Oamenii de știință au avertizat că o singură porție de pește de apă dulce consumată odată pe an ar putea expune oamenii la niveluri de „substanțe chimice persistente” care pot fi dăunătoare sănătății.
PFAS reprezintă un grup de peste 4.700 de substanțe chimice artificiale (OECD, 2018), dintre care cele mai cunoscute două sunt acidul perfluorooctanoic (PFOA) și acidul perfluorooctan sulfonic (PFOS). Moleculele PFAS sunt formate dintr-un lanț de atomi de carbon și fluor legați. Puterea legăturii carbon-fluor înseamnă că aceste substanțe chimice în esență nu se degradează în mediu, dându-le denumirea de „substanțe chimice persistente”.
Substanța chimică găsită în cele mai mari concentrații în peștii de apă dulce a fost PFOS, descoperit, în medie în aproximativ trei din patru probe din totalul detectărilor de PFAS, potrivit unei noi cercetări din SUA.
Un nou studiu realizat de oamenii de știință de la Environmental Working Group a descoperit că, doar consumul unui pește de apă dulce într-un an echivalează cu ingerarea de apă cu PFOS la 48 de părți per trilion, sau ppt, timp de o lună. EWG a constatat că, în medie, cantitatea de PFAS din peștii de apă dulce au fost uimitoare: de 280 de ori mai mari decât substanțele chimice detectate pentru totdeauna în unii pești capturați și vânduți comercial. Datele de testare, de la Agenția pentru Protecția Mediului din SUA și Administrația pentru Alimente și Medicamente, au arătat că, doar consumul unei singure mese de pește de apă dulce ar putea duce la o expunere similară la PFAS cu cea a ingerării de pește cumpărat din magazin în fiecare zi, timp de un an.
„Oamenii care consumă pește de apă dulce, în special cei care prind și mănâncă pește în mod regulat, sunt expuși riscului de a avea niveluri alarmante de PFAS în corpul lor”, a spus David Andrews, Ph.D., om de știință principal al EWG și unul dintre autorii principali ai studiului. „În copilărie, am mers la pescuit în fiecare săptămână și am mâncat peștii ăia. Dar acum, când văd pești, tot ce mă gândesc este contaminarea cu PFAS.”
„Aceste rezultate ale testelor îți taie respirația”, a spus Scott Faber, vicepreședinte senior al EWG pentru afaceri guvernamentale. „A mânca un biban este echivalent cu a bea apă contaminată cu PFOS timp de o lună.”
Metodele de eliminare a PFAS pot duce la o poluare mai mare
Cercetătorii au analizat date din peste 500 de mostre de file de pește colectate în SUA din 2013 până în 2015 în cadrul programelor de monitorizare ale EPA, National Rivers and Streams Assessment și Great Lakes Human Health Fish Filet Tissue Study. Nivelul mediu al PFAS total în fileurile de pește a fost de 9.500 de nanograme pe kilogram, cu un nivel mediu de 11.800 de nanograme pe kilogram în Marile Lacuri.
„Măsura în care PFAS a contaminat peștele este uluitoare”, a subliniat Nadia Barbo, studentă la Universitatea Duke și cercetător principal al acestui proiect.
Cercetătorii au legat poluarea cu PFAS de o mare nedreptate, observând că peștii de apă dulce sunt o sursă importantă de proteine pentru mulți oameni, iar contaminarea cu PFAS îi amenință pe cei care nu își permit să cumpere pești ori fructe de mare din comerț. Comunitățile care depind de pescuit pentru întreținere și pentru practicile culturale tradiționale sunt „vătămate excesiv”, au susținut aceștia.
„Identificarea surselor de expunere la PFAS este o prioritate urgentă de sănătate publică”, a argumentat Tasha Stoiber, Ph.D., om de știință principal al EWG și un alt coautor al cercetării.
„PFAS nu dispar atunci când produsele sunt spălate. Cercetările noastre arată că cele mai comune metode de eliminare pot duce la o poluare suplimentară a mediului”, a avertizat ea.
Pentru a combate acest lucru, EWG ar dori să asiste la încetarea deversărilor industriale de PFAS, subliniind faptul că aceste substanțe chimice provin din „zeci de mii” de unități de producție, gropi de gunoi municipale și stații de tratare a apelor uzate, aeroporturi și locuri în care spuma de stingere a incendiilor care conține PFAS au fost folosită. Această contaminare a apei a răspândit PFAS în sol, culturi și animale sălbatice, inclusiv pești.
„De zeci de ani, poluatorii au aruncat în râurile, pâraiele, lacurile și golfurile noastre, cu impunitate, cât PFAS și-au dorit. Trebuie să închidem robinetul poluării cu PFAS de la deversările industriale, care afectează din ce în ce mai mulți americani în fiecare zi”, a spus Faber de la EWG.
Gamă largă de riscuri pentru sănătate
Oamenii sunt expuși la PFAS prin apă potabilă, alimente și ambalaje contaminate. Potrivit unui briefing din 2019 al Agenției Europene de Mediu privind riscurile chimice emergente din regiune, poluarea cu PFAS este „răspândită în Europa”.
PFAS se acumulează în corpul nostru și nu se descompune niciodată în mediu. Un număr tot mai mare de dovezi științifice indică potențiale efecte negative asupra sănătății asociate cu expunerea la PFAS, inclusiv leziuni hepatice, boli tiroidiene, colesterol ridicat, obezitate, supresie hormonală și risc crescut de anumite tipuri de cancer. Dozele foarte mici de PFAS din apa potabilă au fost legate de suprimarea acțiunii sistemului imunitar, inclusiv de reducerea eficacității vaccinurilor, iar PFAS a fost, de asemenea, legat de probleme de reproducere și dezvoltare.
Sursa „Peștii de apă dulce capturați local în Statele Unite sunt probabil o sursă semnificativă de expunere la PFOS și alți compuși perfluorurați”, Cercetare de mediu DOI: 10.1016/j.envres.2022.115165
