Noile reguli anti-greenwashing se aplică fără perioadă de tranziție, inclusiv produselor deja aflate în stoc. Comisia Europeană a publicat clarificări: frunzele verzi de pe ambalaj, siglele proprii și promisiunile de „neutralitate climatică” prin compensare sunt printre primele vizate.
De sâmbătă, 27 septembrie 2026, comercianții din România trebuie să respecte noile reguli împotriva greenwashingului, adică a prezentării unui produs ca fiind mai prietenos cu mediul decât este în realitate. Regulile limitează folosirea afirmațiilor de mediu vagi, a etichetelor de sustenabilitate fără acoperire și a promisiunilor climatice nesusținute, potrivit Avocatnet.
Regulile provin din Directiva (UE) 2024/825, transpusă în România prin OUG nr. 18/2026, publicată în Monitorul Oficial pe 26 martie 2026. Ordonanța modifică Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte, iar controlul revine Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC).
Pentru industria alimentară, miza e mare. Ambalajele, reclamele, site-urile și materialele de la raft sunt pline de mesaje de tipul „eco”, „verde” sau „cu grijă pentru natură”. Comisia Europeană a publicat în septembrie un document de întrebări și răspunsuri care arată concret ce mai e permis.
| Element | Detalii |
|---|---|
| Act european | Directiva (UE) 2024/825 privind rolul consumatorilor în tranziția verde |
| Transpunere în România | OUG nr. 18/2026, care modifică Legea nr. 363/2007 |
| Data aplicării | 27 septembrie 2026 |
| Perioadă de tranziție | Nu există, nici pentru stocurile deja produse |
| Se aplică pe | Etichete, ambalaje, reclame, site-uri, rețele sociale, materiale de la raft |
| Cine e vizat | Relația cu consumatorul final (B2C), indiferent de mărimea firmei |
| Autoritate de control | ANPC |
Ce devine interzis: cinci practici pe care industria trebuie să le elimine
1. Afirmațiile generice de mediu. Termeni precum „prietenos cu mediul”, „verde”, „eco-friendly”, „prietenul naturii”, „biodegradabil” sau „neutru din punct de vedere climatic” sunt interziși dacă nu sunt explicați clar pe același suport: același ambalaj, aceeași reclamă, aceeași pagină web. Alternativa e ca produsul să aibă o performanță de mediu excelentă recunoscută, de exemplu Eticheta ecologică a UE (EU Ecolabel) sau o schemă națională echivalentă.
2. Etichetele de sustenabilitate proprii. Orice siglă de tip „alegere verde” sau „sustenabil” trebuie să se bazeze pe o schemă de certificare cu verificare independentă, criterii publice și monitorizare regulată, sau să fie stabilită de o autoritate publică dintr-un stat membru. Comisia precizează că nu există perioadă de tranziție: etichetele neconforme trebuie scoase.
3. Neutralitatea climatică prin compensare. Afirmațiile că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra climei sunt interzise dacă se bazează pe compensarea emisiilor, adică pe credite de carbon cumpărate în afara lanțului de producție. Exemplele date de Comisie sunt „neutru climatic”, „CO2 neutru certificat”, „carbon pozitiv” sau „climat compensat”. Rămân permise afirmațiile despre reduceri reale de emisii în propriul lanț valoric, dacă sunt specificate.
4. Afirmațiile despre întregul produs pe baza unui singur aspect. Nu poți scrie „făcut din materiale reciclate” dacă doar ambalajul e reciclat. Formulări precum „ambalaj din 90% PET reciclat” sau „ambalaj din material reciclat, produs din material virgin” sunt în regulă.
5. Promisiunile despre viitor fără plan. Un angajament de tip „zero emisii nete până în 2040” trebuie să fie susținut de un plan de implementare detaliat și realist, cu ținte măsurabile și datate, resurse alocate și verificare periodică de către un expert independent. Rezultatele trebuie să fie accesibile consumatorilor, de exemplu printr-un cod QR.
Noile reguli interzic și promovarea unor avantaje irelevante, care nu țin de o caracteristică a produsului, precum și prezentarea obligațiilor legale ca pe un avantaj distinctiv. Comisia dă exemplul unei ape îmbuteliate promovate ca „fără gluten”, deși nicio apă nu conține gluten. Mesajele despre caracteristici care chiar diferențiază produsul, precum un iaurt „cu conținut ridicat de proteine”, rămân permise.
