda acestui fapt, poziția oficială a multor organizații de sănătate rămâne neschimbată, continuând să recomande limitarea acestor grăsimi pentru a reduce riscurile cardiovasculare.
Dovezi contradictorii și concluzii noi
Analizele recente demonstrează că multe dintre concluziile anterioare se bazau pe date incomplete. De exemplu, Asociația Americană a Inimii (AHA) a susținut că acidul gras linoleic, prezent în uleiurile vegetale, ar reduce riscul de boli de inimă. Totuși, Teicholz atrage atenția că aceste rezultate sunt bazate pe date ecologice, considerate dovezi slabe în cercetarea științifică.
Dezbaterea actuală pune în lumină nevoia de cercetări mai ample și mai precise. În timp ce unii specialiști încă sprijină limitarea grăsimilor saturate, alții susțin că nu există suficiente dovezi pentru a le incrimina în mod direct. Această reevaluare a datelor deschide calea pentru o înțelegere mai echilibrată a rolului nutriției în sănătatea inimii.