Un nou studiu publicat în prestigioasa revistă Nature Food arată că aproximativ 50 % din culturile agricole esențiale pentru securitatea alimentară globală sunt în pericol de dispariție, pe fondul intensificării schimbărilor climatice.
Cercetătorii de la Universitatea Aalto din Finlanda avertizează că o creștere a temperaturii globale de peste 1,5°C va avea consecințe majore asupra diversității și distribuției culturilor, cu efecte grave asupra alimentației la scară mondială.
Regiunile tropicale, cele mai expuse
Analiza oamenilor de știință finlandezi a luat în calcul 30 de culturi alimentare de bază – printre care porumb, grău, orez, cartofi, soia și igname – și modul în care acestea vor fi afectate de schimbările climatice. Studiul arată că zonele de latitudini joase, în special Africa subsahariană, vor suferi cele mai grave pierderi. În cazul în care temperatura globală depășește 3°C, aproape trei sferturi din producția agricolă actuală a acestor regiuni ar putea deveni nesustenabilă.
„Pierderea diversității culturilor va însemna o capacitate redusă de adaptare, iar securitatea alimentară va deveni o problemă acută în zona deja vulnerabilă”, explică Sara Heikonen, coordonatarea studiului.
Reducerea suprafețelor cultivate și migrarea culturilor
Încălzirea globală nu doar că va reduce terenurile viabile pentru agricultură, dar va forța și o mutare a zonelor de cultură spre latitudini mai înalte. Astfel, culturile de fructe temperate, cum ar fi perele, vor deveni mai frecvente în regiunile nordice, în timp ce culturile tropicale vor suferi din cauza aridității și lipsei de resurse.
În timp ce regiuni de latitudini medii ar putea înregistra o ușoară creștere a diversităților culturilor, acest potențial nu este suficient pentru a compensa pierderile din sudul global, unde securitatea alimentară este deja fragilă.
Fenomene extreme și dăunători – amenințări în creștere
Creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme, precum secetele, inundațiile și furtunile tropicale, agravează și mai multă criză. De asemenea, încălzirea globală favorizează apariția de noi dăunători și boli, care pot compromite culturile, mai ales în regiunile cu infrastructură agricolă deficitară.
Profesorul Matti Kummu, unul dintre autorii studiului, atrage atenția către modelele de prognoză nu includ toate variabilele, ceea ce face ca impactul real al schimbărilor climatice asupra agriculturii să fie chiar mai mare decât se estimează în prezent.
Nevoia de adaptare și soluții sustenabile
În ciuda perspectivei sumbre, cercetătorii susțin că există soluții pentru atenuarea impactului schimbărilor climatice. Accesul îmbunătățit la irigații, fertilizare eficientă și reducere a pierderilor de hrană în lanțul de producție pot ajuta la stabilizarea producției agricole în zonele afectate.
În același timp, este nevoie de investiții în cercetare și dezvoltare de soiuri de plante mai rezistente la temperaturi ridicate și secetă. Agricultura de precizie, practicile regenerative și tranziția către o agricultură circulară sunt alte măsuri esențiale pentru protejarea producției viitoare.
„Adaptarea este cheia. Nu putem doar să sperăm că problemele vor dispărea. Trebuie să acționăm acum și să dezvolte sisteme alimentare care să reziste la provocările climatice ale viitorului”, subliniază Heikonen.
Un apel la cooperare globală
Studiul subliniază interdependența globală a sistemului alimentar. Chiar dacă cele mai mari schimbări vor avea loc în regiunile ecuatoriale, efectele acestora vor fi resimțite peste tot în lume prin perturbări în lanțurile de aprovizionare, creșterea prețurilor și migrarea climatică.
„Criza climatică nu afectează doar agricultorii din Africa sau Asia. Ea va ajunge pe mesele tuturor, indiferent de continent. De aceea, răspunsul trebuie să fie unul global, coordonat și bazat pe știință”, concluzionează profesorul Kummu.
Amenințările asupra agriculturii globale nu mai sunt o problemă a viitorului îndepărtat. Ele sunt reale, documentate și în plină desfășurare. Adaptarea și acțiunea concertată rămân singurele căi viabile pentru asigurarea securității alimentare în deceniile care urmează.
