Romania este o tara cu traditie in viticultura, dar ii lipseste promovarea la nivel european si mondial.
Intr-un interviu exclusiv pentru RoAliment, Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului National al Viei si Vinului, face o radiografie sectorului vitiviticol din tara noastra. Oficialul ofera solutii pentru o mai buna vizibilitatea a vinului romanesc in strainatate si in tara, vorbeste despre razboiul dintre Ministerul Mediului si industria alimentara pe tema reciclarii ambalajelor, dar si despre dezacordul dintre PNVV si ONIV in privinta introducerii vinului varietal pe piata din Romania
Rares Habeanu: Cum este in acest moment sectorul vinului? Si-a mai continuat trendul ascendent din ultima perioada?
Ovidiu Gheorghe: Incepand cu criza, din anul 2008, piata vinului a tot scazut. La inceput cadea dramatic, an de an cu cate 30%. In momentul acesta nimeni nu mai are o estimare corecta a pietei. Cred ca nici macar institutiile statului, din pacate. Un avantaj din punct de vedere al pietei, al consumatorului, ar fi ca au aparut multi producatori mici care ofera o diversitate mult mai bogata decat acum 5-10 ani. Iar aceasta diversitate impinge la concurenta, iar concurenta duce la progres.
RH: Ce s-ar putea face?
OG: Daca vorbim de piata nationala, unele dintre modalitatile de dezvoltare ar fi asocierea, in primul rand in vederea desfacerii produsului in piata. Apoi, ar insemna efort mai important de promovare locala si avem mecanisme si europene, confinatare de la bugetul national si de la bugetul Uniunii Europene si cred ca vinul este bine sa-l povestim la televizor, in campanii de marketing atractive, dar vinul trebuie dat spre degustare. Consumatorul trebuie sa intre in contact direct cu produsul. Si pana in anul 2007 Patronatul National al Viei si Vinului a avut evenimente de promovarea directa catre consumator prin anumite targuri si expozitii. Vorbim de un produs care nu se rezuma doar la un brand ci este o diversitate care ar trebuie sa satisfaca nevoile consumatorului. Daca vorbim pe plan international, aici sunt 2 aspecte: primul este ca exista fonduri de promovare pe piata europeana si tari terte accesate in momentul acesta de producatori (5-10 producatori care incearca sa-si prezinte si sa-si promoveze produsele in tari terte), este nemaipomenit ca sunt producatorii care fac eforturi, al doilea aspect este ca de ani de zile, chiar de la infiintarea patronatului, am militat pentru creearea unei strategii nationale de promovare a vinului , a produselor agroalimentare romanesti la export. Este foarte greu pentru producatori sa aiba succes atata timp cat nu vin sub un brand de tara. In 2004 am colaborat cu alte sectoare din industria romaneasca la crearea strategiei nationale de export care avea ca scop crearea unui brand national de promovare, a unei indentitati care rezulta in urma unui process analitic de durata si apoi, partea de promovare a acelui brand. Degeaba am un brand daca nu sunt capabil sa-l promovez. Din pacate atunci a trebuit sa raspundem lipsei de profesionalism a guvernului, a departamentului de comert exterior, in sensul ca am refuzat niste bani. Era vorba de 100.000 de euro pentru crearea uni brand. Am zis ca este o suma infima si chiar daca am fi mers cu acea suma pentru crearea indentitatii vizuale am intrebat care este suma pentru promovarea brandului. Si au zis ca nu exista o alocare bugetara si in momentul acela am refuzat pentru ca nu avea sens sa antrenam eforturi, energie si minti in crearea unui brand care ramanea apoi intr-un sertar. Am refuzat sa-mi pun semnatura pe ceva lipsit de viitor, din punctul meu de vedere, la acea data.
RH: Stiu ca la un moment dat acest mod de promovare prin targuri externe era la ministerul economiei si multa lume din industria alimentara a cerut sa vina la ministerul agriculturii. S-a intamplat ceva?
OG: Nu, aici fondurile sunt. De fapt sunt mai multe modalitati de creare a acestor targuri si expozitii. Sunt cele clasice care sunt la departamentul de comert exterior, in ministerul econiomiei de fapt . Romania viticola participa cam la patru targuri anuale. La Dusseldorf, la Londra, la Bordeaux si la Hong Kong. Pe langa aceste targuri organizate exista fonduri europene la MADR, in Programul National pentru Dezvoltare Sectorului Vitivinicol, acei 47, 7 milioane de euro annual, din care am facut si reconversii si investiti. Exista fonduri pentru promovare
RH: In concluzie, dvs sustineti ca ceea ce ne lipseste pentru a conta pe piata europeana este un brand national?