Pe raft: ce se schimbă concret pentru alimente și băuturi
Pentru producătorii de alimente, cele mai expuse sunt mesajele de pe ambalaj, iar pentru retaileri, siglele proprii și materialele de la raft. Tabelul de mai jos arată cum se aplică regulile pe exemple frecvente, pe baza clarificărilor Comisiei.
| Mesaj | Situație din 27 septembrie | Ce e de făcut |
|---|---|---|
| „Ambalaj prietenos cu mediul” | Interzis ca atare | Specificare pe același ambalaj, de exemplu „ambalaj din 50% plastic reciclat” |
| „Produs neutru climatic”, pe bază de credite de carbon | Interzis | Eliminare; se pot comunica reduceri reale de emisii din propriul lanț |
| „Ambalaj 100% reciclabil” | Permis dacă e specific și dovedit | Dovezi tehnice despre reciclabilitatea efectivă |
| Siglă proprie de tip „Alegere verde” | Interzisă fără certificare independentă | Scoatere de pe ambalaj și de la raft sau certificare de către terți |
| Frunze verzi sau picături de apă plus text despre mediu | Poate fi afirmație implicită | Evaluare după percepția consumatorului mediu |
| „Eco” sau „bio” pe produse certificate ecologic | Permis | Respectarea Regulamentului (UE) 2018/848 privind producția ecologică |
| „Zero emisii nete până în 2040” | Permis doar cu plan și verificare | Plan public, ținte datate, auditor independent |
| Marcă ce conține „green” sau „eco” | Poate fi considerată afirmație de mediu | Analiză juridică a riscului |
Produsele ecologice certificate sunt un caz aparte. Termenii „eco”, „bio” și „ecologic” sunt deja rezervați în UE produselor certificate conform Regulamentului (UE) 2018/848. Comisia precizează că folosirea corectă a siglei ecologice UE nu intră sub restricțiile pentru afirmații generice, pentru că legislația sectorială are prioritate.
Mărcile comerciale nu sunt protejate automat. Potrivit Comisiei, un termen precum „green” sau „eco” în numele unui brand poate fi o afirmație de mediu dacă induce consumatorului așteptări legate de mediu, iar înregistrarea mărcii nu scutește de respectarea regulilor. Juriștii români avertizează că o astfel de marcă poate fi atacată și pe baza Legii nr. 84/1998 privind mărcile, dacă induce publicul în eroare, potrivit Luju.
Stocurile vechi nu sunt exceptate. Regulile se aplică și produselor deja fabricate. Comisia sugerează ca soluții autocolante corective sau informații suplimentare la raft, iar autoritățile naționale pot ține cont de proporționalitate și de eforturile rezonabile de conformare.
Lista de verificare pentru producători și retaileri
Primul pas recomandat de specialiști e un inventar complet al mesajelor de mediu, urmat de verificarea fiecăruia în raport cu dovezile existente. Mesajele care nu pot fi dovedite trebuie reformulate specific sau eliminate.
- Inventariază toate mesajele de mediu: ambalaje, etichete, site, magazin online, rețele sociale, reclame TV și radio, materiale de la raft, cataloage.
- Caută termenii generici: „eco”, „verde”, „natural pentru planetă”, „sustenabil”, „responsabil”, „prietenos cu mediul”, „biodegradabil”. Fiecare trebuie specificat pe același suport sau eliminat.
- Verifică imaginile: frunze, globuri, picături de apă sau culoarea verde asociate unui mesaj pot fi afirmații implicite.
- Verifică siglele: păstrează doar certificările cu verificare independentă sau pe cele stabilite de autorități publice din UE.
- Elimină mesajele despre neutralitate climatică bazate pe compensare: „neutru climatic”, „CO2 neutru”, „climat compensat”.
- Verifică proporția: un mesaj despre ambalaj nu trebuie să sugereze că întregul produs e mai bun pentru mediu.
- Documentează fiecare afirmație: analize, certificate, date de la furnizori. Sarcina probei revine comerciantului.
- Revizuiește angajamentele pe termen lung: țintele pentru 2030 sau 2050 au nevoie de plan public și verificare independentă.
- Rezolvă stocurile vechi: autocolante corective sau informații la raft pentru produsele deja fabricate.
- Instruiește echipele de marketing și vânzări și stabilește o validare juridică pentru orice mesaj nou despre mediu.
Regulile se aplică doar comunicării către consumatori. Relațiile comerciale între firme, precum și rapoartele de sustenabilitate cerute de directiva CSRD, rămân în afara lor, atâta timp cât nu sunt folosite ca reclamă. Nu există excepții pentru firmele mici.
Sancțiuni și ce urmează
Noile practici interzise intră în regimul Legii nr. 363/2007, controlat de ANPC. Pentru încălcările pe scară largă, legea prevede, de la modificările din 2022, amenzi de până la 4% din cifra de afaceri anuală realizată în România. Dacă cifra de afaceri nu poate fi stabilită, amenda poate fi între 200.000 și 2 milioane de euro, potrivit Alba24. La acestea se pot adăuga obligarea la încetarea practicii și corectarea mesajelor.
Pe lângă amenzi, riscul reputațional e mare. O decizie ANPC privind un mesaj „verde” înșelător poate afecta un brand alimentar mai mult decât amenda însăși.
Clarificările Comisiei sunt preliminare. Doar Curtea de Justiție a UE poate interpreta definitiv directiva, iar Comisia a anunțat că va publica ghiduri complete după ce se va acumula practică de aplicare. Primele controale ANPC și primele decizii din statele membre vor arăta cât de strict sunt aplicate regulile.
Pentru producători și retaileri, concluzia e simplă: orice mesaj despre mediu trebuie să fie specific, dovedit și vizibil pe același suport. Ce nu poate fi dovedit trebuie reformulat sau eliminat.