OG: Pentru partea de comert exterior fara un brad national creat de stat, cu implicarea si eforturile noastre de know-how si finanicar, nu avem sanse niciodata ca Romania sa fie o tara exportatoare. Este imposibil. Sunt state membre, cum ar fi Franta, in care sunt bugete alocate de sute de mii de euro pentru promovarea vinurilor. Pe langa faptul ca este un produs vandabil, comercial , care aduce o suma bugetului de stat, vinul are ceva fata de alte produse. Este un purtator de imagine, vector pozitiv de imagine pentru fiecare tara producatoare de vinuri, cu traditie in producerea vinului. Din pacate, nu am exploatat aceasta sansa. Imaginati-va o masa cu parteneri de afaceri, pe vanzarea autoturismelor, sa incheie un contract. Si au o discutie nemaipomenita despre rulmenti sau despre manivele, o discutie tehnica. In momentul in care se comanda vin si unul dintre cei de la masa spune povesti despre vinul romanesc discutia se destinde si se leaga prietenii. Vinul este un izvor de prietenii! Se creeaza o comunicare mai facila, oamenii se imprietenesc. Si din acest motiv este un purtator de imagine pozitiva, Romania fiind o tara producatoare de vin cu traditie. Fara brand de tara nu vom reusi niciodata nimic, restul sunt doar povesti!
Un brand de tara doar pentru vinuri sau pentru tot?
Este ideal sa avem un brand de tara pentru vinuri, pentru a suntem a 5-a tara ca suprafata viticola din Uniune. Avem cu ce sta la masa, dar este obligatoriu si pentru produsele agroalimentare generic. Avem purtatori de imagine, ca de exemplu sportivii mari de performanta care sunt in activitate: echipa feminia de hadbal, Simona Halep. Minti care din asta traiesc, pot crea indentitati, pot promova astfel de valori si sa ne aduca notorietate, sa putem sa desfacem produsele noastre in pietele externe. Si un lucru pe care vreau sa-l mai spun despre piata nationala, pe langa formele de asociere, piata trebuie organizata mult mai bine. Si aici din punct de vedere al organizarii era o traditie veche, cred ca de sute de ani a Romaniei care se pierde incet, incet din cauza infrastructurii. Targurile si oboarele. Cu o amenajare minimala, care sa aiba totusi autorizarea ANSVSA-ului, producatorii agricoli din mediul rural vor putea sa-si prezinte si sa-si valorifice produsele, de la rosii pana la zootehnie, in astfel de spatii aranjate modern, investitii de cateva zeci de mii de euro, nu sume fabuloase. In acest mod ar putea sa aduca produse de calitate in piata, oferind consumatorului sansa sa aleaga aceste produse, iar ei au sansa sa se capitalizeze si sa intre intr-un circuit comercial superior celui pe care il au in acest moment. Daca s-ar organiza astfel de piete, macar la nivelul marilor municipii, cred ca s-ar da un impuls real agriculturii din Romania.
O alta problema a sectorului vinicol este legata de legea ambalajelor. Au fost proteste din partea intregii industrii alimentare si o intalnire cu Ministerul Mediului care s-a soldat cu un esec. Care este situatia in acest moment?
De 4 luni de zile incercam un dialog cu Ministerul Mediului iar ei nici macar nu incearca, ci mimeaza starea acestui dialog. Asistam la o nevoie a sistemului de a-si proteja greselile realizate fie de ei, fie pe ale sistemului, fostii functionari care nu mai sunt. Cred ca sunt fraude de zeci,de milioane de euro realizate, cred, cu buna stiinta de Ministerului Mediului si acum, ca sa nu arate cu degetul catre viciile sistemului pe care il guverneaza sau l-au guvernat, incearca sa arunce pisica in curtea aceluia care poate sa plateasca, in speta producatorul. Nu am ajuns la un deznodamant pe palierul dialogului cu Ministerul Mediului si Guvernul si cred ca fie intentionat, fie din lipsa de competenta, nu resusesc sa gaseasca o solutie viabila in conformitate cu interesul statului si cu interesul legitim al producatorului.
Presedintele Romalimenta, Sorin Minea, spunea ca va incercat o mediere la nivel de premier. Mai precis sa ceara o ordonanta de urgenta pentru suspendarea articolelor. S-a mai facut vreun demers in acest sens?
Am incercat acest lucru impreuna. Din partea noastra au fost Romalimenta si ProAgro, din partea guvernului cred ca a fost ambii vicepremieri, domnul Borc si domnul Dancu, insa domnul Minea cred ca este un pic romantic. Romantic in sensul ca a trecut ceva vreme de la acea intalnire si evident nu avem niciun rezultat care sa arate o preocupare reala, constructiva, cu efecte, a guvernului.
In aceste conditii, sa ne asteptam la o crestere a preturilor?
Evident ca orice nou cost care iti apare la realizarea unui produs, inclusiv aceasta taxa pe care Ministerul Mediului o numeste contributie, are doua variante: impinge pretul in sus sau diminueaza marja de profit. Acum este bun stiut situatia economiei si puterii de cumparare a consumatorilor. O crestere a pretului ar prejudicia atat producatorii cat si cosumatorii. Insa diminuarea marjei de profit cred ca este aproape imposibila. In momentul in care a inceput criza, toti patronii au incercat sa-si monitorizeze costurile. Le-au eficientizat, au inceput sa taie din profit, nu cred ca este cineva este interesat sa produca ceva si sa vina cu bani de acasa facand voluntariat sau asistenta sociala.
Acum un an de zile a scazut tva-ul la alimente. Aceasta noua taxa va pune din nou problema evaziunii fiscale?
Nu neparat, dar exista o legatura directa, intotdeauna demostrata de evolutia economica, intre cresterea taxelor si impozitelor si marirea evaziunii. Cand guvernul Boc a crescut fara nicio argumentare accizele la bauturile spirtoase, in momentul acela piata legala s-a prabusit efectiv la 10% din valoare si a inflorit comertul la negru.
Am vazut ca legumele si fructele, dar si producatorii de lapte fac presiune pe etichetarea materiei prime. Care este situatia in sectorul vinicol?
Piata vinului din UE este foarte bine organizata. Partea de cercetare la nivel mondial este foarte bine organizata si suntem singurul produs alimentar la nivel mondial care se bucura de existenta unei organizatii mondiale guvernamentale. Pe plan european avem legislatie proprie de foarte multi ani in ceea ce priveste etichetarea. Este obligatoriu sa se indice originea vinului, daca vorbim de piata comuna, iar cupajarea vinurilor din UE cu cele cele din tari terte este o practica interzisa. Nu avem probleme din punct de vedere al indicarii originii vinului.
Care este situatia cu vinul varietal? Stiu ca este o disputa intre PNVV si ONIV?
Atat timp cat noi solicitam crearea cadrului legislativ national corelat cu cel european, respectiv aplicarea legislatiei europene, nu avem nicio disputa. Mergem pe calea legii si nimic mai mult. Problema este ca Ministerul Agriculturii nu isi face treaba si de 8 luni de zile nu a emis normele de aplicare a Legii Viei si Vinului din diverse motive. Noi sustinem ca am vrut sa intram pe o piata concurentiala comuna, a Uniuni Europene, in care bunurile pot si trebuie sa circule liber.
Deci, sustineti vinul varietal in continuare?
Nu noi, Uniunea Europeana sustine vinul varietal. Si nu este pur si simplu o inventie a unui cercetator britanic. Este raspunsul unui acces crescut din partea vinurilor din lumea nou in piata comuna. In anul 2007, 30 % din vinurile comercializate in Europa erau din emisfera sudica. Si atunci, cu aceste provocari ar trebui sa raspundem cu un produs similar, pe care sa-l punem la raft. Emisfera sudica nu are o traditie in producerea vinurilor de sute de ani, asa cum o au tarile mari europene: Franta, Italia, Spania, Romania si Portugalia. Atunci au venit in piata cu produse corecte , foarte bune din punct de vedere calitativ si foarte ieftine. In care indicau soiul, neavand in spate traditia unui Chateaux pe care sa o spuna si sa creasca pretul de vanzare datorita marketingului. Au venit cu produse ieftine, corecte si accesibile clientului si atunci a trebuit sa aducem pe piata un produs similar. Este o preocuparea a Uniunii Europene, de 10 ani, este un fapt de comert care se intampla in UE – producerea si comercializarea vinului varietal, adica a vinului care nu suporta rigorile de autorizare a vinurilor cu denumire de origine controlata si cu indicatie geografica recunoscuta. Este un vin pe care se inscriptioneaza soiul, spre cunostinta consumatorului. Este un vin corect care circula si este mai ieftin decat vinul cu DOC si IG.
Romania are mai putini producatori mari si foarte multi producatori mici care fac 100,000 de sticle sau in jurul aceste sume. Este cumva o dovada ca incerca sa se adapteze pietei care este ocupata de marile forte si arunca in acesta piata vinuri exclusiviste sau de colectie?
In general regula de comert este simpla: ori produci volum cu pret scazut si intri in piata, ori produci mai putin si te recomanda calitatea manufacturarii in conditii sporite de calitate. Acestea sunt variantele in general de comert. Faptul ca au aparut micii producatori este un fapt extraordinar. Situatia din Romania este una atipica. Acesti mari producatori au traditia colosilor industriali ai IAS-urilor, a Vinacool-urilor care au fost privatizate. In Europa nu exista un unic producator cu 3000 de hectare, asa cum este Murfatlar . Cred ca este cel mai mare producator de vinuri din Europa, care este detinut de o singura entitate juridica. Cum cred ca si Jidvei-ul este cel mai mare unic actionar al unei societati care detine o astfel de exploatatie viticola. In Europa sunt forme cooperatiste care depasesc aceste mii de hectare pe care le au Murfatlar si Jidvei. Acesti mici producatori au aparut ca o necesitate a pietei. Ca o urmare a retrocedarilor si a recunoasterii si protectiei data proprietatii au revenit la familii si s-au facut investitii si pe de-alta parte investitorii, care au crezut in acest sector agricol un pic altfel. Eu ii zic sector de gulere albe, in sens pozitiv, pentru ca este o altfel de industrie si asa cum spuneam vinul este un altfel de produs cand il pui pe masa, creeaza povesti, iti da un anumit statut social, tie ca proprietar de plantatie viticola si ca producator de vinuri.
